DEŞI A ATINS CEL MAI MARE NIVEL DIN SEPTEMBRIE 2014, Evoluţia ROBOR nu îi alarmează pe analişti

• Adrian Mitroi: "Economia ţării noastre îşi caută locul într-un format internaţional dificil"

• Dragoş Cabat: "De acum, dobânzile la depozite ar trebui să înceapă să crească"

Indicele ROBOR la 3 luni, în func­ţie de care se calculează ratele la creditele în lei, a depăşit, vineri, pragul de 3%, urcând alert, de la valoarea de 2,95%, joi, la 3,09%, potrivit datelor publicate pe site-ul Băncii Naţionale a României (BNR). Acestea arată că ROBOR la 3 luni nu a mai atins acest nivel din toamna anului 2014.

Specialiştii financiari susţin că trendul ascendent pe care îl urmează indicele ROBOR la 3 luni este unul firesc, întrucât acesta se află în teritoriul unei economii funcţionale, fiind şi influenţat de rata inflaţiei, aflată pe un trend similar, încă de acum câteva luni.

Analistul economic Adrian Mitroi este de părere că economia ţării noas­tre este una funcţională, care nu poate fi caracterizată drept o economie a excesului (nici a creşterii economice peste potenţial, dar nici a depăşirii indicatorilor economici).

Domnia sa consideră că ceea ce vedem pe piaţa monetară şi valutară este, în mod evident, şi o consecinţă a spectacolului politic, adăugând: "Între aşteptările Guvenului de creştere economică, de deficit şi de curs şi cele ale băncilor comerciale, care sunt mai pesimiste, voi prefera, întotdeauna, să fac o medie aritmetică ceva mai optimistă, deoarece, pentru bănci şi instituţii financiare, volatilitatea şi pesimismul economic sunt favorabile, profitabile.

În general, investitorii instituţionali sunt mai pesimişti în aşteptări, dar eu nu le dau dreptate pentru că modelul lor de business este unul profitabil, spre volatilitate. Cred că sunt puţine argumente pentru o decelerare economică imediată şi brutală a României. Nu cred că vor fi depăşiţi indicatorii de deficit şi nici că vom avea împrumuturi mai scumpe, un ROBOR semnificativ mai mare şi o inflaţie de speriat".

Situaţia economiei autohtone, aşadar, nu este nici spre supraîncălzire şi nici spre încetinire, ne-a mai precizat Adrian Mitroi, adăugând:"Ea îşi caută locul într-un nou format internaţional destul de dificil, al tarifelor la import, într-o nouă economie pentru care nici nu avem cărţi scrise".

Domnia sa plasează economia naţională în contextul economiei mondiale, despre care spune că operează, astăzi, în alţi parametri. Un context în care, conform afirmaţiilor sale, se înscriu "guverne care îşi dau acum pes­te degete unul altuia, cu taxe şi impozite. Nu mai sunt guvernele de gentlemeni, ca altă dată, ci vin cu mănuşi de box la masa negocierilor. Avem, apoi, nişte bănci care sunt foarte interesate în monede, nu apreciate, ci cât mai depreciate, adică pro-export şi cu dobânzi mici. Aşadar, băncile centrale se află într-o competiţie foarte acerbă, dar silenţioasă. Nicio bancă centrală nu îşi doreşte o monedă apreciată, pentru că acum ar da prea multă putere de cumpărare consumatorilor şi ar face împrumuturile naţionale prea scumpe. În concluzie, în acest peisaj mai provocator, economia românească nu poate să fie în triunghiul perfect, format din curs şi dobânzi stabile, creştere economică impresionantă, venituri mari, ci trebuie să se regleze dintr-o parte sau alta".

Analistul economic opinează că un indice ROBOR la 3 luni mai ridicat este şi o formă de stabilizator economic care funcţionează (ţara noastră are o economie de piaţă funcţională), întrucât o dobândă mai mare pune un pic de frână unei eventuale exuberanţe a creditării, spre exemplu, sau a preţurilor.

În ceea ce priveşte creditele şi impactul pe care majorarea acestui indicator îl are asupra celor care s-au împrumutat în moneda naţională, domnia sa a precizat că nu vede debitorii în lei drept victime unice ale aces­tui "spectacol" economic, debitori care au stat, o vreme, în rândul câştigătorilor, numai că nimeni nu poate rămâ­ne, pe termen lung, printre aceştia sau alături de perdanţi.

"Deci, eu cred că un ROBOR mai mare este şi un regulator de apă rece necesar, care şi temperează puţin aşteptările, mai ales cele de consum. Funcţionează asemenea unui stabilizator economic", a apreciat domnia sa, adăugând: "Într-adevăr, sarcina celor care au credite a crescut, pentru unii mai mult şi pentru alţii mai puţin. Nu trebuie să pierdem din vedere următorul aspect: nu toţi aceştia au luat credite când acest indice era la cel mai mic nivel, de 0,78%. Oamenii preferă să utilizeze comparaţia care le convine, dar nu este tocmai corect aşa. Dacă privim în perspectivă, iar peste un an de zile, de exemplu, ROBOR va fi, probabil, 4%, valoarea de acum, va părea mică".

Domnul Mitroi nu se arată îngrijorat de nivelul indicelui ROBOR, afirmând că evoluţia acestuia este una firească şi motivând prin faptul că aces­ta este acoperit de puterea de cumpărare mai mare a salariilor şi este şi inerent, fiind o reacţie a unei economii libere funcţionale, care a sesizat un diferenţial între o creştere de salarii şi productivitate şi reacţionează cerând un preţ mai scump al banilor.

