Deşeurile de ambalaje: Conformare legală şi provocări

Deşeurile de ambalaje au devenit o problemă globală, iar odată cu creştereagradului de conştientizare a impactului acestora asupra mediului înconjurător, legislaţia specifică a cunoscut o dinamică fără precendent. În acest context, operatorii economici se confruntă cu provocări complexe, fiind nevoiţi să se adapteze ritmului rapid de modificare a reglementărilor în domeniu şi să evite riscurile juridice asociate unei implementări necorespunzătoare a cadrului juridic şi unei gestionări deficitare a deşeurilor. O abordare proactivă şi eficientă devine crucială în faţa acestei evoluţii complexe a legislaţiei mediului şi a presiunilor crescânde pentru responsabilitatea extinsă a companiilor.

În conformitate cu legislaţia naţională în vigoare, aliniată cu reglementările europene, producătorii sunt responsabilii direcţi din punct de vedere juridic pentru gestionarea deşeurilor de ambalaje.

Responsabilitatea extinsă a antreprenorilor

Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului 92/2021 privind regimul deşeurilor reglementează la art. 12 răspunderea extinsă a producătorilor.

Principiul răspunderii extinse se află la baza tuturor obligaţiilor ce decurg pentru operatorii economici, astfel cum suntdefiniţi la art. 16 alin. 1 din Legea 249/2015.

Prin lege, operatorii economici care introduc pe piaţa sau supra-asamblează produse ambalate sau închiriază ambalaje sunt obligaţi să se înregistreze la AFM, având calitatea de "contribuabil", săîndeplinească cel puţin obiectivele minime stabilite prin lege pentru valorificarea deşeurilor pentru care sunt responsabili, să declare lunar sau semestrial, dupăcaz, cantităţile de ambalaje introduse pe piaţă şi cantităţile de deşeuri de ambalaje valorificate şi să achite anual contribuţia datorată, stabilită conform legii .

Companiile vizate pot alege să realizeze obligaţiile privind răspudnerea extinsă a producătorului, fie în mod individual, fie apelând la o organizaţie care implementează obligaţiile privind răspunderea extinsă a producătorului (OIREP), autorizată conform legii.

Un aspect important ce trebuie luat în considerare şi care poate genera riscuri semnificative în faza de control, inclusiv din partea autorităţilor fiscale, este legat de implementarea individuală a obligaţiilor versus implementarea acestora prin OIREP.

Atunci când implementarea se realizează individual, producătorii sunt obligaţi să atingă obiectivele stabilite pentru gestionarea propriilor ambalaje, iar documentele de trasabilitate trebuie emise pe numele operatorului economic în cauză.

În cazul implementării obligaţiilor prin intermediul OIREP, documentele de trasabilitate vor fi emise pe numele acesteia.

Noţiunile de transfer de responsabilitate şi contribuabil

În discuţia privind obligaţiile ce revin operatorilor economici în gestionarea deşeurilor de ambalaje, este importantă înţelegerea "transferului de responsabilitate" şi pe cea de "contribuabil la Fondul de Mediu".

-OUG 39/2016 a introdus, prin modificarea prevederilor OUG 196/2005,la art 10 alin 2, principiul transferului de responsabilitate în gestionarea deşeurilor, de la producător către OIREP şi a stabilit că producătorul este responsabil de plata contribuţiilor legale "numai în cazul neîndeplinirii obiectivelor de valorificare a deşeurilor de ambalaje ( ....) pentru care nu au predat responsabilitatea unor operatori economici autorizaţi sau pe care nu le-au declarat în cadrul unor contracte de preluare de responsabilitate».

Ulterior, OUG 50/2019 a introdus în categoria "contribuabillor" la Fondul de Mediu şi colectorii / valorificatorii / reciclatorii care au prelau responsabilitatea gestionării deşeurilor produse de producători şi constatate de AFM, care erau ţinuţi responsabili pentru derularea activităţii.

