Dependenţa de hidrocarburi a Norvegiei rămâne ridicată în ciuda promovării agresive a automobilelor electrice

Maşinile electrice au reprezentat aproape 80% din totalul vânzărilor de maşini noi din Norvegia în 2022, cu mult peste cota de 3% din 2012.

Această dinamică extraordinară a fost posibilă doar ca urmare a programelor guvernamentale de subvenţionare agresivă a automobilelor electrice şi de impozitare la fel de agresivă a achiziţiilor de maşini cu motoare clasice.

Pe baza acestor date, Bloomberg scrie că "experienţa Norvegiei arată o potenţială traiectorie descendentă pentru cererea globală de combustibil" şi o citează pe Christina Bu, secretarul general al Asociaţiei norvegiene pentru vehicule electrice, care subliniază că "restul lumii trebuie să înveţe din acest lucru şi să realizeze că această schimbare se va întâmpla".

Agenţia de ştiri arată că mai mult de 20% din parcul auto din Norvegia este alimentat cu baterii, iar consumul de benzină a scăzut cu 37% din 2013.

Dar pentru alte categorii de combustibili, cum sunt motorina sau combustibilul de aviaţie, consumul a crescut. Datele Biroului Central de Statistică al Norvegiei arată o creştere cumulată de 17,4% a consumului de motorină în 2022 faţă de 1990 şi o creştere de 19,6% în cazul combustibilului de aviaţie. Consumul de benzină a înregistrat o scădere de 66% în acelaşi interval (vezi graficul).

După cum scrie Bloomberg, consumul de motorină din Norvegia a fost cu doar 10% mai redus în 2022 faţă de vîrful din 2015, în condiţiile în care maşinile alimentate cu motorină au acoperit 43% din totalul distanţei parcurse. Maşinile electrice au reprezentat 23% din kilometrii parcurşi în Norvegia în 2022.

Explicaţia este simplă: cea mai mare parte a consumului de motorină se realizează la nivelul camioanelor şi utilajelor grele.

"Dacă vrei să conduci un camion, dacă vrei să operezi un utilaj minier, dacă vrei să faci lucruri în economia mondială, atunci ai nevoie de motorină", a declarat Bjarne Schieldrop, analist la SEB AB, pentru Bloomberg.

Articolul Bloomberg este ilustrat cu imaginea unei staţii de alimentare, despre care se apune că are un număr mult mai mare de "prize" decât de pompe de combustibil, care sunt plasate într-un plan secundar.

Să fie vorba de entuziasmul constructorilor staţiilor de alimentare electrice sau motivul este mult mai simplu, respectiv durata alimentării?

Analistul de la SEB are o altă interpretare pentru imaginea staţiei de alimentare din Norvegia, care ar reprezenta "schimbarea dramatică a poziţiei petrolului în cadrul sistemului energetic".

Dincolo de acest entuziasm, realitatea pare să fie "puţin" diferită.

Consumul de petrol per capita din Norvegia a scăzut cu aproape 25% în ultimii 10 ani, însă "este în continuare mai mare decât cel al multor vecini, unde cererea a scăzut mai rapid chiar şi fără adoptarea atât de răspândită a maşinilor electrice", după cum scrie Bloomberg.

O astfel de dinamică este justificată parţial de creşterea populaţiei din Norvegia, dar şi de existenţa unor sectoare economice, cum sunt transporturile maritime sau extragerea petrolului şi gazelor naturale, mari consumatoare de produse petroliere.

"Suntem înconjuraţi de diferite produse şi sisteme care înseamnă că avem nevoie de produse petroliere, deoarece nu există un înlocuitor uşor", a declarat Terje Aasland, ministrul norvegian al petrolului şi energiei.

Aasland, despre care Bloomberg scrie că deţine două automobile electrice, a mai subliniat că "vom avea în continuare nevoie de petrol în scopuri industriale, chiar dacă reducem aportul de combustibili fosili în sectorul transporturilor", iar din acest motiv le-a cerut companiilor norvegiene "să nu lase nicio piatră neîntoarsă în căutarea de noi rezerve de petrol şi gaze".

Lecţia Norvegiei în ceea ce priveşte trecerea la mobilitatea electrică este deosebit de relevantă în special pentru ţările europene cu o populaţie mare, de ordinul zecilor de milioane de persoane.

Dacă o ţară cu o populaţie de circa 5,5 milioane a rămas dependentă de combustibilii clasici, deşi dispune de uriaşe bogăţii acumulate în urma exploatării zăcămintelor de hidrocarburi, capacitate ridicată de subvenţionare şi produce peste 90% din energia electrică în hidrocentrale, concluzia pentru celelalte ţări europene este evidentă: atingerea ţintelor absurde propuse de autorităţile europene, mai ales în orizontul de timp planificat şi cu tehnologiile actuale, este imposibilă.

Mai mult, urmărirea agresivă a politicilor energetice propuse de politruci iresponsabili, cărora le lipseşte minima pregătire ştiinţifică, nu poate să conducă decât la apariţia unor dezechilibre economice masive şi accelerarea fenomenului de dezindustrializare, care nu poate fi oprit printr-o simplă suprataxare a importurilor.