În ceea ce priveşte afirmaţia potrivit căreia creşterea economică nu este susteabilă întrucât este bazată pe consum, Adrian Mitroi subliniază faptul că aceasta este pe jumătate adevărată, iar pe jumătate trebuie completată şi cu faptul că structura economiei ţării noastre nu apare ca fiind una a investiţiilor, şi nici nu a fost niciodată, producţia industrială fiind unul din motoarele funcţionale ale acesteia, sector în care ţara noastră are şi avantaje competitive, nu doar ca forţă de muncă ieftină şi calificată, ci şi ca active strategice.

Domnul Mitroi a mai afirmat că vede un risc în "skanderbeg-ul" de la nivel politic, care poate să producă unele modificări plastice în economie şi să transforme influenţele favorabile (taxe şi impozite mai mici, TVA mai mică şi salarii şi pensii mai mari) într-o aşteptare pe termen lung, conform căreia suportul fiscal şi monetar va continua şi în viitor, în contextul în care această aşteptare era doar una temporară, caz în care, cel mai probabil, clasa de mijloc va suporta consecinţele.

Domnia sa a mai spus: "Aceste două politici acomodative nu au cum să funcţioneze împreună din punct de vedere fiscal şi monetar şi, atunci, BNR a sugerat că ar putea interveni în piaţă şi din punct de vedere legislativ şi să mai restrângă gradul de îndatorare, nu doar prin rate mai mari de dobândă, ci şi printr-o legislaţie mai puţin relaxată, în ceea ce priveşte creditarea imobiliară".

Potrivit specialistului, în economia modernă, tendinţa firească a analistului economic este să amestece cauzalitatea şi corelaţia, iar grija BNR este ca aceste salarii mai mari să nu fie trans­formate, eventual, în aşteptări similare, lipsite, în continuare, de un aport de productivitate, care să alimenteze în cele din urmă riscurile.

Totodată, domnia sa a menţionat că nu mai crede într-un indice ROBOR (la 3 luni) foarte mare, în continuare, pe motiv că nici BNR nu pare să aibă aşteptări inflaţioniste în creştere, subliniind că, în opinia sa, cea mai mare rată a inflaţiei s-a înregistrat, deja (luna trecută - 5,41%).

De asemenea, domnia sa a explicat: "BNR ştie că populaţia României este una a aşteptărilor inflaţioniste, iar odată ce acestea ajung să fie uşor inflamate, consumatorul român rămâne ancorat în teama de inflaţie remanentă şi permanentă".

Singurele surprize pot veni de la preţurile administrate la gaze şi energie electrică, eventual, consideră specialistul, cu precizarea că, într-o bună măsură, inflaţia vine din evoluţia aces­tora (fiind, însă, indusă de procesul obligatoriu de convergenţă).

Nu în ultimul rând, Adrian Mitroi a precizat că media aritmetică rezultată în urma analizelor sale economice înclină, mai degrabă, spre partea pozitivă a situaţiei.

• Dragoş Cabat: "Această evoluţie a indicelui ROBOR este una normală"

Economistul Dragoş Cabat susţine că această evoluţie ROBOR este una normală, având în vedere rata inflaţiei, care este în continuă creştere de câteva luni. Analistul economic nu consideră saltul acestui indice unul brusc, ci unul mult prea lent, având în vedere inflaţia în ascensiune.

Domnia sa ne-a declarat: "Este normal ca indicele ROBOR la 3 luni să crească, el trebuie să se ducă peste pragul de 5%, spre 5-6%. Din moment ce inflaţia, în momentul acesta, este peste 5%, ROBOR trebuie să o depăşească, nu este normal ca acest indice să fie cu mult sub nivelul ratei inflaţiei. Ce caută indicele ROBOR acolo?".

Economistul a mai spus că, chiar şi presupunând că rata inflaţiei va înregis­tra o scădere, şi va termina anul în jurul valorii de 4,5%, indicele ROBOR trebuie, oricum, să ajungă către valori de 4,8% sau 5,2%, în cel mai optimist caz, ori chiar 6%, adăugând: "Nu este normal ca indicele ROBOR să fie mult sub inflaţie. A fost o perioadă cu qantitative easing (n.r. relaxare cantitativă), iar pieţele au avut atât de multă lichiditate, încât nu contează cât a fost inflaţia, că dobânzile erau 0%, sau chiar negative, dar perioada acesta trebuie să se ducă, pentru că nu are de ce să continue. Orice teorie spune asta, că dobânzile trebuie să fie mai mari decât inflaţia, deoarece altfel ele sunt real negative şi cine, ce instituţie financiară, îşi doreşte o dobândă real negativă, adică să nu câştige nici măcar cât inflaţia şi să piardă bani?". Acest fapt îi determină şi pe deponenţi să piardă bani, întrucât băncile oferă la depozite dobânzi foarte mici, şi ele cu mult sub inflaţie, ne-a mai spus domnia sa, subliniind că aceasta nu este o situaţie normală.

Conform afirmaţiilor domnului Cabat, procentul cu care a crescut diferenţialul dintre valorile indicelui ROBOR (0,14%) este procentul cu care ar trebui să crească şi dobânzile, cu un plus sau minus de 0,01%.

Nu în ultimul rând, Dragoş Cabat a amintit şi situaţia dobânzilor la credite şi depozite, afirmând: "Dobânzile la depozite ar trebui să înceapă să crească de acum. Dobânzile la credite ar trebui să se majoreze mult peste 5%, poate un 7-8-9%. Acum ele se situează în jurul valorii de 5-5,9%, maxim 6-7%, deci ar trebui să crească mult, iar după să se majoreze şi cele la depozite, care cresc mai greu, mai târziu decât celelalte.

Analistul economic a precizat, însă, că, fiind foarte multă lichiditate în piaţă şi dobânzi interbancare atât de mici, băncile nu au ce face cu banii şi nici motive pentru care să se finanţeze de la populaţie mai scump.