Deriva unui partid

La alegerile europarlamentare din 26 mai 2019, aşa-zisul Partid Social-Democrat a fost făcut praf. Nici măcar un sfert din voturile exprimate. Şi asta în condiţile în care PSD a împărţit, disperat, în stânga şi în dreapta pomeni electorale. Încă şi mai grav este scorul minuscul obţinut la secţiile de votare din afara României. Doar 2,7 la sută. Pentru a înţelege cât de catas-trofal este acest scor să amintim că un anume George Simion (?), care a candidat ca independent, a obţinut mai mult (3,3 la sută). Cum românii din străinătate nu sunt duşi de nas de primarii din satele româneşti să voteze în bloc, morala e clară. Dacă în România ar avea loc campanii şi alegeri corecte, PSD nici nu ar mai intra în Parlament.

Asta ştim deja. Acum însă doresc să analizez un lucru foarte curios - din punct de vedere teoretic, dar şi practic. Un om raţional s-ar fi aşteptat ca PSD să fi înţeles ceva din acest cutremur electoral. Partidele în general obişnuiesc să reacţioneze atunci când sunt în faţa unor provocări politice sau electorale. Însă în primele săptămâni după alegeri, PSD nu doar că nu a reacţionat raţional. Dimpotrivă, primele semne arată că o ţine în aceeaşi direcţie.

Situaţia este cu atât mai curioasă cu cât partidul a rămas fără Liderul Maxim, infractorul din Teleorman care a ajuns acum să lucreze la atelierul auto al închisorii Rahova. Te-ai fi aşteptat măcar la nişte plecări din partid, la nişte excluderi sau măcar la ceva scandal între "foştii" şi "actualii". Nimic. Toţi se fac că plouă.

Socialiştii au încasat-o la urme în bună măsură datorită atitudinii lor faţă de Justiţie. PSD a ajuns să reprezinte interesele lumii interlope din Româ-nia. Aşa că ai fi zis că după alegeri îşi vor modera discursul anti-Justiţie. Dar PSD face exact pe dos. Aşa-zisul Prim-ministru declara zilele trecute că nu o va susţine pe Laura Codruţa Kovesi pentru funcţia de procuror-şef al Parchetului european. Nu am înţeles de ce. Mă întreb însă ce sens are aceas-tă declaraţie, pentru că Kovesi a rămas singurul candidat din cursă, aşa că va fi aleasă oricum, mai devreme sau mai târziu, indiferent cât se vor opune socialiştii de la Bucureşti.

Prudenţa ar fi dictat şi o abordare ceva mai raţională a relaţiei cu Uniunea Europeană. Prim-ministrul presupus însă l-a propus pe Ioan Micea Paşcu drept comisar european în locul Corinei Creţu, cu toate că regimul de la Bucureşti fusese avertizat de Juncker că lucrurile nu stau aşa. Nu trebuia să fi expert în politică europeană să îţi dai seama că un activist mărunt PSD, frustrat că nu a prins un loc pe lis-tele lui LN Dragnea, nu va fi acceptat de Comisia Europeană. Prim-minis-trul a insistat şi răsplata a venit, garantată. Juncker a refuzat să îi transfere lui Paşcu portofoliul vacant, lăsându-l fără obiectul muncii...

PSD a revenit imediat la vechiul nărav, al ordonanţelor de urgenţă. A adoptat prin ucaz un nou Cod Adminis-trativ, care dă puteri discreţionare primarilor. A refuzat să pună în aplicare recomandările GRECO, în special aceea referitoare la desfiinţarea "secţiei speciale" de "investigare a infracţiunilor din Justiţie", măciuca cu care facţiunea pro-PSD face prăpăd printre magistraţi.

Economic, suntem pe tobogan. Şi totuşi, direcţia PSD nu s-a schimbat nici cu un grad. Aceleaşi pomeni electorale, aceleaşi cheltuieli nesăbuite. Mai nou, unul din artizanii acestei sarabande fiscale, ministrul Teodoro-vici-Discotecă, a anunţat că vrea să candideze la Preşedinţie. Pe ce lume trăiesc aceşti oameni?...

Situaţia, spuneam, este interesantă. Avem de-a face cu un partid care a aruncat în aer ideea de responsabilitate. După ce LN Dragnea a intrat după gratii, PSD a înţeles, doar nimeni nu este mai responsabil.

Aşa s-a ajuns şi la situaţia stranie în care partidul cu cei mai mulţi membri din România (pe hârtie) nu are nici un candidat care să ajungă în turul II al alegerilor prezidenţiale. Chiar mai rău: candidaţii măsuraţi de un sondaj comandat chiar de PSD sunt... în marja de eroare. E posibil, aşadar, ca după turul I din noiembrie, pe ecranele televizoarelor sondajele să îl afişeze pe candidatul socialist la capitolul "etcetera"...

Fără idei, fără direcţie, fără lideri, PSD este totuşi un animal primejdios. Problema este că acolo, în prezent, nimeni nu răspunde pentru nimic. Nici politic şi nici penal (deocamdată, cel puţin). Acest lucru face ca situaţia din România să fie radical diferită de aceea din democraţiile europene. Acolo partidele au idei, au o linie şi au lideri. Dar, mai ales, dau socoteală când fac greşeli.

PSD a creat însă o situaţie în care nimeni nu mai obişnuieşte să ia asupra sa nimic. Nici măcar nu mai ştii cine conduce şi ce anume. Baronii locali? Viorica Dăncilă? Miniştrii lui Drag-nea? Consilierii "onorifici"?...

Toţi şi nici unul. Se ascund unii după ceilalţi, se atacă unii pe alţii, iar între timp situaţia se degradează. Deficitul bugetar a ajuns la cote record. Învăţămânul e la pământ - aşa cum a demonstrat şi ultimul examen de bacalaureat. Dar cine să audă?