Cum şi-a ratat istoria propriul sfîrşit

Cornel Codiţă
Ziarul BURSA #Editorial / 11 ianuarie 2019

Cornel Codiţă

Cînd Francis Fukuyama introducea, în 1989, sintagma "sfîrşitul istoriei" nu doar în lumea dezbaterilor filosofic-academice, ci în limbajul curent, al ştirilor de presă, al discuţiei colocviale tip "Poiana lui Iocan", nimeni nu ar fi putut să prevadă că Istoria va fi prima care se va răzvrăti împotriva acestui concept şi a viziunii pe care el se sprijină. După cum nu putea să prevadă nici vehemenţa cu care s-a împotrivit sentinţei. În 1989, spune Fukuyama, în jurul său se putea vedea "un uimitor consens în privinţa legitimităţii democraţiei liberale, pe măsură ce aceasta învingea ideologii rivale ca monarhia ereditară, fascismul şi, cel mai recent, comunismul." Trei decenii mai tîrziu, Preşedintele Statelor Unite şi ideologii care îi inspiră programul politic spun răspicat că "liberalismul european" este inamicul Americii, iar pentru ca să elimine orice urmă de îndoială, în timp ce pune relaţiile cu Europa la "congelator", declanşează un război comercial cu Vechiul Continent, se pronunţă explicit împotriva Uniunii Europene şi relaxează pînă la ambiguitate angajamentele de securitate faţă de aliaţii europeni din NATO, se arată încîntat de compatibilităţile şi comunicarea pe care i le înlesneşte dictatorul Coreei de Nord. De negociat poate să negocieze şi cu noul lider suprem de la Beijing, reprezentantul unui alt tip de autoritarism, îndulcit, spre deosebire de Coreea de Nord, de o soluţie de dezvoltare bazată pe influxul masiv de capital, know how şi expansiune pe pieţele globale, din Africa pînă în Statele Unite şi din America Latină, pînă în Europa. În vremea aceas-ta, scena politică a Europei este inundată de "populisme" cu serioase accente antiliberale şi antidemocratice, iar fascismele de diferite nuanţe şi intensităţi, capătă reprezentare parlamentară. Iluzia unei Rusii liberale nu a durat nici măcar cît întregul mandat al lui Boris Yelţîn. În sfîrşit, apărîndu-şi poziţia de atacurile celor care i-ar fi adus realitatea drept contra-argument, Fukuyama admite: "Aceasta nu înseamnă că democraţii stabile din ziua de azi, ca Statele Unite, Franţa sau Elveţia, nu s-ar putea confrunta cu injustiţia sau cu serioase probleme sociale. Dar aceste probleme provin din incompleta aplicare a principiilor gemene ale libertăţii şi egalităţii pe care este întemeiată democraţia modernă şi nu din defectele principiilor în sine."

Dacă ar fi să ne întemeiem pe premisele lui Fukuyama, dificultăţile masive ale democraţiilor din spaţii politice consacrate, cum sunt Franţa, Marea Britanie sau Germania astăzi, ori eşecurile răsunătoare ale democraţiilor din spaţii periferice, cum sunt România, Bulgaria, Ucraina sau Republica Moldova, ca să dăm doar cîteva exemple, se datorează faptului că "Libertatea şi Egalitatea" nu şi-au găsit dezvoltările depline în aceste regimuri de guvernare. În orice regim de guvernare democratic, oricît ne-ar place sau oricît ne-ar displace, din "raţiuni de stat", "Libertatea" este înlocuită şi se exprimă doar prin "libertăţi" ale cetăţenilor şi eventual ale comunităţilor. Iar dintre aces-tea, democraţia liberală are nevoie decît de una, "libertatea de a vota". Toate celelalte, în măsura în care există şi au devenit bunuri comune în societăţi avansate, cum ar fi libertatea de expresie, ori de asociere, libertatea de mişcare etc. i-au fost impuse cu mari şi dificile sforţări de mişcările sociale şi presiunile diferitelor categorii de cetăţeni, de la marile şi puternicele sindicate ale perioadei de înflorire a industrializării, pînă la asociaţiile vocale ale minorităţilor de astăzi. Democraţia liberală le tolerează, dacă nu are încotro, eventual este obligată să le sancţioneze prin legi şi chiar texte constituţionale, dar asta nu înseamnă cîtuşi de puţin că nu se poate lipsi de marea lor majoritate. Proba o fac astăzi democraţiile avansate, locul din care a pornit una dintre cele mai puternice mişcări împotriva libertăţilor individuale, motivate de noua sperietoare globală, "cerinţe de securitate". Cît despre egalitate, acesta este de departe cel mai ezoteric mit pe care l-au cultivat, ici şi colo, grupuri intelectuale ale secolelor XVIII şi XIX şi pe care l-au exploatat în secolul XX cei mai de seamă reprezentanţi ai regimurilor de teroare din istoria omenirii, de la bolşevismul lui Lenin, la maduris-mul Argentinei de astăzi, trecînd desigur prin maoism, polpotism şi toate celelalte variante de criminalitate instituită la putere care au manipulat mitul egalităţii în folosul exclusiv al propriei puteri şi al instaurării unor regimuri cu care egalitatea nu a avut absolut nimic de a face, niciodată!!!

