DANIEL ANGHEL: Modificările fiscale sunt neclare, generatoare de incertitudine

"În afară de modul de percepere al taxei, care ar trebui lămurit, nu este clar mecanismul prin care autorităţile au fixat nivelul de 1,5% al dobânzilor ROBOR ca fiind unul rezonabil, în vreme ce cotaţiile peste acest plafon ar fi considerate excesive şi ar fi taxate în mod progresiv. Stabilirea unui astfel de plafon poate denatura libera concurenţă de pe piaţa interbancară putând să se constituie într-un mecanism de fixare a preţurilor", a declarat Daniel Anghel, Liderul Departamentului de Consultanţă Fiscală şi Juridică, PwC România, într-un comunicat remis redacţiei noastre.

Începând cu data de 1 ianuarie 2019 se instituie o taxa "pe lăcomie" aplicabilă instituţiilor financiar-bancare (e.g. bănci, IFN-uri, instituţii de plată), în situaţia în care media trimestrială ROBOR depăşeşte pragul de referinţă 1,5 %. Aceasta taxă se va plăti trimestrial prin aplicarea a 4 cote progresive de 0.2%,0.4%, 0.6% si 0.9% asupra activelor contribuabilului existente la sfârşitul trimestrului de calcul, în funcţie de nivelul ROBOR. Cota de 0.9% poate să fie majorată progresiv în cazul în care media trimestrială ROBOR este cu peste 2 puncte procentuale peste pragul de referinţă. Taxa reprezintă cheltuială deductibilă în calculul impozitului pe profit pentru bănci.

La acest moment, aşa cum este redactată propunerea legislativă privind instituirea unei taxe pe activele bancare, indică faptul că aceasta ar urma să fie percepută trimestrial, ceea ce poate conduce la interpretarea că aceasta va fi plătită de 4 ori pe parcursul unui an, rezultând un nivel al taxei foarte ridicat. La actualul nivel al dobânzilor interbancare ROBOR, această taxă s-ar putea ridica la un nivel de 3,6% anual, în condiţiile în care valoarea activelor nete ale băncilor era de 445 de miliarde de lei, la sfârşitul lunii septembrie, conform datelor BNR - aceasta ar rezulta în încasări de 16 miliarde de lei, se arată în document.

Totuşi, estimările autorităţilor din nota de fundamentare a proiectului de Ordonanţă de Urgenţă vorbesc despre venituri anuale de 3,6 miliarde de lei din aplicarea acestei taxe în sectorul bancar, ceea ce indică faptul că autorităţile mizează totuşi pe perceperea taxei o singură dată pe an sau la un nivel al dobânzilor ROBOR semnificativ sub cel înregistrat în prezent în piaţa bancară.

Nivelul la care a fost stabilită această taxă este cel mai ridicat din Uniunea Europeană (în condiţiile actuale ale dobânzilor interbancare), în celelalte state membre în care se aplică o astfel de taxă (Ungaria, Polonia, Austria, Marea Britanie), nivelul este semnificativ mai scăzut şi taxa nu este gândită în sistem progresiv, mai arată comunicatul.

"Un alt element de incertitudine îl reprezintă impactul impunerii unei astfel de taxe asupra creditării, asupra costurilor finanţării, atât pentru companii, cât şi pentru cetăţeni şi pentru stat în definitiv. Nu este clar în ce măsură un astfel de nivel ridicat al taxei pe activele financiare este suportabil pentru băncile de talie mai mică sau pentru IFN-uri. Aplicarea acesteia ar putea avea un impact negativ asupra perspectivelor de creştere economică ale ţării şi poate conduce la scăderea intermedierii financiare, în condiţiile în care România are unul dintre cele mai reduse niveluri de intermediere financiară din Uniunea Europeană", a arătat Diana Coroabă, Partener, Liderul Echipei de Consultanţă Fiscală pentru sectorul Serviciilor Financiare, PwC România.