De ce avansează Donald Trump?

Convenţia Partidului Republican se va ţine la Cleveland, Ohio, în zilele de 18-21 iulie. Va fi desemnată echipa (preşedinte şi vicepreşedinte) care va candida la prezidenţialele din noiembrie 2016, din Statele Unite ale Americii.

Vor participa 2472 delegaţi, pentru a câştiga fiind necesar votul favorabil al majorităţii simple de cel puţin 1.237 delegaţi. Convenţia încheie alegerile primare în interiorul Partidului Republican, numit prin tradiţie GOP (Grand Old Party). Candidaţii care rămân în cursa pentru convenţie îşi anunţă oficial cu acest prilej partenerul de echipa - cel pe care îl propune ca vice-preşedinte, precum şi proiectul său de guvernare în cazul în care va câştiga alegerile în noiembrie.

În multe cazuri, pe parcursul alegerilor primare dintre doritori se detaşează treptat un câştigător - care adună numărul cel mai mare de delegaţi favorabili lui (în alegerile primare, în unele state, cel clasat pe locul întâi obţine întregul număr de delegaţi la convenţie, în alte state - numărul de delegaţi ai statului se distribuie între candidaţi proporţional cu procentul obţinut alegerile primare respective).

Şi cum numărul total de delegaţi la convenţie este în linii generale proporţional cu numărul de locuitori ai statului respectiv, este de înţeles interesul oricarui candidat de a câştiga "en gros" delegaţi, în statele cu populaţie numeroasă (California, Texas, New York, Florida, Pennsylvania s.a.).

În fapt, sistemul de stabilire a numărului de delegaţi pe care fiecare stat are dreptul să îl trimită la convenţia naţională este complex. El depinde nu numai de numărul populaţiei, ci de reprezentarea numerică obţinută în Congresul SUA de către GOP, de faptul dacă la alegerile prezidenţiale precedente GOP a câştigat în statul respectiv şi alte criterii. A fi delegat la Convenţie este un privilegiu râvnit, în numeroase cazuri aceasta servind ca paltforma pentru a intra în "politica mare". De exemplu, să fie nominalizat în calitate de elector din partea GOP în statul respectiv. Şi dacă statul respectiv este câştigat în alegerile prezidenţiale de către candidatul GOP, atunci persoana va intra în Colegiul electoral care va vota preşedintele în sesiune după alegerile prezidenţiale.

La 9 martie, situaţia delegaţilor "recoltaţi" în interiorul GOP este următoarea: Trump (om de afaceri) - 463 delegaţi; Cruz (senator de Texas) - 362 delegaţi; Rubio (senator de Florida) - 155 delegaţi; Kasich (guvernator de Ohio) - 54 delegaţi.

Aceasta dintr-un total de 17 candidaţi, care au început cursa alegerilor primare GOP. A fost cea mai numeroasă participare la alegeri primare din istoria SUA. Repet, numărul minim de delegate pentru a câştiga nominalizarea la candidatura GOP este de 1.237 delegaţi.

Mai rămân de disputat un număr de 1.435 delegaţi, în alegerile primare din celelalte state. Între cele cu miză mare - număr mare de delegaţi sunt în Florida (99 delegaţi), Illinois (69), Carolina de Nord (72) şi Ohio (66) -15 martie; New York (95 delegaţi) - 19 aprilie; Pennsylvania (71) - 26 aprilie; California (172 delegaţi) - 7 iunie. Importante pentru economia alegerilor primare sunt Florida (candidatul Rubio este senator în Congresul SUA) şi Ohio (candidatul Kasich este guvernator) - în fiecare din cele două state, primului plasat i se atribuie toţi delegaţii ("the winner takes all"). Ceea ce adaugă un plus de tensiune alegerilor - mai ales că sondajele indică, paradoxal, un avans al lui Trump în Florida. Dacă se adeveresc, este de presupus că Rubio (preferatul marilor donatori, după retragerea lui Jeb Bush) va fi nevoit să iasă din cursă.

Donald Trump a fost inţial luat în derâdere. Era considerat candidat "exotic", care îşi va pierde suflul încă din timpul campaniei preliminare. Era asemănat, într-un fel cu Ross Perot, miliardar texan, care candidând independent în 1992, a luat peste 18% din voturi, insuficient să pună în pericol pe oricare din ceilalţi doi candidadti (Bush şi Clinton). Dar, în memoria colectivă republicană este şi azi creditat că prin numărul de voturi obţinute (19 mil) a determinat înfrângerea lui Bush în alegerile din 1992.

