Dacă unii sunt vinovaţi, ceilalţi sunt inocenţi?

La întrebarea de mai sus, răspunsul este categoric negativ, atunci când ne referim la situaţia extrem de complexă din Ucraina. Unicul stat despre care se spune că va intra într-o procedură accelerată de aderare la UE. În baza faptului că, victimă fiind a unei agresiuni, se opune cu eroism prăpădului declanşat de Vladimir Putin. În schimb, sesizată fiind, Curtea Internaţională de Justiţie de la Haga semnalează că vor fi puşi sub anchetă pentru crime de război reprezentanţi ai ambelor părţi. Ceea ce confirmă corectitudinea întrebărilor din titlul de mai sus.

Vladimir Putin susţine aproape la fiecare intervenţie pe care o are, într-o încercare de a justifica agresiunea, două motive care, în acelaşi timp, ar fi şi două obective ale invadării armate a Ucrainei. Primul motiv invocat este că, în Ucraina, funcţionează organizaţii de tip nazist, care săvârşesc crime împotriva populaţiei de etnie rusă nu numai în Doneţk şi Lugansk, nu numai în întreg Donbasul, ci şi în zone ale Ucrainei aflate sub controlul total al autorităţilor acestui stat. În mod firesc, trebuie să ne punem întrebarea dacă acest lucru este adevărat sau nu. Există sau nu există organizaţii de tip nazist care, în mod programatic, asasinează cu sânge rece oameni pe motive etnice şi religioase? A doua acuzaţie adusă de Vladimir Putin şi prin care acesta încearcă să întărească teza unui război cu caracter preventiv, deci nu pur şi simplu a unui război de agresiune, este că pe teritoriul Ucrainei, cel controlat de autorităţile de la Kiev, există instalate capacităţi periculoase pentru Federaţia Rusă. Fireşte, la prima vedere, ne gândim la capacităţi militare. Numai că, în urma unor investigaţii, reiese că nu doar despre acestea este vorba. Ce se întâmplă la acest capitol? E real sau nu ceea ce acuză Vladimir Putin? Şi cum se explică că acesta nu este explicit?

În documentele Organizaţiei Naţiunilor Unite, în urma investigaţiilor făcute de inspectorii acestui organism internaţional, rezultă - şi în acest sens există o sumedenie de dovezi - că pe teritoriul Ucrainei şi nu numai în Donbas există într-adevăr organizaţii de tip nazist, cum este de pildă faimosul batalion Azov, care declară în mod răspicat că este decis să declanşeze o cruciadă creştină împotriva comunităţilor de altă religie. Şi chiar face acest lucru. În total, sunt 5 de grupuri extremiste de voluntari, organizaţi în sistem paramilitar şi care ,în mod straniu, colaborează cu autorităţile legitime şi constituţionale ale statului ucrainean. Mai mult chiar, reprezentanţi ai acestora cu notorietate şi mare vizibilitate în ceea ce priveşte operaţiunile de tip extremist, au reuşit să fie aleşi în Parlamentul de la Kiev. Numele lor sunt cunoscute. Sunt de notorietate naţională şi internaţională, dacă luăm în serios numeroasele rapoarte ONU.

Aceste grupări extremiste, realmente de tip nazist, nu numai că acţionează în mod violent, cu consecinţe letale asupra unor persoane care au o altă orientare politică sau care se raportează diferit la problema naţională, ci pregătesc în tabere paramilitare copii, pe care îi înarmează şi îi învaţă cum să ucidă. Aceşti copii sunt echipaţi în uniformele acestor organizaţii paramilitare, interzise de toate legile internaţionale, şi poartă pe tricouri logo-urile acestora. Oriunde în lumea civilizată, asemenea practici sunt considerate crime de război. Aceste crime de război nu sunt săvârşite de Vladimir Putin. Ci tocmai de tabăra care este astăzi susţinută de aproape întreaga lume civilizată. A pune arme în mâna unor copii şi a-i învăţa să ucidă şi a le băga în cap o retorică de tip fascist este un fapt extrem de grav, constatat şi dovedit de mai multe organizaţii internaţionale în frunte cu ONU şi în raport cu care cei care apără integritatea statului ucrainean, guverne, organizaţii şi persoane, printre care mă număr şi eu, au datoria de a reacţiona. Mai mult. Circumscriindu-ne aceleiaşi crime prin care copiii sunt învăţaţi să ucidă, numai cine nu a avut ochi să vadă nu a văzut imaginile terifiante, transmise în aceste zile de televiziuni din întreaga lume, care prezentau copii confecţionând faimoasele cocktailuri Molotov. Sticle cu benzină, în care este montat un fitil, destinate incendierii blindatelor ruseşti. Să ne înţelegem bine. Atunci când te aperi, atunci când eşti supus unei invazii, care încalcă în mod clar toate normele internaţionale, ai dreptul, conform normelor internaţionale consacrate, să te aperi cu întreaga capacitate, nu numai cu cea militară, ci şi cu cea civilă. Este perfect legitim ca cetăţenii neînregimentaţi militar să primească arme, iar apărarea să fie exercitată de întregul popor. Cu două excepţii însă. Ca poporul să nu fie utilizat ca scut uman, pentru că şi aceasta este o crimă de război, iar copiii să nu fie învăţaţi şi puşi să ucidă. Şi nici expuşi în acest fel agresorului. Ori în Ucraina de astăzi, sub ochii întregii lumi, vedem cum chiar asta se întâmplă. Autorităţile statului ucrainean au permis şi facilitat ocuparea de către luptătorii civili a unor imobile civile, case de locuit, spitale, şcoli, etc. Aceşti civili sunt utilizaţi astfel pe post de scuturi umane. Prezenţa lor în asemenea spaţii motivează până la un punct atrocităţile săvârşite de invadatori, respectiv lovirea deliberată a facilităţilor civile.

