Cuptor

O toropeală bacoviană domneşte peste uliţele rău pietruite şi din cale-afară prăfuite, ale politicii noas-tre. Cuptor! Totul se descompune: "Cei vii se mişcă şi ei descompuşi, Cu lutul de căldură asudat". Geniul intuiţiei bacoviene: dincolo de firescul des-compunerii materiei inerte, fără viaţă, moarte, nefirescul. Cei vii, atinşi, parcă, de umbra unui geniu rău, descompuşi, se mişcă într-o lume frîntă între halucinaţie şi real. Nu mai aparţin de drept nici unuia dintre cele două tărî-muri care mărginesc temuta apă a Styxului. Au coborît în valea dintre ele, în noua lor stare, descompunerea. Sunt conştienţi de asta? Poetul pare încredinţat, nu! Nu m-a năpădit nici o "stare bacoviană" şi nici nu l-am mai citit de o bună bucată de vreme pe atît de puţin vizitatul nostru geniu poetic. Pur şi simplu, imaginea mi-a apărut deodată în faţa ochilor, după ce tocmai mă întrebasem ce se poate spune semnificativ, acum, la vreme de "vacanţă" despre politica din România!

O mînă nevăzută pare să se ocupe sistematic de redistribuirea nomenclaturii psediste între "foşti", "prezenţi" şi "descompuşi". Garda pretoriană a peremismului de extracţie teleormăneană nu s-a predat de bună voie. Dar, nici nu a fost iertată. O dată cu trecerea forţată a lui Dragnea la "foşti", oamenii ce stăteau pînă deunăzi de-a dreapta sa au fost rapid înglobaţi în aceeaşi categorie şi trimişi care încotro, dincolo de bariera mult rîvnitelor funcţii guvernamentale, ori a sinecurilor cuvenite "de drept" celor cu "merite speciale" ori cu "rude la Ierusalim". O "retragere aureliană", o înfrîngere "ca la Stalingrad" sau doar o repliere de flanc a aripii peremiste, gen Napoleon, pentru organizarea contra-atacului menit să recîştige poziţiile pierdute, ori poate chiar mai mult decît atît, supremaţia necontestată în PSD? Vocile ameninţătoare ale "reconchistei" vorbesc des-pre marea operaţiune prin care "Şeful" ar trebui chemat urgent din "retragere" şi retrecut pe lista activilor, adică a "actualilor". Iar, odată cu el şi ei, desigur! O manifestaţie "spontană" în faţa puşcăriei nu pare să fi adus cine ştie ce beneficii şi nici nu a mobilizat "masele populare". Cealaltă manevră: obţinerea sau "construirea" statutului de "deţinut politic" pentru Dragnea, cu aceeaşi finalitate, reîncadrarea sa în "corpul activ" al PSD. Nu oriunde, ci la vîrf! A lui şi a lor, desigur. Nici aici nu se întrevăd sorţi de izbîndă prea mari, în ciuda faptului că un proaspăt "fost" al Curţii Constituţionale s-a pronunţat în public cu sintagma menită să devină meme, "prizonier politic". Ar mai rămîne speranţa eliberării, pe fondul deciziei Curţii Constituţionale privind completele de trei judecători de la ÎCCJ. Un pod prea îndepărtat! Nu Dragnea va fi beneficiarul, ci alţi "oameni mari ai zilei" deveniţi între timp foşti, cu dosare şi procese. În sfîrşit, nu mai rămîne decît soluţia dificilă. "Aripa frîntă" a PSD-ului să îşi găsească alt "Lider Maximo" sub oblăduirea căruia să înceapă "noua revoluţie" din partid. Dacă altceva nu moştenesc de la Radu Mazăre, măcar garderoba revoluţionară castrist-ghevaristă ar putea fi reciclată. S-o mai potrivi celebra bască pe capul cuiva, nu?! Încă şi mai interesanţi sunt "descompuşii"! Exact ca o fiinţă vegetală din romanul lui Vian (L'Ecume des jours), Viorica Dăncilă se descompune în faţa noastră. Florile, frunzele şi chiar crengile mai vînjoase ale supuşeniei dragniene cad uscate sub rafalele vîntului tare al oportunis-mului, pentru a lăsa să crască, de pe o zi pe alta, ramurile, frunzele şi fructele... nu ale mîniei, ci ale unui autoritarism din specia "marilor femei politice ale Istoriei" atent altoit, de echipa de zgomote şi imagine, cu elemente ale plinei de succes strategii de PR a "mămoşeniei merkeliene".

Tabloul se potriveşte fără retuşuri prea mari şi celuilalt "mare partid politic" al României prezente, PNL. Cu diferenţa că, aici, confuzia este ceva mai mare. O bună parte din prezenţi sunt de fapt trecuţi, cîţiva trecuţi continuă să fie prezenţi, nu neapărat şi foarte vizibili, cît despre descompuşii lor, ei se află, ca şi în cazul PSD-ului, mai ales la vîrf, acolo unde dilemele obligă la alegeri decisive, înlocuite însă în bună tradiţie "locală" de soluţiile nici cal, nici măgar! Orban, peste costumul de "lider european" e obligat să-şi tragă şorţul de ospătar de serviciu la masa intereselor electorale ale Cotrocenilor johanescieni. Descompunerea este evidentă şi inevitabilă.

În sfîrşit, marea speranţă a politicii "anti-sistem", alianţa USR- PLUS pluteşte încă în "supa primordială" în stare mai degrabă descompusă decît agregată, nehotărîtă cum este în privinţa alegerii duşmanilor şi a aliaţilor. Mai rău, complet aeriană cînd este vorba de a răspunde la întrebarea pe ce se întemeiază, planurile de viitor, alegeri prezidenţiale, locale şi generale, ale unei formaţiuni care nu ştie şi nici nu poate spune cine o va mai vota în viitorul imediat. De, n-ai ce-i face, legile necruţătoare ale "biologiei politice", generaţiile spontane sunt mai aproape de starea de descompunere, decît de marşul "evoluţiei".

Mai că îţi vine să zici, odată cu poetul: "Toarnă pe covoare parfume tari, Adu roze pe tine să le pun"!!!