Curtea de Conturi Europeană: Dependenţa UE faţă de China întârzie proiectele eoliene offshore

Curtea de Conturi Europeană (ECA) avertizează, într-un raport publicat ieri, că dependenţa UE faţă de China pe lanţurile de aprovizionare cu materii prime, lipsa personalului calificat, precum şi afectarea altor ramuri de activitate economică, cum ar fi pescuitul, reprezintă principalele riscuri pentru finalizarea proiectelor de dezvoltare a unor capacităţi de producţie a energiei din surse regenerabile offshore.

Auditorii ECA arată că una dintre implicaţiile socio-economice ale dezvoltării energiei din surse regenerabile offshore este legată de aprovizionarea cu materii prime critice, aprovizionare ce poate să încetinească implementarea proiectelor energetice din surse regenerabile offshore din UE, atât timp cât materialele sunt furnizate aproape în totalitate de China, care joacă un rol esenţial şi în producţia de magneţi permanenţi pentru generatoarele turbinelor eoliene.

Dependenţa UE de China poate crea blocaje şi auditorii ridică semne de întrebare cu privire la securitatea aprovizionării în contextul tensiunilor geopolitice actuale.

În ceea ce priveşte soluţiile care ar putea fi folosite în spaţiul offshore, raportul arată că tehnologia eoliană plutitoare este atractivă pentru bazinele maritime cu ape adânci, deoarece permite implementarea unor instalaţii plutitoare în ape cu adâncimi mai mari de 50 de metri.

Documentul citat precizează: "Această tehnologie este compatibilă cu condiţiile din statele membre riverane Oceanului Atlantic, din cele riverane Mării Mediterane şi, eventual, din cele riverane Mării Negre. Până la sfârşitul anului 2021, în UE fusese instalată o capacitate eoliană offshore plutitoare de 27 MW. Potrivit unui studiu din 2022 al Centrului Comun de Cercetare13, există o rezervă de proiecte care va conduce la instalarea în statele membre ale UE a unei capacităţi pentru tehnologia plutitoare de 247 MW până în 2025. În plus, conform acestui studiu, se preconizează că costurile tehnologiei eoliene plutitoare vor scădea semnificativ până la sfârşitul acestui deceniu şi vor deveni comparabile cu cele ale instalaţiilor fixate pe fundul mării".

• Mecanism de compensare în Franţa, pentru asociaţiile de pescari

Raportul constată că energia din surse regenerabile offshore coexistă rareori cu alte domenii de activitate, în special cu pescuitul, asociaţiile profesionale ale pescarilor împiedicând derularea mai multor proiecte în offshore.

Katarzyna Radecka-Moroz, coordonatoare a raportului întocmit de auditorii ECA, a declarat, ieri, într-o conferinţă de presă, că există probleme mari în Spania şi Franţa privind realizarea unor parcuri eoliene offshore în zone cunoscute până acum pentru practicarea intensivă a pescuitului.

Doamna Radecka-Moroz a spus: "Sunt îngrijorări temeinice cu privire la locurile de muncă ce se pierd în pescuit, precum şi a scăderii veniturilor din acest domeniu de activitate, dar şi a creşterii acerbe a competitivităţii între pescari din cauza reducerii zonelor în care mai pot să pescuiască. Cele mai mari probleme au fost în Spania, unde autorităţile au trebuit să redefinească zonele în care se vor construi parcuri eoliene offshore. Spre deosebire de Spania, în Franţa a fost stabilit un mecanism de compensare a pescarilor, mecanism care a diminuat numărul conflictelor acestora cu dezvoltarii parcurilor eoliene offshore. De aceea, considerăm că este nevoie ca înainte de adoptarea planurilor spaţiale maritime, acestea să fie discutate, transparent, cu toţi partenerii sociali, pentru că în caz contrar se va întâmpla ca în Spania, unde anumite proiecte de dezvoltare a capacităţilor de producţie eoliană offshore au fost reevaluate şi relocate".

• 30% dintre companiile din domeniu se confruntă cu lipsa de personal calificat

O altă problemă constatată de auditorii ECA în raportul citat este faptul că dezvoltarea energiei din surse regenerabile offshore va avea implicaţii sociale majore din punctul de vedere al ocupării forţei de muncă, al infrastructurii şi al serviciilor.