Dar ce o fi vrut Putin să sugereze legat de războiul preventiv? Şi de ce nu a fost el explicit în acest sens? De ce a evitat cu obstinaţie să se refere exclusiv la armamentul furnizat de state NATO, dispus pe teritoriul Ucrainei, şi la instructorii militari detaşaţi în Ucraina în scopul utilizării acestor facilităţi militare? Explicaţia a fost descoperită de mai mulţi jurnalişti din lume, chiar pe site-urile oficiale ale administraţiei centrale a Statelor Unite. În Ucraina a fost instalat un număr apreciabil de mare de laboratoare secrete, în care specialişti veniţi din Statele Unite, sub acoperire de diplomaţi, au făcut şi fac experienţe pe viruşi. Este experimentată deci la greu arma biologică. De ce în Ucraina? De ce nu în Statele Unite? Fiindcă în Statele Unite asemenea experimente sunt strict interzise de lege. Tocmai din acest motiv, oamenii de ştiinţă americani au colaborat cu chinezii la Wuhan, laboratorul din care se presupune că ar fi scăpat virusul Covid. Conform legislaţiei europene, funcţionarea unor asemenea laboratoare extrem de periculoase nu este permisă nici pe teritoriul statelor membre. Şi atunci Statele Unite au fost silite să identifice alte locaţii. Iar unul dintre statele gazdă a fost Ucraina. Afirmaţiile de mai sus sunt, atenţie, documentate chiar prin postările Ambasadei Statelor Unite din Ucraina. Aceste postări au fost şterse, după ce o jurnalistă extrem de curajoasă din Bulgaria le-a preluat, le-a postat, le-a comentat şi a făcut gestul îndrăzneţ de a se deplasa la faţa locului şi de a încerca să pătrundă în asemenea locaţii. În România, jurnalistul care a făcut zilele trecute această dezvăluire este Iosefina Pascal. Existenţa acestor laboratoare nu este un fake news. Este o realitate la fel de cumplită, cum este şi utilizarea copiilor în război sau existenţa organizaţiilor de tip fascist, tolerate şi chiar încurajate de Guvernul Ucrainei.

Dar de ce Vladimir Putin, atunci când a sugerat că duce un război preventiv, s-a ferit să se refere la aceste laboratoare? Dintr-un motiv foarte simplu. Orice asemenea referire ar avea efect de bumerang. Pentru că asemenea laboratoare, care pregătesc războiul biologic, există în număr mare şi pe teritoriul Federaţiei Ruse. Cu singura deosebire că produsele acestora nu pot fi utilizate împotriva Federaţiei Ruse, ci împotriva adversarilor acesteia.

Tocmai asemenea realităţi cred eu că sunt avute în vedere în comunicatul difuzat de tribunalul internaţional. Atunci când se precizează că vor fi cercetate crimele săvârşite de ambele părţi. Dar cum vor putea fi acestea cercetate, în condiţiile în care războiul contra Ucrainei a solidarizat practic aproape întreaga planetă, astfel încât cei mai mulţi dintre oficialii statelor îl văd pe Putin, pe bună dreptate, drept inamicul numărul unu al păcii? Pentru a fi creat un tribunal penal, care să-l judece pe Vladimir Putin după modelul în care au fost judecaţi, condamnaţi şi executaţi alţi lideri de state identificaţi drept criminali de război, este necesară o decizie a Organizaţiei Naţiunilor Unite. Această decizie nu poate fi luată decât cu condiţia eliminării din Consiliul de Securitate a Federaţiei Ruse. Este o iniţiativă pe care şi-a asumat-o premierul Marii Britanii, Boris Johnson. Eliminarea nu se poate produce decât în urma unui vot majoritar în Adunarea Generală. Este deci o operaţiune destul de complicată, dar care şi ea este preconizată a se desfăşura în ritm accelerat. Nu-mi rămâne decât să sper că, până când vor fi cercetate acţiunile criminale săvârşite în ambele tabere, oficialii statelor NATO şi UE îşi vor deschide bine ochii şi nu vor mai refuza să vadă răul, indiferent în ce tabără se produce acesta.

Închei această analiză, pe care "paralelii" ar putea-o taxa drept o pledoarie pro-Putin, cu o întrebare aparent retorică. Oare cum se explică faptul că autorităţile unui stat atât de important cum este Israelul, un stat atât de prezent şi de activ în cele mai importante dezbateri ale lumii contemporane, s-au abţinut până în acest moment de la emiterea unor acuzaţii ferme împotriva agresiunii declanşate de Vladimir Putin împotriva Ucrainei? Nu care cumva puternicele accente antisemite ale organizaţiilor paramilitare la care m-am referit mai sus au cântărit greu în adoptarea poziţiei de expectativă a Guvernului de la Ierusalim?