Despre Republica Moldova fără prejudecăţi

Indiferent de cifrele finale, un lucru a fost hotărît de rezultatul votului: echipa "Voronin" nu va mai juca la înaintare, fiind obligată să se apere pe redute sau să dispară din peisajul politic al secolului XXI. Şi, mai de­parte?

De aici în­colo, este aproape imposibil să laşi prejudecăţile la o parte!

Prima a dat buzna şi s-a făcut auzită, deja, pe mai toate canalele de ştiri europene care au comentat rezultatele electorale din R. Moldova: "Oaia rătăcită de ciobanul cel roşu, pe cărările ce duc la Moscova, va fi întoarsă, de opoziţia anti-comunistă ajunsă la putere, pe calea cea bună, care duce către stîna Europei". O poveste de adormit copii, care nu spune nimic despre realităţile de la Chişinău, dar îi face fericiţi pe cîţiva euro-funcţionăraşi. Cei scăpaţi de durerile de cap pricinuite de rapoartele privind R. Moldova, în care trebuiau să nu spună nimic, nu cumva să deranjeze "marea politică europeană". De la "et cetera", R. Moldova va fi mutată, de Bruxelles, la "şi alţii", ceea ce se cheamă, în limbajul birocraţiei europene, un mare progres.

Ce se va întîmpla la Chişinău? Prejudecăţile ne îndeamnă spre două scenarii. Primul s-a mai jucat o dată. "Euro-luminătorii şi înainte-mergătorii românismului", ai politicii de deschidere, de peste Prut, sunt lăsaţi să se joace de-a guvernarea, o vreme, timp în care Voronin şi ai lui îşi ling rănile, se reorganizează, îşi recondiţionează bazele de putere, internă, de la Moscova şi poate chiar din occidentul Europei, iar populaţia o duce din rău în mai rău. Rezultat previzibil: la viitoarele alegeri, echipa comuniştilor se întoarce la putere, purtată pe braţe de votul disperaţilor Moldovei. Al doilea scenariu este bazat pe prejudecata că opoziţia, ce va forma, acum, viitorul guvern şi va alege viitorul preşedinte, va face tot ceea ce-i stă în putere pentru a desfiinţa redutele lui Voronin. Atacul frontal ar putea fi dat de o comisie parlamentară cu mandat să ancheteze abuzurile, crimele şi fărădelegile comise după alegerile din Aprilie, ceea ce ar putea duce, într-un final, la condamnarea politică, poate şi în instanţă, a fostului preşedinte şi a celor care i-au fost unelte pentru represiune. O altă prejudecată mă îndeamnă să cred că un asemenea lucru, deşi pare logic, nu se va întîmpla! Iar motivele pot fi găsite, cu uşurinţă, în liantul mult prea diluat, care ţine împreună formaţiunile actualei opoziţii faţă de comuniştii lui Voronin. Nu doar culoarea politică şi ideologia, cît interesele locale şi, mai ales, legăturile speciale cu diferitele etaje ale puterii de la Moscova, fac din aceste partide doar nişte pioni ai unui joc care nu are aproape nimic de-a face cu democraţia.

Alt mănunchi de prejudecăţi leagă nemijlocit evoluţiile de la Chişinău de interesele şi scenariile politice ale Moscovei. Plecarea lui Voronin este semnul că el şi-a epuizat capitalul politic ce putea fi exploatat de cei care fac politica Rusiei. Era nevoie de alţi actori şi poate de un alt joc. Iar de la această răspîntie se deschid două posibilităţi: scenariul georgian, care să forţeze recunoaşterea oficială a Transnistriei ca entitate statală independentă, recunoscută de Moscova, şi păstrarea unui control indirect asupra viitorului curs european al R. Moldova; sau o mutare surpriză, cedarea de către Rusia a controlului asupra R. Moldova, poate şi al Georgiei, într-o negociere mai amplă privind viitorul Ucrainei şi al relaţiilor Moscovei cu Europa şi Statele Unite. Baloanele de încercare lansate recent la Washington privind posibilitatea accesului în NATO, al Rusiei, nu fac decît să sporească credibilitatea prejudecăţilor legate de acest scenariu.

Ce va face România? Dacă este să ne luăm după experienţa politicii post-decembriste, cel mai probabil, R. Moldova nu va deveni nici acum un subiect politic substanţial pentru Bucureşti. Diplomatic, da, cînd şi cînd; subiect de uz electoral, da, dar subiect pentru elaborări politice, pentru programe şi proiecte politice, nu! Bucureştiul va constata că are interlocutori mult mai agreabili la Chişinău, că vor înceta expulzările diplomatice şi hîrjonelile sexuale filmate, puse la cale de serviciile speciale, că se reinstituie libertatea de circulaţie a persoanelor, ceea ce va putea fi cu uşurinţă decretat "o îmbunătăţire substanţială a relaţiilor bilaterale". Poate să se semneze chiar şi Tratatele bilaterale atît de controversate şi în bună parte atît de inutile. În rest, România ar vrea, desigur, să facă mult mai mult şi economic şi politic, dar economia noastră este în gravă recesiune, iar politica într-o confuzie încă şi mai mare. Drept pentru care vom rămîne, în continuare, la prejudecăţile cu care ne alimentăm din belşug, cînd este vorba despre R. Moldova şi relaţiile noastre cu acest spaţiu politic.