Experţii ECA arată: "Sectorul cunoaşte o creştere semnificativă: în 2020, 77.000 de persoane erau angajate în mod direct şi indirect în sectorul energiei eoliene offshore, comparativ cu mai puţin de 400 în 2009. Cel mai mare angajator este Germania, urmată de Danemarca, de Ţările de Jos şi de Belgia. Pentru a asigura dezvoltarea în continuare a sectorului, un rol esenţial îl va juca disponibilitatea unei forţe de muncă cu calificările necesare, de-a lungul întregului lanţ de aprovizionare. În anul 2021, 30% dintre întreprinderile din sectorul energiei din surse regenerabile offshore se confruntau cu un deficit de personal calificat. Una dintre modalităţile de a atrage persoane să lucreze în sectorul offshore este explorarea potenţialului pe care îl au recalificarea şi perfecţionarea angajaţilor existenţi care au lucrat anterior în sectorul petrolului şi gazelor, aceasta constituind şi o modalitate de a atenua impactul negativ al declinului acestui sector".

O altă barieră este reprezentată de procedurile de autorizare îndelungate de la nivel naţional. Procedurile de autorizare variază între statele membre ale UE. De exemplu, în Germania şi în Ţările de Jos (Olanda), procedura este simplificată, în conformitate cu normele europene care impun o abordare de tip "ghişeu unic" pentru autorizarea proiectelor privind energia din surse regenerabile. Germania are un singur organism responsabil de elaborarea şiefectuarea evaluării preliminare a zonelor pentru construirea şi exploatarea instalaţiilor deenergie eoliană offshore, organism care autorizează cererile de realizare a proiectelor (inclusiv toate deciziile aferente). În Ţările de Jos, durata procedurii de autorizare este una dintre cele mai scurte din UE, intervalul de timp dintre scoaterea la licitaţie a sitului eolian offshore şi darea în exploatare fiind de maximum patru ani şi jumătate. Spre deosebire de cele două state de mai sus, Franţa are una dintre cele mai lungi perioade de timp din Europa pentru aprobarea instalaţiilor eoliene offshore, procedura de autorizare putând să se întindă şi până la 11 ani. În Spania, normele privind autorizaţiile datează din 2007 şi sunt în prezent în curs de revizuire. Întrucât, până în prezent, în apele spaniole nu există nicio instalaţie comercială de energie din surse regenerabile offshore, nu a avut loc vreo procedură de autorizare pentru astfel de proiecte.

• Energia din surse regenerabile - domeniu de interes public major

Comisia Europeană a propus modificarea Directivei privind energia din surse regenerabile, în sensul desemnării de către statele membre a "zonelor pretabile dezvoltării proiectelor de producere a energiei din surse regenerabile", pe uscat sau pe mare. Revizuirea propusă va operaţionaliza prezumţia conform căreia energia din surse regenerabile este un domeniu de interes public major şi acest lucru va permite noilor proiecte să beneficieze de o evaluare de mediu simplificată.

Cu toate acestea, potrivit raportului care analizează în amănunt situaţia proiectelor offshore din Germania, Olanda, Franţa şi Spania, Uniunea Europeană şi-a stabilit ţinte ambiţioase cu privire la capacităţile ce urmează a fi instalate în mediul offshore: 61 gigawaţi până în anul 2030 şi 340 gigawaţi până în 2050, faţă de capacitatea actuală de doar 16 gigawaţi.

Prin urmare, va fi necesară, în ţările UE, o implementare rapidă pe scară largă a instalaţiilor de energie din surse regenerabile offshore, care va avea nevoie de un spaţiu maritim considerabil şi de o finanţare de aproximativ 800 miliarde euro, în principal din investiţii private.

Auditorii ECA arată că, începând din anul 2007, din bugetul Uniunii Europene au fost alocate 2,3 miliarde euro pentru dezvoltarea tehnologiilor pentru energia obţinută offshore, sumă la care Banca Europeană de Investiţii a mai adăugat 14,4 miliarde de euro sub formă de împrumuturi şi de investiţii de capital.

Comunicatul de presă emis de ECA după prezentarea raportului arată: "Strategia UE încearcă să reconcilieze această energie cu biodiversitatea, dar Comisia Europeană nu i-a estimat efectele potenţiale asupra mediului, cum ar fi strămutarea speciilor şi modificări în structura populaţiilor, schimbări în disponibilitatea hranei sau modificări ale modelelor de migraţie, pentru a menţiona doar câteva. În general, auditorii îşi exprimă îngrijorarea că extinderea acestei energii în Europa ar putea dăuna mediului marin, atât celui de deasupra mării, cât şi celui subacvatic".

De aceea, experţii ECA susţin că orice proiect de construire a unor capacităţi de producere a energiei din surse regenerabile în offshore trebuie să contribuie la obiectivul sustenabilităţii socio-economice a acestui tip de energie, care nu trebuie să aibă un impact serios nici asupra mediului.