Campania furibundă începută de Trump a stârnit din capul locului controverse. Este un candidat abraziv, bombastic, temperamental până la impertinent, spontan în reacţii, sigur pe sine, fără vreo ezitare, lansând atacuri în valuri împotriva candidaţilor republicani concurenţi, a celor democraţi şi împotriva administraţiei. Nu are dubii, doar certitudini. A lansat câteva "bombe", între care anunţul că va promova ca preşedinte construcţia unui zid impenetrabil la graniţa cu Mexic, pentru a împiedica fluxul de imigranţi ilegali (care aduc în SUA, droguri, prostituţie etc). A cerut deportarea a milioane de imigranţi fără documentaţia legală de rezidenţă, s-a pronunţat pentru interzicerea în SUA a accesului musulmanilor. Ca atare, a fost prompt taxat că "anti-latino", rasist etc. A stârnit, într-o dezbatere TV, jenă şi resentimente, proferând aluzii misogine cu conotaţii sexuale la adresa unei moderatoare pe care a considerat-o ostilă lui. În urmă cu câteva zile, într-o altă dezbatere TV cu ceilalţi candidaţi, a dat asigurări prost voalate că mărimea penisului sau este "garantat, corespunzătoare".

A plusat pe situaţia veteranilor de război, care sunt, în opinia sa, neglijaţi de către administraţia actuală. A organizat o fundaţie pentru ajutorarea veteranilor la care a contribuit în direct, la TV cu o suma importantă. Veteranii sunt practic prezenţi la fiecare adunare electorală a sa. Este o mutare de natură să îi aducă un număr important de voturi. În SUA sunt (2014) aproape 22 milioane de veterani de război, la o populaţie de peste 319 milioane locuitori (aproape 7%).

Nu pierde nici o ocazie în a sublinia că este independent de banii sponsorilor-mari corporaţii şi ca atare deciziile sale nu vor putea fi influenţate de către marile firme de lobişti. Este un argument sensibil pentru mulţi americani. Desfide orice acuzaţii privind credibilitatea succeselor sale în afaceri, refuză să dea publicităţii declaraţiile sale pe venit, aşa cum îi cer oponenţii, tactica sa fiind că cea mai bună apărare este atacul. Uneori ai sentimentul că acuzele, inclusiv cele mai dure, îi încarcă bateriile, că se scaldă cu plăcere în ostilitate.

Calul său preferat de bătaie este legat de "comerţul fără restricţii" (acordurile de "free trade"), care transferă locuri de muncă din SUA în Mexic, China, alte state. Este o temă prezentată cu variaţii de intensitate, pe tot parcursul campaniei, ţinta mesajului fiind cei afectaţi de desfinţarea locurilor lor de muncă sau în pericol de a ajunge aici. De aici, acuzele împotriva actualului preşedinte şi echipei sale, care nu sunt oameni forte sau suficient de pregătiţi pentru a negocia cu lideri duri ai altor state. Omul providenţial este el, Trump, care are chemarea de a "face din nou America mare!".

Şi... câştigă neaşteptat alegeri, mai mult decât orice alt candidat republican. Din cei 17 candidaţi care au luat startul în martie 2015, au rămas în cursă doar cei patru, din care doar trei au câştigat alegeri în state: Trump - 15 state; Cruz - 7; Rubio- 2. Aşa cum se prezintă situaţia acum, la jumătatea alegerilor primare, singurul contra-candidat care ar putea să îl înfrângă pe Trump este Cruz, senatorul de Texas. Următoarele runde din martie şi aprilie vor fi definitorii pentru conturarea unui câştigător.

A devenit teroarea "establishment"-ului GOP. Elita partidului este conştientă că Trump-candidat republican la preşedinţie va fi incontrolabil şi, mai grav, dacă ar câştiga, va fi lăsată înafara deciziilor politice majore. Trump nu are nevoie de vreun partid, el îşi ajunge lui însuşi şi avansurile sale în preliminare îi validează crezul. Însuşi sistemul tradiţional al funcţionarii Congresului bazat pe un echilibru atent cântărit între cele două partide ar putea fi în pericol, chiar raporturile între legislativ şi executiv ar fi schimbate în mod radical. Sistemul bi-partinic, definitoriu pentru politica americană atât timp, îşi pierde raţiunea de a fi, dacă nu mai poate atrage aderenţi, dacă nu îşi mai găseşte susţinere. Iar Trump vesteşte această alternativă. În domeniul militar, deciziile sale sunt greu previzibile, dar beligeranţa declaraţiilor sale creează o stare de nervozitate, inclusiv pe plan internaţional. Partidul republican trece şi aşa printr-o criză de identitate - dacă Trump câştigă nominalizarea dezintegrarea partidului din interior devine o probabilitate.