În sfîrşit, apărarea lui Fukuyama de ultimă linie este aceea că el s-a referit la "idealul democraţiei liberale" şi deci despre acesta a spus că nu mai poa-te fi perfecţionat. În faţa lui Istoria îşi încheie demersul heghelian al căutărilor sale dialectice de perfecţionare.

Privind realitatea de la fereastra evenimentelor de astăzi, această propoziţie devine pur şi simplu ridicolă. Pentru simplul motiv că dezvoltările istorice post război rece, dacă au un termen comun şi dacă trimit la un miez oarecare de înţelepciune, atunci acela este că democraţia liberală, dacă este să mai supravieţuiască asaltului, deocamdată, plin de succes al duşmanilor săi, atunci trebuie nu doar să se perfecţioneze ci pur şi simplu trebuie să se reinventeze. De integrarea formelor democraţiei directe, pînă la dezvoltarea formelor complexe ale reprezentativităţii, respectiv de la îngrădirea abuzurilor masive ale guvernărilor, altfel democratic şi liberal legitimate, pînă la crearea sistemelor de decontare, legală şi materială, a mandatelor de guvernare, democraţia liberală are în faţă un imens teritoriu de explorat şi exploatat.

Opinia Cititorului ( 23 )

Secţiunea de comentarii la articolele domnului Cornel Codiţă este abuzată grav, continuu, de unul şi acelasi cititor, de ani de zile, motiv pentru care, în acord cu autorul, am limitat textul oricărui comentariu la maximum 500 de semne.

  1. ........ Iar dintre aces-tea, democraţia liberală are nevoie decît de una, "libertatea de a vota".

    1. Ma asteptam sa spui ceva despre substabta, nu forma dar nu esti in stare!

      Anonimule, ce intelegi tu prin libertate? care e diferenta intre libertate si libertati?

      Libertate, substantiv feminin

      Sinonime: independenţă, neatârnare, slobozenie, volnicie. 

      Drepturile omului si libertatile fundamentale ne permit sa ne dezvoltam si sa ne utilizam deplin calitatile noastre umane, inteligenta, talentul si constiinta si sa ne satisfacem nevoile spirituale. Ele sunt bazate pe dorinta omului de a trai intr-o lume in care demnitatea inerenta si bunastarea fiecarei persoane umane se vor bucura de respect si protectie.

      Curent ideologic și social-politic care promovează libertatea și egalitatea în drepturi.

      Majoritatea liberalilor susțin următoarele idei fundamentale: constituționalismul, democrația liberală, alegeri libere și corecte, drepturile omului, comerțul liber, precum și libertatea religioasă. În sens larg, liberalismul proslăvește construirea unei societăți caracterizate prin: libertatea de... 

    ........Cît despre egalitate, acesta este de departe cel mai ezoteric mit pe care l-au cultivat, ici şi colo, grupuri intelectuale ale secolelor XVIII şi XIX şi pe care l-au exploatat în secolul XX cei mai de seamă reprezentanţi ai regimurilor de teroare din istoria omenirii, de la bolşevismul lui Lenin, la maduris-mul Argentinei de astăzi, trecînd desigur prin maoism, polpotism şi toate celelalte variante de criminalitate...

    1. Vai tu!

      sa ne spuna anonimul care este ideologia care poate asigura egalitatea...dar nu de sanse!

    The hypothesis: for all the progress in the construction of the new identity of European Union, the European Civil Society (resistance against the coercive European Political Society) cannot accept “the embedded neo-liberalism” (the EU’s actual hegemonic Project) without finding real solutions for so-called “social fracture” of globalisation and this represents a big threat to the soft security model of Europe. This research is based on the neo-Gramscian integrative...

    1. Credo

      I hope that my thesis will be a small contribution to the historic necessity of adapting the emergent geo-governance to the realization of human rights. 

      Poate ca dupa Sibiu se va infiinta un Institut de cercetare societala care sa incerce sa gaseasaca acel model societal care nu mai creeaza fracturi sociiale!...legat de acest aspect apare si care va fi ideologia necesara... 

      Citez din teza mea de master: 

      ...Linked with this social fracture of Globalisation and European enlargement... 

    Viziunea asupra viitorului Europei o provocare a președinției României a Consiliului Uniunii Europene la Summit-ul de la Sibiu

    Ipoteza de lucru de la care pleacă teza mea de doctorat coincide cu motto-ul președinției Romaniei a Consiliului Uniunii Europene și chiar a trioului România, Finlanda și Croația și se referă la faptul că influenţa Comunităţii Europene şi mai târziu a Uniunii... 

