CUM AU ÎNŢELES BĂNCILE SĂ-ŞI EDUCE CLIENŢII "Iubi" de la ING şi "Miau" de la BRD promovează creditele rapide

"Da, poţi. Pe loc", "Miau tot ce vreau" sau "Alege creditul (...) şi poţi câştiga o vacaţă în 2 în Cracovia", "Fără adeverinţă, fără vorbă lungă, vii şi pleci cu banii-n pungă" sunt câteva dintre sloganurile campaniilor publicitare pe care unele bănci de la noi le derulează, evident, în scopul de a atrage cât mai mulţi potenţiali debitori.

Cel mai probabil că motivul pentru care au revenit în forţă reclamele ce, practic, garantează că oricine poate lua pe loc un credit pentru orice nevoie personală - ba, la unele instituţii, se dau şi recompense - este următorul fapt, tot mai des rostit, în ultimii ani, de către reprezentanţii sectorului bancar: "Băncile sunt inundate cu lichiditate".

Cu toate acestea, în opinia celor avizaţi, dar şi în concepţia unora dintre actualii clienţi bancari, instituţiile de credit nu ar trebui să poată rula o reclamă la radio, de exemplu - unde nu se văd cele două rânduleţe fine marcate cu o steluţă şi care apar, preţ de o secundă, pe TV sau în online la finalul spotului publicitar - fără să anunţe care sunt preţul şi condiţiile pentru acordarea respectivelor împrumuturi.

Majoritatea campaniilor publicitare din piaţa bancară pun accent pe rapiditatea obţinerii unui credit.

Este adevărat că, nu de multă vreme, există acorduri încheiate între unele bănci şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) care permit ca funcţionarii instituţiilor de credit să verifice, cu acordul contribuabilului, veniturile acestuia, fără să mai fie nevoie de adeverinţă de venit, însă de aici şi până la certitudinile rostite în reclame, de genul "Da poţi!" sau "Miau tot ce vreau", este cale lungă.

Ne întrebăm cum se numeşte reclama care garantează că "Da, poţi" pentru o persoană fără venituri care aude la radio acest lucru, dar, după ce ajunge la ghişeu, află că, de fapt, nu poate, pentru că nu are salariu?

Mincinoasă?

Dar cea care spune că "miau tot ce vreau", dar, de fapt, la bancă descoperim că împrumutul are limite?

Înşelătoare?

Cristina Micu, director de marketing în cadrul ING Bank, a spus, conform unei publicaţii online, că această campanie "Da, poţi" se adresează oricărei persoane, bancarizate sau nu, care are un venit şi care îşi poate permite să ia un credit în mod responsabil.

Aşadar, o primă condiţie este ca potenţialul client să aibă un venit, ceea ce nu se menţionează în reclamă şi, deci, sloganul "Da, poţi" se dovedeşte fals pentru persoanele fără venituri.

Aceste reclame conţin detalii sumare despre dobândă, perioada de acordare, comisioane etc. sau, în cazul spoturilor de la radio, informaţiile de acest gen lipsesc cu desăvârşire, fiind, eventual, făcută o trimitere la site-ul sau la ghişeul băncii.

Reprezentanţii ING Bank ne-au spus că este vorba despre "o campanie comercială", iar condiţiile complete privind produsele sunt disponibile atât în ING Office, cât şi pe site-ul băncii.

Adrian Vasilescu: "O reclamă trebuie să fie limpede, clară, atractivă, să aibă informaţii şi un conţinut educaţional vădit"

Orice reclamă din piaţă - fie ea la alimente, la mobilă, la automobile sau la produse bancare -, în condiţiile în care ţara noastră are un deficit adânc de educaţie financiară, trebuie să aibă un mare rol în educaţia financiară, este de părere Adrian Vasilescu, consultant de strategie în cadrul Băncii Naţionale a României (BNR). Domnia sa consideră că "o reclamă trebuie să fie limpede, clară, atractivă, să conţină informaţii şi să aibă un conţinut educaţional vădit".

Băncile trebuie să vândă încredere, nu profit, este de părere Laura Răduţ, şef serviciu Armonizare Europeană în cadrul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorului (ANPC). Domnia sa a spus, recent, într-o conferinţă de profil: "Când faceţi o reclamă, nu vă gândiţi să atrageţi consumatorul, în ideea că «vede el după aceea ce are de făcut», ci explicaţi-i de la început foarte corect despre ce este vorba!

Dacă vindem un produs de genul «credit cu dobândă zero», dar ulterior vedem că dobânda zero se aplică doar la anumite magazine partenere, iar la bancomat aceasta este foarte mare, amândoi partenerii vor avea probleme - consumatorii vor observa că au costuri mai mari decât cele prezentate, iar băncile se vor afla în situaţia ca ratele să nu mai fie plătite".

În replică, Adriana Ahciarliu, secretarul general al Asociaţiei Societăţilor Financiare din România (ALB), a precizat: "Publicitatea este o artă, nu este o informare! Ea trebuie să atragă consumatorii, nu să îi informeze. Scopul reclamelor este doar de a atrage".

Laura Răduţ i-a răspuns că, din contră, reclamele trebuie să conţină informaţii esenţiale, arta regăsindu-se în modul de prezentare a acestora.

Reprezentanţii ANPC subliniază că Ordonanţa de urgenţă nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori reglementează toate aspectele referitoare la creditele pentru consumatori: "Actul normativ prevede informaţiile ce trebuie oferite consumatorilor în stadiul precontractual, în cadrul contractelor de credit, dar şi în publicitatea aferentă".