Analiştii îşi pun frecvent întrebarea care sunt factorii care determină milioane de americani să voteze pentru Trump. Este suficientă explicaţia legată de caracterul "rasist" al declaraţiilor sale? Sunt susţinătorii săi toţi rasişti? Cred că este insuficient să acuzi de-a valma de bigotism, obtuzitate milioanele de oameni care au votat Trump.

Conform lui Thomas Frank (The Guardian, 7 martie a.c.), rezultatele acordurilor de liber-schimb încheiate de SUA, începând cu NAFTA (acordurile pentru America de Nord - Canada, SUA, Mexic) polarizează societatea americană. Iar nemulţumiţii sunt în număr enorm - cei care au pierdut sau sunt pe cale să îşi piardă locurile de muncă exportate în alte ţări. Pentru ei, considerentele de eficienţă ale corporaţiilor, care le motivează să îşi mute producţiile unde costurile sunt mai mici sunt vestitorii de nenorociri pentru destinele angajaţilor din SUA. Iar elita politică, lobiştii din Washington nici nu se mai ostenesc să asculte plângerile celor care au pierdut locul de muncă în favoarea unui acord de liber schimb foarte bun. Din acest motiv, redactarea unei hărţi a statelor câştigate de Trump unde populaţia intră în rezonanţă cu "apelurile rasiste" ale acestuia păleşte în faţa unei hărţi care corelează zonele unde sunt pierderi de locuri de muncă cu voturile favorabile lui Trump, care cere readucerea acasă a locurilor de muncă. Discursul tăios al lui Trump în contra establishmentului dă o speranţă celor loviţi de politica de la Washington. Lor li s-a spus deja de către "establishment"-ul politic, de dreapta sau de stânga, că tot nu au unde să se ducă şi chiar dacă vor fi auziţi, nu vor fi ascultaţi. Trump înţelege de ce este important un mesaj care să aibă ecou cu cei afectaţi: "am reconstruit China, iar ţară noastră se prăbuşeşte!". Şi Thomas Frank oferă o concluzie insolită: "neo-liberalismul a eşuat ferm şi de-adevăratelea!".

În linii generale, o explicaţie asemănătoare oferă Noam Chomski - el indică drept cauze ale ascensiunii lui Trump teama, frustările şi lipsa de speranţe pentru viitor ale populaţiei albe slab educate.

În acest context, rasismul, intoleranţa faţă de imigraţie ale lui Trump devin secundare în analiza cauzelor fenomenului. Teza va putea fi probată de votul din Florida în 15 martie, statul respectiv având o mare densitate de imigranţi din America Latină.

Andrew Bacevich ("Ce înseamnă Trump-ismul pentru democraţie", în TomDispach, 1 martie, on-line) sesizează corect una din cauzele care fac posibilă ascensiunea lui Trump - "în America de azi, celebritatea conferă autoritate". Ori Trump este de ani de zile celebru. Şi celebritatea se consolidează prin schimbul de insulte la ore de maximă audienţă, gafe provocatoare, scamatoria scoaterii din pălărie de soluţii magice la probleme fundamentale (război, locuri de muncă, imigraţie), care nu au cum să fie rezolvate prin magie.

Terenul este fertil pentru un Trump, evaluează Bacevich. Democraţia americană se erodează de mult timp, poporul ştie sau simte că nu mai este suveran. "Binele public" a devenit un concept depăşit în practică, rămânând un slogan de campanie (să remarcăm, între altele, că tema inegalităţii economice, sociale, politice acute din societatea americană este tema recurentă în ultimii ani în dezbateri, nume sonore că Stieglitz, Reich, Picketty fiind deosebit de active).

În aceste condiţii, votanţii merg la noroc: poate vine Trump cu ceva mai bun. Dacă nu, cu siguranţă este mai distractiv.