DE IERI, A INTRAT ÎN VIGOARE NOUA LEGE A PIEŢEI DE CAPITAL Un deceniu irosit

• După zece ani de la prima lege a pieţei, ne întoarcem la punctul zero

Noua lege a pieţei de capital a intrat în vigoare de ieri, marcînd începutul înnoirii doctrinei oficiale în domeniu şi aşezînd premisele pentru normalizarea pieţei noastre.

Noul act reglementativ elimină interpretările obstrucţioniste iniţiate de preşedintele CNVM (de tristă amintire) Ştefan Boboc, care, începînd din noiembrie 1995, a interpretat abuziv legea de atunci în favoarea brokerilor şi în defavoarea utilizatorilor pieţei de capital - investitori şi societăţi emitente - cu scopul (niciodată mărturisit) să controleze mişcările averilor.

Faptul a fost realizat prin implementarea unei serii de monopoluri în activitatea pieţei de capital:

1. eliminarea activă a acţiunilor "la purtător", în favoarea acţiunilor "nominative";

2. eliminarea acţiunilor tipărite, în favoarea celor dematerializate;

3. eliminarea tranzacţiilor directe, acordînd exclusivitate celor intermediate de brokeri;

4. scoaterea în afara legalităţii a pieţelor naturale, oficializînd monopolizarea tuturor tranzacţiilor cu valori mobiliare în aşa-zisele "pieţe organizate";

5. monopolizarea de către piaţă a deciziei de listare prin forţă a societăţilor privatizare "în masă", eliminînd libera dispoziţie a acţionarilor.

Măsuri de acest fel nu au fost inventate de Ştefan Boboc, ci doar le-a iniţiat şi le-a pus în practică; ele sînt de inspiraţie nazistă - Hitler le-a aplicat pieţei de capital din Franţa, după ce a ocupat-o, ca să poată controla mişcările averilor (în special, pe cele evreieşti).

La noi, rezultatul a fost că piaţa a devenit nepopulară printre investitori şi emitenţi, deşi pornise de la premise excepţionale: peste paisprezece milioane de acţionari (66% din populaţie a fost împroprietărită prin programul de privatizare "în masă", în timp ce în ţările cu tradiţie în regim de acţionariat popular - Marea Britanie, Japonia, SUA - acţionarii au o pondere aproximînd 22-24% din populaţie); economii ale populaţiei de circa două miliarde de dolari (în 1995), disperate să se valorifice în lipsa altor instrumente decît depozitele bancare, valuta şi (de dată recentă, atunci) titlurile fondurilor mutuale.

Cei care să fi investit în piaţa organizată a valorilor mobiliare nu au atins niciodată o pondere de măcar 1% din populaţie. Iar numărul societăţilor comerciale care să fi făcut apel la economiile populaţiei ca să se capitalizeze ieftin prin piaţă, nu depăşeşte degetele unui om normal.

Piaţa de capital nu a servit decît investitorilor strategici, la preluarea de societăţi prin mecanismele organizate şi a servit brokerilor care şi-au încasat comisioane nemeritate, precum notarii. Dacă nu punem la socoteală hoţiile şi uriaşele fraude pe care le-a prilejuit, atunci la atît s-a limitat rolul pieţei de capital românesc, cea care ar fi trebuit să fie "barometrul economiei naţionale", cea care ar fi trebuit să-i atragă şi să-i încurajeze pe cetăţeni să economisească şi să investească, cea care ar fi trebuit să dirijeze fluxuri financiare către întreprinderile profitabile, cea care ar fi trebuit să furnizeze baza informaţională în elaborarea strategiilor guvernamentale din politica economică.

"Rasdaq trebuie pedepsit" a spus Irina Loghin, ceea ce nu i-a ilustrat ignoranţa, ci, mai degrabă, a arătat lipsa de popularitate a pieţei. Căci faima Irinei Loghin nu poate fi înjosită într-o comparaţie cu lipsa de notorietate a pieţei noastre organizate. Dar "Rasdaq" nu poate fi pedepsit, el dispare prin fuziune cu Bursa de Valori Bucureşti, ilustrînd cum viaţa pedepseşte tot ceea ce nu este funcţional (şi cu ce tam-tam a fost lansat de guvernanţi şi de consultanţii americani de la USAID, cu doar opt ani în urmă!).

Acum avem o nouă lege care ţine seama explicit de voinţa şi interesele acţionarilor, ţine seama de nevoile din economia reală a societăţilor emitente, ţine seama de necesitatea accesului la piaţă al investitorilor.

Ne-am întors la "punctul zero", irosind un deceniu, în obstrucţii şi erori predictibile (ziarul "BURSA" le-a prevăzut şi a încercat stăruitor, dar zadarnic, să le prevină - nu este decît un ziar a cărui singură armă este hîrtia tipărită).

Singurul pericol este ca, fie chiar şi această nouă lege adoptată sub presiunea integrării europene, să fie "adaptată" autohton, în stilul care ne este propriu. Căci, bineînţeles, orice lege este interpretabilă...