De sabie va pieri

Cu două săptămâni înaintea oribilului atentat de la Moscova, serviciile secrete americane au avertizat cu privire la posibilitatea unui atac terorist în capitala Rusiei. În mod neobişnuit, avertismentul a fost redactat în termeni foarte precişi. Cetăţenii americani au fost sfătuiţi să evite adunările, concertele şi shopping-mall-urile. Probabil SUA au avut la dispoziţie interceptări electronice. Ştim acum că autorităţile ruse au fost avertizate şi pe canale oficiale, ceea ce sugerează că au primit din partea americanilor şi alte informaţii, care nu sunt publice.

Tiranul de la Moscova a ales însă să ignore avertismentele venite din Statele Unite. A declarat public că este vorba de o "provocare". Exact termenul folosit de Nicolae Ceauşescu din momentul în care şi-a pierdut de tot minţile. La puţine zile după această declaraţie, la Moscova teroriştii seceraseră aproape 200 de vieţi.

Cazul lui Nicolae Ceauşescu este interesant, ca termen de comparaţie. Când au ieşit oamenii în stradă la Timişoara, "genul Carpaţilor" a spus că e vorba de "agenturi". A dat ordin Securităţii şi Armatei să tragă în plin. A asmuţit haidamacii din "gărzile patriotice" să vină cu bâte să îi ia la bătaie pe muncitorii din Timişoara. Orice, în afară de nişte reacţii raţionale.

La fel şi Putin. Este limpede şi pentru un orb că masacrul a fost organizat de Statul Islamic. Organizaţia a publicat secvenţe video cu teroriştii în acţiune care nu puteau fi filmate decât de aceştia. Dar Putin a ales să abereze la televiziune, acuzând Ucraina de "legături". Ca şi cum nu trupele ruseşti ar fi bombardat civilii în Siria.

Presa de partid şi de stat a preluat partitura. Pravda a publicat un articol în care dezvăluie (cu secvenţe video!) cum unui terorist capturat i se taie o ureche şi i se bagă în gură în timpul interogatoriului. Nu am nici o simpatie pentru individ, însă legal vorbind este vorba de tortură, ceea ce în dreptul internaţional este o crimă.

Propagandiştii regimului vorbesc deschis acum despre reintroducerea pedepsei capitale. Iar Putin s-a dezlănţuit asupra... Ucrainei. Trupele ruseşti au lansat cel mai mare atac cu rachete de la începutul războiului. Cum ţintele au fost tot din cele civile, vorbim de altă crimă în dreptul internaţional.

Este clar însă că nu îi mai pasă. Ceea ce arată că este cu spatele la perete. Vladimir Putin a devenit Prim-ministru al Rusiei în 2008. A promis prosperitate şi stabilitate. Pentru că mulţi erau sătui de haosul din timpurile lui Gorbaciov şi Elţîn, la început individul s-a bucurat de încredere. A înşelat şi liderii occidentali, de la Clinton şi Merkel, la Obama şi Macron.

În realitate, Vladimir Putin era un extremist în blană de oaie. Mintea sa era plină de idei toxice. Visul lui era un imperiu velico-rus, întins până în Europa Centrală. Era dispus la orice compromis: cu lumea interlopă, cu oligarhii, dar mai ales cu serviciile secrete.

În acelaşi timp însă, individul era doar un biet ofiţer KGB. Marii fondatori ai imperiilor au totuşi nişte mari calităţi (alături de mari defecte). Alexandru cel Mare sau Gingis Han au fost, spre exemplu, genii militare. Stalin era un organizator talentat (îşi folosea rău talentul, însă asta e altă chestiune). Dar Vladimir Putin este doar un conţopist mărunt, cu un intelect foarte modest.

Aşa că omul compensează cum poate. Şi joacă la cacealma. Într-adevăr, ce frapează atunci când îi analizăm cariera, din 2008 încoace, este inconştienţa totală cu care joacă "la risc". Putin este ca acei jucători pătimaşi care tremură în jurul mesei de ruletă şi "se aruncă" în tot felul de combinaţii.

A atacat Georgia, şi-a bătut joc de presupusul "aliat" Armenia, a vândut arme Indiei, a pornit un război în Ucraina, a sprijinit o marionetă brutală în Cecenia, şi-a asasinat un fost aliat (Prigojin), a trimis echipe de ucigaşi în Marea Britanie, a ameninţat cu arme nucleare principala putere a lumii (Statele Unite), a intervenit în Siria, a făcut un fel de alianţă cu un prieten de circumstanţă, însă inamic strategic (R.P. Chineză), şi-a subminat poziţia la Naţiunile Unite, a împins Suedia şi Finlanda în NATO, s-a ales cu un mandat de arestare internaţional emis de curtea de la Haga.

Am făcut un scurt, foarte scurt, rezumat. Omul este - o spun în clar - bolnav. Se aruncă cu capul înainte, fără noimă, cu speranţa că zidul va ceda mai întâi. Merge o vreme, dar nu o să meargă la nesfârşit.

Vladimir Putin le-a promis ruşilor că vor trăi în siguranţă. Iar acum străzile din Moscova au devenit mai nesigure decât cele din Beirut. Le-a promis glorie şi un imperiu, iar acum peste 300.000 de militari ruşi au ajuns în pământ sau în spital. Mai curând decât mai târziu, ceva se va rupe la temelia sistemului putinist.

Dar până atunci, să fim atenţi. La începutul anului 1945 regimul lui Hitler îşi trăgea ultima suflare. Şi totuşi a fost nevoie de multe sacrificii pentru ca acesta să se prăbuşească definitiv peste nebunul din bunker. Mai avem de aşteptat, mai avem de pătimit.