In prezent, insa prin OUG 125/2022 s-a anulat transferul de resonsabilitate, prin modificarea art 10 alin 2, astfel încat raspunderea se intoarce la producator

"(2) Contribuţiile prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. d), i), v), w)-y) se plătesc numai în cazul neîndeplinirii obiectivelor stabilite de legislaţia în vigoare, pentru:

a) (.....);

b) cantităţile de deşeuri de ambalaje pentru care operatorii economici prevăzuţi la art. 9 alin. (1) lit. d) (i.eproducătorii) au incheiat contracte cu operatorii economici autorizaţi pentru implementarea obligaţiilor privind răspunderea extinsă a producătorului şi pentru care aceştia din urmă nu au îndeplinit obiectivele prevăzute de lege, după încasarea garanţiilor prevăzute la art. 122alin. (2) şi a garanţiei prevăzute la art. 16 alin. (8) lit. e) din Legea nr. 249/2015privindmodalitatea de gestionare a ambalajelorşi a deşeurilor de ambalaje, cu modificările şi completările ulterioare;

Tot prin OUG 125/2022 se elimina colectorii/valorificatorii/salubristii din notiunea de contribuabil, prin abrogarea articolului din OUG 50/2019 prin care colectorii/ valorificatorii/salubristii fusesera introdusi in notiunea de contribuabili,

Aşadar, putem afirma că ne aflăş din punct de vedere juridic într-o situaţie în care producătorul este ţinut responsabil pentru fapta altuia, asupra căruia acesta nu are practic un control. Altfel spus, cei care stau practic la baza sistemului - operatorii economici care desfăşoară activităţi de colectare, valorificare, salubriştii nu mai sunt contribuabili la Fondul de Mediu în sensul legii, deşi sunt implicaţi direct în gestionarea deşeurilor de ambalaje.

Chiar dacă legea conţine prevederi privind sistemul de constituire a unor garanţiide către OIREP, colectori/valorificatori/salubrişti, aceasta nu aduce atingere principiului actual conform căruia răspunderea pentru realizarea obligaţiilor privind răspunderea extinsă revine producătorilor.

În aceste condiţii, stabilirea unui cadru contractual clar între producător şi ceilalţi participanţi din lanţul de gestionare a deşeurilor de ambalaje este cu atât mai importantă în aşezarea pe baze echilibrate a răspunderii în acest domeniu.

Provocarea SGR

Cu un cadru legal complex şi volatil, multe companii se confruntă cu provocări în implementarea eficientă a sistemelor de gestionare a deşeurilor de ambalaje. Unul dintre aspectele critice este educaţia şi conştientizarea cu privire la riscurile pe care le prezintă pentru derularea afacerii neaplicarea sau aplicarea defectuoasă a legislaţiei de mediu. O altă provocare semnificativă deloc neglijabilăeste reprezentată de costurile asociate implementării sistemelor de gestionare a deşeurilor de ambalaje, pornind de la investiţiile în infrastructură, tehnologie şi până la formarea unei resurse umane specializate în gestionarea acestora.

În acest şir de responsabilităţi, obligaţii, costuri şi conştientizare a nevoii de adoptare a practicilor responsabile de gestionare a deşeurilor de ambalaje, de la sfârşitul lui 2023 se adaugă - pentru prima datăîn România -Sistemul de Garanţie - Returnare (SGR), reglementat prin Hotărârea Guvernului 1074/2021 cu modificările şi completările aduse de HG 1075/2023 (în vigoare din 2 noiembrie 2023)şiOUG 96/2023 (în vigoare din 3 noiembrie 2023), care se aplică ambalajelor primare nereutilizabile din sticlă, plastic sau metal cu volume de până la 3 litri inclusiv.

În concluzie, gestionarea responsabilă a deşeurilor de ambalaje reprezintă nu doar o obligaţie legală,ci şi o oportunitate pentru companii să-şi demonstreze angajamentul faţă de sustenabilitate şi responsabilitate socială. Prin adoptarea unor practici de gestionare a deşeurilor eficiente şi investiţii în educaţie şi conştientizare, companiile pot evita riscurile juridice, pot contribui la protejarea mediului şi pot construi o imagine pozitivă în comunitatea lor. Este esenţial ca toate părţile implicate - producători, consumatori, autorităţi şi organizaţii neguvernamentale - să lucreze împreună pentru a crea un mediu sustenabil şi sănătos pentru generaţiile viitoare.

În final putem afirma că gestionarea deşeurilor de ambalaje într-un mod responsabil nu este doar o obligaţie cu implicaţii juridice importante pentru companii, ci şi o oportunitate strategică de a demonstra angajamentul şi asumarea responsabilităţii sociale. Însă, pentru a naviga cu succes în acest hăţis al reglementărilor, este esenţială o înţelegere a termenilor şi construirea unei infrastructuri adecvate pentru îndeplinirea obligaţiilor de mediu.

(C)