Dependenţa de energie a Europei

Europa a început în anul 1968, prin semnarea contractului dintre Austria şi URSS, construcţia primului gazoduct pentru transportul gazelor naturale către Europa. A fost momentul începerii construcţiei dependenţei faţă de importurile de energie a Europei.

Necesarul de valută şi bunuri al URSS şi necesarul de energie al Vestului Europei a deschis o colaborare reciproc avantajoasă, care a contribuit la bunăstarea ulterioară a Europei bazată pe energie suficientă şi ieftină.

Anii au trecut, dependenţa Europei s-a accentuat, gazele şi celelalte forme de energie ieftină din Rusia au adus venituri frumoase la bugetele ţărilor Europene prin sistemele de taxare şi accizare impuse energiei (atunci când ai o energiei ieftină există disponibilitatea de a veni cu adausuri până la limita puterii de cumpărare/ acceptate), dar şi pentru firme şi persoane fizice din vestul Europei. Astfel, lucrurile au evoluat până în anul 2020 la o dependenţă de importuri de 70,4% din energia primară a UE (inclusiv uraniu), din care 27,4% de energia primară din Rusia.

Accentuarea îngrijorării faţă de epuizarea resurselor de energie primară în lume, dar şi în Europa, a determinat tragerea unui semnal de către UE, îmbrăcat într-o formă frumoasă şi nealarmistă - Green Deal, prin care s-au promovat dezvoltarea unor surse alternative care să reducă dependenţa de importuri de energie primară. Astfel, în ultimi ani Europa şi-a crescut ponderea energiei din resurse regenerabile, dar creşterea consumului de energie nu a redus semnificativ dependenţa de importuri.

Mixul de energie primară la nivelul UE în anul 2020

Sursa: Researchgate

Sursa: EUROSTAT

Dependenţa de energie primară din import a statelor membre UE în anul 2020

Sursa: EUROSTAT

Dependenţa mare de importurile esenţiale ale Europei, coroborată cu dependenţa mare de o singură sursă, care este şi cea mai ieftină crează o vulnerabilitate economică, socială şi securitară, care ar putea fi trecută doar printr-o unire a forţelor şi o coordonare unitară a ţărilor membre a UE. Acţiunile individuale deja întreprinse de mai multe ţări: unele dând fuga în Africa de Nord, altele în Norvegia etc., dovedesc că aşa cum s-a întâmplat în Pandemie, fiecare caută să şi rezolve problema individual, doar că de data aceasta, având în vedere miza posibil să apără o bătaie între state pe aceleaşi cantităţi şi astfel o nouă escaladare a preţurilor.

Preocuparea privind escaladarea conflictului de Ucraina şi modul în care acesta poate afecta livrarea gazelor din Federaţia Rusă în Europa au existat mai multe analize realizate în ultima perioadă privind modul în care aceasta Europa poate face faţă unei sistări a gazelor naturale dinspre Federaţia Rusă în perioada următoare.

Chiar dacă se pleacă de la aceleşi măsuri care pot să fie aplicate în anul 2022, estimarea impactuui acestora este diferit:

• păstrarea cantităţile de gaze existente încă în depozitele subterane,

• posibilitatea suplimentării importurilor de LNG,

• suplimentarea cantităţilor importate pe conducte din alte zone decât Rusia,

• redeschiderea unor zăcăminte parţial închise din alte considerente decât cele tehnic (Groningen),

• redeschiderea unor centrale pe cărbune sau centrale nucleare care ar putea disponi-biliza gazele naturale arse pemtru a produce energie electrică,

• schimbarea fluxurilor de gaze pentru a suplimenta cantităţile de gaze în special în ţările cu dependenţă de 100% de gazul rusesc (Bulgaria, Tările Baltice, Finlanda),

• aplicarea unor măsuri de eficienţă energetică în anul 2022

Studiul realizat de Aurora Energy Research arată că în anul 2022 se poate reduce necesarul de gazec din Rusia la un nivel estimat la 5% din necesarul anului 2022, respectiv cca 25 mld mc/an 2022 (cca 15% din importul anului 2021). Acelaşi studiu arată că în anul 2023, necesarul de gaze din Rusia ar fi de 15 mld mc/an, respectiv 3% din necesarul de gaze al anului 2023 (cca 9% din importul anului 2021)

Un studiu realizat de Think Thank-ul BRUEGEL arată că în anul 2022 se poate reduce necesarul de energie din Rusia la 0% începând cu anul 2022.

Studiului AEI - Alimentarea cu energie a Europei, în perspectiva crizei UE - Rusia, arată că la nivel teoretic în anul 2022 şi 2023 se poate reduce necesarul de energie din Rusia la 0%.

Aceste scenarii teoretice, se pot materializa doar în situaţia în care UE ar acţiona unitar ca o singură naţiune, care să renunţe la poziţiile privilegiate deţinute de unele dintre ţările europene şi să evite canibalizarea pe aceleaşi surse de gaze şi mai ales să socializeze costurile unei astfel de acţiuni, foarte scumpă, la nivelul întregii Europe.