De ce a fost fluierată Madonna la Bucureşti

Pentru cei ce nu ştiu, Madonna este numele de scenă al unei persoane care, acum mai bine de 30 de ani, a început să vîndă puerile lecţii de frondă, bazate pe inserturi muzicale şi doze de vulgaritate, cu tentă sexuală, pentru uzul unei generaţii născute mult după Woodstock şi "revoluţia sexuală", care n-a citit vreo pagină din Malcom X, nu a auzit mai nimic despre mişcările pentru drepturi civile, despre marile revolte urbane ale anilor "60, ori despre toate celelalte valuri ale autenticei fronde, politice şi culturale, care au străbătut America şi Europa din anii "50, pînă în anii "80. Nu mult înainte de a trece pragul senectuţii, "diva" s-a rătăcit, în sfîrşit, în fundătura numită Bucureşti, cabulipsind să ne onoreze cu spectacolul live al numerelor sale de gimnastică aerobică şi, desigur, cu nelipsitele trimiteri "sugestiv-subversive" la domeniul sexualităţii, exprimate în limbaj corporal. Ei bine, surprize...surprize....diva, regina, mega-starul, mondo-icon-ul, Madonna a fost fluierată de public! Cum se poate aşa ceva, care să fie motivul?, s-a întrebat toată presa românească. Băieţii care făceau şuşa cu Madonna, şi se dau ţigani pentru a bifa "specificul local" al turneului, s-au grăbit să iasă pe media şi să ţipe că fluieratul românilor ar fi fost o reacţie inacceptabilă de intoleranţă, faţă de mesajul anti-rasist şi anti-intoleranţă al divei. Fals! Madonna a fost fluierată la Bucureşti pentru ceea ce a făcut, ea şi echipa ei de "super-tehnicieni", nu pentru ceea ce a spus. Iar de făcut, a făcut, greşeli peste greşeli. După inacceptabil de proasta organizare a spaţiului sonor şi vizual, de care publicul a avut parte, ca să nu mai vorbim de servicii, cea mai mare eroare a fost, desigur, aceea de a ieşi din rol, în mijlocul reprezentaţiei. Rolul în care "fanii" au plătit bani buni să o vadă. Cînd, în loc de mega-starul provocator care le zdrobeşte toate prejudecăţile, cu mişcările sale şi, desigur, cu sunetele melodioase ale programului său de scenă, bucureştenii s-au pomenit cu predica Popii Leuştean, din Plăieşii de Sus, despre cum nu-i frumos să-i discriminăm noi, ăştia din Europa de Est, pe ţigani (sic!!!), bucureştenii, pe bună dreptate, au fluierat. E ca şi cum te-ai duce la Scala din Milano s-o vezi pe Ana Netrebko în Traviata, iar în mijlocul duetului "Parigi, o cara, noi lasceremo" l-ai vedea pe Villazon lăsînd-o din braţe pe protagonistă pentru a ieşi la rampă să ţină un discurs în care-i admonestează pe italieni pentru că-i discriminează pe sud-americani. Din respect pentru meserie, pentru statutul de vedetă şi pentru public, aşa ceva nu se face, nici măcar într-o fundătură de lume, cum sunt Bucureştii!

Bine, bine, dar ce au toate acestea de a face cu politica? Doar n-am transformat editorialul în rubrică de comentarii artistico-literare!

Anti-evenimentul Madonna, de la Bucureşti, are puterea unei parabole. Candidaţii noştri la prezidenţiale sunt cu toţii din aceeaşi plămadă. Nişte anodini, lipsiţi de talent şi de har, dar pentru care lucrează armate de "specialişti", care vînd cu succes, de mai bine de 20 de ani, lecţii de "frondă" capitalistă, unei generaţii care n-a văzut decît faţa multilateral dezvoltată a socialismului-dictatură. Lumea a luat-o de bună şi i-a făcut vedete! Odată ajunşi în vîrful puterii, plini de bani şi de "onoruri", cînd nu li se pare că mai sunt obligaţi să solicite bunăvoinţa şi înţelegerea publicului, ci îi pretind închinarea adulatorie, megastarurile noastre politice sunt atinse şi ele de acelaşi sindrom al "ieşirii din rol". Traian Băsescu iese tot mai des din rol pentru a ţine publicului discursuri moralizatoare despre apărarea instituţiilor statului, ori ale valorilor familiei, educaţiei etc; Crin Antonescu iese şi el din rol, cel mai adesea pentru a face publicul atent la cum trebuie să citească "partitura" pe care o joacă, nu cumva să fie înţeles greşit, ca un candidat la preşedinţie, oarecare; în sfîrşit, Mircea Geoană e mai mult ieşit din rol, decît în rol, ocupat cum se află cu tot soiul de nimicuri care refuză să-i cioplească un profil prezidenţial în mentalul public. Mai nou, şi-a făcut apariţia pe scenă şi Sorin Oprescu, dar, ciudat lucru, a ţinut să se remarce tot printr-o ieşire din rol: în loc să atace aria candidatului independent, direct şi fără alte farafastîcuri, el s-a apucat să ne vorbească despre etapele pregătitoare, adică să ne spună pe larg cum se machiază şi cum se costumează pentru viitorul rol!

Toate aceste derapaje, inacceptabile pentru public, vor fi răsplătite în acelaşi fel: cu ostilitate şi fluierături. Exact ca şi în cazul Madonna, mai ales că biletele la spectacolul politic ne costă nişte zeci de miliarde de euro, nu doar cîteva milioane de lei.