Demagogia salvează România?

Deşi, doar cu cîteva zile înainte, şeful executivului minimaliza pueril dimensiunea crizei intervenită în relaţiile României cu Uniunea Europeană, iacătă-l vijelios suit în avion pentru a poposi la Bruxelles. Aparent, o măsură adecvată, pe măsura implicaţiilor dure care decurg din schimbarea radicală de ton din capitala UE, creată de dezbaterea raportului comisiei de politică externă a Parlamentului European, privind România.

Ce a dus la Bruxelles premierul României, pentru a-şi convinge partenerii de negociere că, în sfîrşit, în ceasul al 12-lea, ceva se va schimba în bine? Ca să nu meargă cu mîna goală, i-a luat cu sine pe cei doi responsabili cu politica externă din propriul guvern, ministrul de externe şi negociatorul şef. Celor trei vajnici şi temerari euronauţi li s-au deschis politicos uşile, la cabinetul Preşedintelui Comisiei Europene, al comisarului responsabil cu extinderea şi al Preşedintelui Parlamentului. Un adevărat tur de forţă, din punct de vedere al muncii de secretariat. După ce au fost poftiţi politicos înauntru, li s-a dat prilejul să... tacă. Mai precis, să asculte ce aveau de spus responsabilii cei mai înalţi ai instituţiilor Europene, cu excepţia, desigur a Consiliului. Iar, ce le-au auzit urechile nu a sunat deloc a noutate, ci mai degrabă familiar. Parcă vorbiţi între ei, cei trei înalţi demnitari europeni au recitat la unison raportul doamnei Nicholson, mai ceva ca cei Trei tenori în concertul la Scala! Cu alte cuvinte, dacă nu s-a auzit bine pînă la Bucureşti, ne bucurăm că aţi venit la Bruxelles, ca să v-o spunem, verde, în faţă: Aşa nu mai merge! Ori pregătirea integrării se mută de pe hîrtie în realitate, cu efortul şi sudoarea guvernului şi a administraţiei sale superpolitizate, ori 2007, deşi în viitor, va rămîne pentru România de domeniul trecutului!

Pentru că nu au putut să deschidă gura şi să le spună prea multe interlocutorilor din cabinetele oficiale ale UE, membrii delegaţiei noastre au organizat conferinţe de presă, pentru presa de casă, de acasă, cărată pe banii contribuabililor la Bruxelles, ca să consemneze noul succes al guvernării PSD. Celor de faţă li s-a explicat pe larg că punctele de vedere exprimate de oficialii UE nu fac doi bani, iar dacă fac, atunci ele trebuie înţelese ca nişte laude abia reţinute la adresa înţeleptei politici aplicate cu consecvenţă revoluţionară de guvernul Năstase.

Dacă simpla lor prezenţă, alminteri foarte impunătoare, nu a dat rezultatul dorit, bravii noştri oficiali au scos din mînecă cel de-al doilea atu cu care sperau să rupă gura tîrgului: "Planul pentru actualizarea şi accelerarea celor 500 de planuri şi 200 de strategii pe care onor guvernul le-a lansat de la preluarea guvernării, menit să finalizeze negocierile cu UE în cel mai scurt timp posibil" Efectul a fost devastator! Uniunea Europeană habar nu avea cît de productiv fusese de fapt actualul guvern al României în inventarea de planuri, măsuri şi strategii. Un nou plan, care să sintetizeze toate celelalte planuri şi pe deasupra să mai inventeze încă un pachet de noi măsuri, nu putea fi decît o capodoperă!

Lume ingrată şi insensibilă! Scamatoria cu un plan care se transformă în alt plan, care devine strategie pentru a se preschimba în plan de actualizare a planului reactualizat şi de accelerare a programului de măsuri menit să ducă la îndeplinire schimbarea planului nici măcar nu a putut fi înţeleasă! De, nu multă lume are şcoala muncii de partid, unde arta de a inventa planuri de măsuri atinsese adevărate culmi ale perfecţiunii! Oamenii de la Bruxelles s-au uitat lung la înalţii demnitari poposiţi de pe meleagurile dîmboviţene, au dat din cap a niznai şi şi-au văzut de treabă. Ba, nu! Le-au urat drum bun şi "succese în activitatea productivă, tovarăşi"! Ceva, ceva mai citiseră şi ei despre istoria şi actualitatea comunismului în tranziţia românească.

În loc să facă un tur pînă la Bruxelles, degeaba, mai bine ar fi încercat un tur de forţă la Bucureşti. În loc să ne arate cît de accesibile îi sunt uşile mai marilor din instituţiile europene, şeful executivului ar fi avut mult mai mult de cîştigat dacă ar fi stat acasă. Dacă ar fi declanşat o acţiune fulger de remaniere a guvernului său, lăsînd la vatră pe cei ce, negînd evidenţa, şi-au făcut un tic din a replica responsabililor Uniunii Europene că la noi toate sunt bune şi frumoase, iar justiţie mai frumoasă ca a noastră nu se află pe lume. Poate că n-ar fi fost rău să înainteze Parlamentului României o evaluare de fond a problemelor aderării, poate că s-ar fi impus alcătuirea unui cabinet de criză care să uite de orice alte probleme şi să preia dosarele integării pentru a putea fi încheiate pînă la sfîrşitul anului. Singura modalitatea în care guvernul ar fi putut să oprească hemoragia de credibilitate pe care i-a produs-o "raportul Nicholson" ar fi fost să se pună pe treabă. La el acasă, nu la Bruxelles!