De asemenea, se aplică Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementărilor cu legislaţia europeană privind protecţia consumatorilor.

OUG 50/2010 prevede că orice formă de publicitate referitoare la contractele de credit trebuie să respecte mai multe reguli:

"- Informatiile standard specifică, prin intermediul unui exemplu reprezentativ, următoarele:

a) rata dobânzii aferente creditului, fixă şi/sau variabilă, împreună cu informaţii privind orice costuri incluse în costul total al creditului pentru consumator;

b) valoarea totală a creditului;

c) dobânda anuală efectivă;

d) durata contractului de credit;

e) în cazul unui credit sub formă de amânare la plată pentru un anumit bun sau serviciu, preţul de achiziţie şi valoarea oricărei plăţi în avans;

f) după caz, valoarea totală plătibilă de către consumator şi valoarea ratelor.

- În orice formă de publicitate, informaţiile prevăzute la alin. (1) sunt scrise în mod clar, concis, vizibil şi uşor de citit, în acelaşi câmp vizual şi cu caractere de aceeaşi mărime".

Legea 363/2007, la capitolul privind practicile înşelătoare, subliniază că este publicitate mascată "utilizarea unui context editorial în mass-media, în vederea promovării unui produs pentru a cărui reclamă comerciantul a plătit, fără însă ca aceasta să se precizeze clar fie în cuprins, fie prin imagini sau sunete uşor de identificat de către consumator".

Potenţialul client din reclamele ING Bank: "Am crezut că meloman înseamnă să iubeşti mierea"

Ceea ce reiese din unele reclame, controversate de altfel, pe care anumite bănci le fac la creditele de nevoi persoanale este că acestea se adresează celor mai puţin educaţi oameni.

Evident că şi aceştia au dreptul să apeleze la produsele bancare, însă pare că anumite bănci fac un etalon din această categorie de persoane, ceea ce îi deranjează pe ceilalţi clienţi ai respectivei instituţii.

Cel mai elocvent exemplu este campania ING Bank "Da, poţi", unde apar diverse personaje care nu fac dovada unei minime culturi, considerând, printre altele, că "meloman înseamnă să iubeşti mierea".

Acesta este tipul de clienţi pe care banca urmăreşte să-i atragă?

Nu reprezintă ei un risc de creştere a gradului creditelor neperformante?

Nu îi alungă pe actualii consumatori? Pentru că există clienţi ai băncii care au renunţat la serviciile bancare în urma acestei campanii publicitare, ce se bazează, de regulă, pe dialogul dintre două persoane.

Printre spoturile remarcabile în acest sens este cel din perioada Sărbătorilor de Iarnă, în care o domnişoară - potenţial client - abordează o doamnă de la ghişeul băncii, iar aceasta din urmă îi răspunde la orice întrebare cu sintagma "Da, poţi": Domnişoara îi povesteşte funcţionarei de la ING că "iubi" al ei "e tare supărat că nu a văzut concertul de Crăciun de la Viena, "că el e meloman", şi că vrea să-l ducă la concert: "Eu am crezut că meloman înseamnă că iubeşte mierea", spune, nevinovată, fata, mărturisind că ea a strâns bani să îl ducă pe "iubi" la Viena, dar că i-a dat pe o "pereche superbă de ghete", pentru că "nu s-a putut abţine". Totuşi, ea vrea să-l ducă la Viena, pentru că el plânge şi ea este "empatică" şi nu poate să-l vadă supărat! După ce află că da, poate, are o ultimă întrebare - dacă poate veni şi în Ajunul Crăciunului să ia creditul pe loc. Răspunsul vine sigur şi fără întârziere: "Da, poţi"

Pentru că la ING se poate!

La ING se poate ca un mare trust de presă să se împrumute peste 20 de milioane de euro şi să nu plătească ani de zile rate!

Într-unul din interviurile pe care ni le-a acordat, în 2014, Nicolae Cinteză, directorul Direcţiei de Supraveghere din cadrul Băncii Naţionale a României (BNR), ne-a spus că 80% din restanţele înregistrate de bănci proveneau din creditele de consum date "cu buletinul". În contul acestor împrumuturi neperformante, operatorii bancari "nu mai au nicio speranţă să recupereze ceva", potrivit domnului Cinteză.

În acest context, mai poate fi ridicată o întrebare - de ce reclamele la produsele bancare nu sunt supervizate de BNR, aşa cum se întâmplă în piaţa produselor financiare, unde spoturile publicitare trebuie aprobate de ASF?

Legea 297/2004 privind piaţa de capital subliniază: "Intermediarii (...) îşi pot promova serviciile prin toate mijloacele de comunicare disponibile în România, cu respectarea regulilor de publicitate stabilite de ASF.

Orice formă de publicitate a ofertei, anterioară emiterii deciziei de aprobare a documentului/prospectului, este interzisă.

Orice formă de publicitate care incită la acceptarea ofertei publice, făcută cu prezentarea ofertei ca beneficiind de avantaje sau de alte calităţi decurgând din decizia ASF de aprobare a documentului/prospectului, constituie (...) publicitate abuzivă sau mincinoasă, care viciază tranzacţiile probate ca fiind motivate de o asemenea prezentare".

La întrebarea "De ce nu există astfel de reglementări şi în sectorul bancar?", reprezentanţii Consiliului Concurenţei ne-au răspuns că piaţa financiară şi cea bancară nu sunt concurente, ci alternative şi, deci, acestea două nu se pot substitui.