DACĂ SE OBŢINE AVANTAJ FISCAL FĂRĂ PROFIT, Fiscul poate considera anumite tranzacţii drept artificiale

Autorităţile fiscale pot considera artificiale anumite tranzacţii, având, astfel, dreptul de a nu le lua în considerare la calculul obligaţiilor bugetare, dacă operaţiunile par a nu corespunde practicilor comerciale rezonabile, produc avantaje fiscale fără risc comercial şi generează profit nesemnificativ, potrivit unui proiect de lege elaborat de Ministerul Finanţelor Publice (MFP).

Iniţiativa legislativă stabileşte condiţiile în care tranzacţiile pot fi considerate artificiale. Totuşi, numeroase criterii sunt generale şi neclare.

Astfel, tranzacţiile pot fi calificate drept artificiale dacă se derulează într-un mod neobişnuit pentru practicile comerciale considerate rezonabile ori dacă includ elemente care se compensează, se anulează reciproc sau sunt circulare.

De asemenea, inspectorii fiscali pot declara o tranzacţie ca fiind artificială dacă ea produce obţinerea de avantaje fiscale semnificative, dar acest lucru nu se reflectă în riscurile comerciale asumate de contribuabil sau în fluxurile sale de numerar, ori în cazul în care profitul preconizat înainte de impozitare este nesemnificativ în comparaţie cu valoarea avantajelor fiscale scontate.

"Scopul unei tranzacţii sau al unei serii de tranzacţii constă în evitarea impozitării în cazul în care, indiferent de orice intenţii subiective ale contribuabilului, el eludează obiectul, spiritul şi scopul dispoziţiilor fiscale care s-ar aplica în mod normal", se arată în proiectul de act normativ, scopul fiind considerat esenţial în cazul în care orice alt scop care este sau ar putea fi atribuit tranzacţiei pare cel mult neglijabil, având în vedere toate circumstanţele cazului.

Iniţiativa legislativă mai prevede că, "dacă o tranzacţie sau o serie de tranzacţii a condus la un avantaj fiscal, se compară valoarea impozitului datorat de un contribuabil, având în vedere aceste tranzacţii, cu valoarea pe care acelaşi contribuabil ar datora-o în aceleaşi circumstanţe în absenţa tranzacţiei/tranzacţiilor. În acest context, se analizează dacă apare una sau mai multe dintre următoarele situaţii: (i) o sumă nu este inclusă în baza de impozitare; (ii) contribuabilul beneficiază de o deducere; (iii) s-a înregistrat o pierdere fiscală; (iv) nu este datorat niciun impozit reţinut la sursă; (v) impozitul plătit în străinătate este compensat".

Prevederea privind tranzacţiile artificiale a fost introdusă în Codul Fiscal valabil de la 1 ianuarie, dar deocamdată ele nu erau definite şi nu existau norme de aplicare.

Codul Fiscal stipulează că, la stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe, autorităţile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacţie care nu are un scop economic sau pot reîncadra forma unei tranzacţii pentru a reflecta conţinutul economic al tranzacţiei.

Articolul 11, alineatul 1, din Codul Fiscal prevede că, "în cazul în care tranzacţiile sau o serie de tranzacţii sunt calificate ca fiind artificiale, ele nu vor fi considerate ca făcând parte din domeniul de aplicare al convenţiilor de evitare a dublei impuneri. Prin tranzacţii artificiale se înţelege tranzacţiile sau seriile de tranzacţii care nu au un conţinut economic şi care nu pot fi utilizate în mod normal în cadrul unor practici economice obişnuite, scopul esenţial al acestora fiind acela de a evita impozitarea ori de a obţine avantaje fiscale care altfel nu ar putea fi acordate".