Oficial, competiţia prezidenţială nu a început. Tot oficial, nici nu ştim cine sunt competitorii. Povestea cu oficial, însă, nu mai face nici cît o ceapă degerată, pentru că vorba cîntecului, "Oficial ne merge bine", cînd, de fapt, criza e grămadă peste noi, iar noi sub ea, abia-abia dacă ne mai tragem sufletul.
Cum, la noi, modelul politic tutelar este cel al "luptei de clasă", care, după cum ne asigura poetul prolet-cultist, nu are decît o singură direcţie de mişcare, adică, "se ascute zi de zi şi ceas de ceas", competiţia prezidenţială urmează şi ea acelaşi model. Nici o zi fără o nouă treaptă a încrîncenării, nici o zi fără "o nouă palmă dată imperialismului", mă rog, adversarului, nici o zi fără ca "linia principială a partidului nostru să nu-şi dovedească justeţea, iar drumul victoriilor noastre să nu fi marcat o nouă piatră de hotar". Cam acesta este orizontul şi repertoriul!
Episodul de ieri al telenovelei "El Camino del Presidente" s-a desfăşurat în decorurile alb-îngheţate ale Palatului Cotroceni, adică pe terenul candidatului care are nevoie, ca de apă vie, de o "rebrenduire". Din zmeul cel rău, care-şi odihneşte buzduganul ghintuit cu nouăzeci şi nouă de piroane, doar în capetele feţilor-frumoşi, naivi şi mironosiţi, ai politichiei dîmboviţene, ori în porţile palatelor de aur, de unde le fură şi merinda şi domniţele, personajul politic Traian Băsescu avea nevoie de o pauză. Asta i-a recomandat echipa de campanie, care s-a grăbit să scrie şi partitura alternativă. Una care ar vrea să îngemăneze tema "El Fugitivo - una victima inocente de la justicia", cu cea a lui Zarastro din scenariul lui Emanuel Schikaneder, pentru miraculoasa operă a lui Mozart, Flautul fermecat. Adică omul care se luptă din răsputeri cu "sistemul ticăloşit" a cărui victimă, dar nu înfrînt, este, suprapus peste deţinătorul cheilor templului înţelepciunii, care instaurează armonia solară a guvernării luminate, pe pămînt.
Dacă operaţia va reuşi sau nu, rămîne de văzut. Personajele au intrat însă în scenă şi, după cît s-a văzut ieri, nu vor putea evita mlaştina ridicolului absolut în care îi tîrăşte propria ambiţie şi lipsă de măsură.
Ca să-i facă pe voie viitorului, dar încă nedeclaratului candidat prezidenţial Traian Băsescu, Badea Emil s-a sculat vineri dimineaţă cu o pată fixă şi bine pusă pe bietul său vice-premeier, Nica. Acum, vina lui nu-i atît cea de vice-premier, de care nu se sinchiseşte nimeni, ci aceea de ministru al administraţiei şi internelor. Doi-trei răspîndaci, bine plasaţi, relansaseră de cîteva zile discuţia despre manevrele de fraudare a alegerilor, capcană în care, în cele din urmă, a căzut şi aşteptata victimă: Nica. A dat-o pe goarnă, la televizor, că ştie el de nişte autobuze şi alte chestii-socoteli. Punct ochit, punct lovit! Primul ministru ridică sabia necruţătoare a remanierii şi trimite depeşă la Cotroceni, pentru ca vinovatul de atac la onoarea de familist, mă rog, legitimist, a Premierului, să fie descăpăţînat. Evident, PSD-ul sare în sus de nouă coţi, ţipă din toţi rărunchii: fault, ofside, henţ cu mîna etc! Nu se poate să existe, nu aşa scrie la protocolul coaliţiei, iar mai la urmă omul nu a făcut nimic, decît să trăncănească şi el, ca toţi ceilalţi politicieni, cînd dau cu mîna peste un microfon şi cu ochii peste o cameră de luat vederi. Ion Iliescu, în rolul "Coana Leanca", a sărit cu gura cît o şură că de, onoarea Partidului rămîne nereperată, plus nişte clondiruri cu mastică....ce mai, halima în toată regula. Traian Băsescu a făcut ceea ce mai era de făcut pentru a duce lucrurile la bun sfîrşit. I-a chemat la Cotroceni pe zurbagii şi, asemeni lui Iordache, care l-a prins pe domn Frichinescu cu biletele de abonament contrafăcute la spiţer, "n-a vrut să facă scandal, măcar că era de un procuror, ceva. D. Nae, ştii, mai galant, i-a luat biletul şi vreo cinci franci cîţi avea în buzunar, i-a făcut un moral bun, din porc şi din măgar nu l-a scos, i-a tras vreo două palme şi l-a dat pe uşă afară..."! Viitorul candidat la preşedinţie, Traian Băsescu, vorbind prin gura actualului Preşedinte Traian Băsescu, a făcut ceea ce trebuia să facă, i-a ridiculizat pe cei doi pigmei politici, care în loc să-şi vadă de criza economică şi de enteresele ţării, se ceartă ca chiorii; i-a trimis să facă un COCOPOCO de urgenţă şi să discute acolo soluţiile. Pînă atunci, înţelept, domnia sa nu va semna actul care atît a înveninat apele coaliţiei de guvernare! Desigur, preşedintele a avut grijă să le atragă atenţia că pot discuta soluţiile, dar nu chiar toate soluţiile posibile, ci doar pe acelea prezidenţiale! Din două una: ori să îl schimbe pe Nica cu un "nealiniat", ori să îl schimbe cu un "reprezentant al opoziţiei", dar oricum să-l schimbe!
Episodul următor se toarnă acum la Bufetea şi, într-o zi-două, va fi gata pentru difuzare. Vă ţin la curent!
1. Mda!
(mesaj trimis de Marius Delaepicentru în data de 30.09.2009, 09:20)
Cu tot respectul, dar articolul e plin se calambururi scremute, şi de figuri de stil niţel cazone. Cu puţină indulgenţă ar putea fi primit la Caţavencu, într-o ediţie pentru vardişti. Mă rog, fiecare cu gusturile sale. Cu toate astea, în gazetărie, există o măsură a figurilor de stil. Dincolo de ea, mesajul nu se mai poate identifica. În gazetărie, excesul de figuri de stil distrage. Bruiază. Risipeşte. În special timpul cititorului.
De ce sunt atît de neînţelegător cu autorul? Pentru că...
2. fără titlu
(mesaj trimis de Salomeea în data de 03.10.2009, 09:40)
Caragiale este si va fi de actualitate. Simplu, am ramas incremeniti in aceeasi paradigma a puterii, aici in spatiul mioritic.
Acesta este mesajul ariticolului scris de autor. Nu cred ca ma poate contrazice cineva ....