Curaj, justiţie socială sau iresponsabilitate a guvernului din Islanda?

După explozia sistemului bancar din Islanda, insula din Atlantic a revenit, treptat, la statutul de subiect neinteresant pentru presa internaţională.

Din când în când, mai apar ştiri care demonstrează că lichidarea băncilor vinovate pentru cea mai mare criză din istoria ţării nu a fost suficientă. Articole recente de la Bloomberg şi Reuters arată că guvernul de la Reykjavik doreşte să pună în aplicare un program de ştergere a unei părţi din datoriile ipotecare ale populaţiei, care se ridică la circa 1,36 trilioane de coroane (8,3 miliarde de euro).

Programul se adresează unei categorii de credite ipotecare speciale: cele al căror principal se indexează în funcţie de inflaţie. Cealaltă categorie a creditelor acordate gospodăriilor populaţiei este aceea în care principalul este indexat în funcţie de cursul valutar al coroanei islandeze faţă de o monedă de largă circulaţie.

Este de ajuns să privim evoluţia indicelui preţurilor de consum şi a celui al salariilor pentru a observa drama islandezilor (vezi graficul 1).

Conform datelor oficiale, preţurile de consum au crescut, în noiembrie 2013, cu 47,6% faţă de ianuarie 2008, în condiţiile în care preţurile alimentelor au crescut cu 60% în acelaşi interval. Salariile, în schimb, au crescut cu doar 40%. Deci creşterea salariilor nu acoperă nici măcar creşterea preţurilor, pe fondul unei creşteri masive a "valorii" datoriilor gospodăriilor.

În ultimul raport anual al Autorităţii de Supraveghere Financiară se arată că instituţiile financiare operează, din toamna anului 2008, sub "protecţia controlului fluxurilor de capital", în condiţiile în care se menţin incertitudinile cu privire la nivelul creditelor neperformante. Măsura a fost esenţială pentru supravieţuirea economică a Islandei, în condiţiile în care blochează ieşirea unor active de circa 7,2 miliarde de dolari, reprezentând peste jumătate din valoarea PIB-ului.

În plus, există şi incertitudini privind statutul juridic al creditelor acordate în monedă străină (n.a. încă există procese în care se contestă legalitatea lor), pe lângă creşterea semnificativă a valorii acestora în moneda naţională, ca rezultat al prăbuşirii coroanei islandeze în urmă cu cinci ani (vezi graficul 2).

Guvernul actual, condus de Sigmundur David Gunnlaugsson, a câştigat alegerile din aprilie 2013 şi ca urmare a promisiunilor de susţinere a gospodăriilor împovărate de datorii.

Datele de la asociaţia instituţiilor financiare arată că băncile din Islanda au "iertat" datorii de circa două miliarde de dolari în ultimii cinci ani, după cum scrie Bloomberg, iar ponderea lor în PIB, de 14%, reprezintă un record mondial.

Noul program, care urmăreşte reducerea datoriilor ipotecare cu 150 de miliarde de coroane (1,25 miliarde de dolari), din care 80 de miliarde sunt ştergeri directe ale datoriilor, iar 70 de miliarde reprezintă reduceri de taxe, pentru încurajarea gospodăriilor să-şi redirecţioneze o parte a economiilor din fondurile de pensii către plata creditelor.

Premierul Gunnlaugsson a precizat, pentru Reuters, că planul va ajuta peste 100.000 de gospodării şi va fi "începutul unei renaşteri economice", ca urmare a aplicării acestuia în perioada 2014 - 2017.

Declaraţiile oficiale arată că măsurile nu vor avea impact asupra finanţelor publice. De unde vine, atunci, finanţarea? Din creşterea impozitelor aplicate instituţiilor financiare, inclusiv pentru Kaupthing Bank, Glitnir Bank şi Landsbanki, aflate în proces de lichidare.

Investitorilor în cele trei bănci, reprezentaţi mai ales de fonduri de hedging, li se pregăteşte şi un haircut aplicat unor expuneri cu o valoare nominală de circa 4 miliarde de dolari. Fondurile au achiziţionat obligaţiunile celor trei bănci la preţuri extrem de reduse, în speranţa recuperării integrale a principalului, conform unui articol Reuters.

Criticile nu au întârziat, bineînţeles, să apară. Agenţia de rating S&P a precizat că haircut-ul impus creditorilor externi va avea un efect deosebit de negativ asupra investiţiilor străine, iar FMI consideră că starea finanţelor publice nu permite aplicarea noilor măsuri de ştergere a datoriilor populaţiei.

Banca centrală s-a pronunţat împotriva programului guvernamental, deoarece "fără evaluarea capacităţii de rambursare a gospodăriilor este ineficient", iar stabilitatea financiară va fi pusă în pericol, după cum mai scrie Bloomberg.

Lars Christensen, economist-şef pentru pieţele emergente din cadrul Danske Bank, a subliniat o altă problemă, care nu este specifică doar Islandei. "Politicienii din Islanda, fie că sunt de stânga, dreapta sau centru, au adoptat totdeauna soluţii pe termen scurt, inclusiv în perioada de boom economic", a declarat Christensen pentru Bloomberg. În opinia sa, în rândul islandezilor se poate, de asemenea, instaura percepţia că "sunt răsplătiţi pentru că s-au îndatorat prea mult".

În aceste condiţii, oare cum poate fi caracterizată noua idee a guvernului? Este curajoasă sau iresponsabilă? Din păcate, este doar o altă jumătate de măsură aplicată unei probleme extrem de grave: economia Islandei este mult prea mică în raport cu datoriile populaţiei, iar ştergerea unei părţi a acestora nu va fi suficientă.

Deteriorarea situaţiei de pe pieţele globale va determina, probabil, revenirea Islandei în atenţia presei internaţionale nu peste mult timp, iar atunci subiectul va fi adoptarea unor reforme cu adevărat radicale, deoarece sistemul actual îşi va demonstra caracterul nesustenabil chiar şi pentru cel mai inept politician.