    1. Paradoxal aceasta politica de coeziune creeaza disparitati acolo unde avea menirea sa le reduca.ce e de facut? Ce trebuie schimbat?

      Aceasta expresie, Modelul social european, este folosita in mod curent pentru a descrie o viziune comuna pe care statele Europene o au asupra unui model societal care combina cresterea economica cu standarde de viata inalte si conditii de lucru cat mai bune. Istoricul Tony Judt sustine ca “modelul social european leaga Europa”, in opozitie cu “modelul american... 

      Modelul economic actual, bazat pe hiper-productie si hiper-consum, pune in pericol insesi bazele civilizatiei: biodiversitatea, ecosistemele, conditiile climatice globale, echilibrul structurilor sociale, diversitatea culturala etc. Se cauta un nou model de dezvoltare, o Dezvoltare Durabila!

      Ca raspuns la aceste probleme a aparut conceptul de Responsabilitate Sociala, prin care intelegem aplicarea principiilor Dezvoltarii Durabile (echilibrul mediului, echitatea sociala, eficacitatea... 

      With Galtung it becomes clear that we ought not only to aim at a society without personal violence (negative peace) but also to work for structural peace, which is positively defined as social justice.

      Structural violence refers to a form of violence wherein social structures or social institutions harm people by preventing them fr om meeting their basic needs. Although less visible, it is greater in scope and in implication than another type of violence and might include health, economic, gender, and racial disparities. The concepts behind structural violence can help guide a program for violence prevention that incorporates the notion of positive peace.

      Feminist peace: Eliminating physical and structural violence on macro and micro (community, family, and individual) levels

      While physical and structural violence against women, children, and minorities has existed for centuries and is only now getting greater attention, much still remains to be done here. Violence against women and children is a global fact of everyday life, as is street violence in every major city in the world. In addition, political, social, and economic... 

      Structural violence = Unintended, by structures hurting–harming (exploitation, repression, and alienation) 

    Fukuyama scoate in evidenta recunoasterea de care omul are nevoie..trecerea de la onoare a unora la demnitatea tuturor. Partea proasta este ca piata libera, cu goana ei dupa bani mareste nebunia omului!Chiar aduce fericire liberalismul omului?

    Libertate, egalitate dar si fericire pentru toti nu doar pentru unii! Poate ca suntem fericiti atunci cand suntem solidari, generosi..si altfel de livrabile ar fi ideal sa secrete o ideologie. 

    În concluzie ne rămâne libertatea de a ne alege calea pe care să o luăm: să considerăm istoria ca pe un spirit care tinde spre atingerea perfecţiunii ca la Hegel sau să vedem in ea non sens… să ne vedem liberi si responsabili sau să ne credem purtaţi de spiritul absolut care reprezintă raţiunea universală. Nu mă simt in măsură a critica aceste concepţii dar pot spune că pentru...

    Inca nu s-a inventat acea doctrina, ideologie politica, acel model societal care nu creeaza violenta structurala, adica exploatare. ...se pare ca daca exploatare nu e nimic nu e!

    Daca exploatarea in numele democratiei liberale reprezinta perfectiunea spre care tindem atunci Hegel si Fukuyama ne-au inselat!...demnitatea presupune lipsa exploatarii! 

    1. Exploatare, substantiv

      Sinonime: valorificare, extragere, exploataţie, oprimare, jecmăneală, opresiune. 

      Viziunea unui model societal se va materializa daca ne dorim acest lucru cat mai multe persoane!

CITEŞTE ŞI

Citeşte toate articolele din Editorial

Cotaţii Internaţionale

vezi aici mai multe cotaţii

Bursa Construcţiilor

www.constructiibursa.ro

Comanda carte
fngcimm.ro
danescu.ro
raobooks.com
boromir.ro
Mozart
Schlumberger
chocoland.ro
arsc.ro
domeniileostrov.ro
leonidas-universitate.ro
Stiri Locale

Curs valutar BNR

23 Dec. 2024
Euro (EUR)Euro4.9759
Dolar SUA (USD)Dolar SUA4.7871
Franc elveţian (CHF)Franc elveţian5.3453
Liră sterlină (GBP)Liră sterlină6.0070
Gram de aur (XAU)Gram de aur403.2660

convertor valutar

»=
?

mai multe cotaţii valutare

erfi.ro
Cotaţii Emitenţi BVB
Cotaţii fonduri mutuale
petreceriperfecte.ro
novaplus.ro
Studiul 'Imperiul Roman subjugă Împărăţia lui Dumnezeu'
The study 'The Roman Empire subjugates the Kingdom of God'
BURSA
BURSA
Împărăţia lui Dumnezeu pe Pământ
The Kingdom of God on Earth
Carte - Golden calf - the meaning of interest rate
Carte - The crisis solution terminus a quo
www.agerpres.ro
www.dreptonline.ro
www.hipo.ro

adb