Recolta record de grâu anunţată anul acesta i-a făcut pe mulţi agricultori să viseze la profituri mari şi pe guvernanţi la o revenire pe scena internaţională, în piesa de teatru "Grânarul Europei", după un 2007 catastrofal.
Anul trecut producţia de grâu a ţării a fost de circa 2,6 milioane de tone. Un an prost pentru agricultură, pierderi pe linie, producători agricoli dis-peraţi şi evident falimente.
Instituţiile de profil estimează, pentru anul acesta, o producţie de grâu de 7-8 milioane de tone. De patru ori mai mare faţă de producţia anului trecut, care a fost topită de secetă.
Anul acesta nu avem secetă, ci grâu din abundenţă. Cu toate acestea ţăranii noştri nu au dat tun după tun, ci au mari şanse ca ei însuşi să devină carne de tun pe ţeava falimentului. Întrucât avem grâu din abundenţă, producătorii agricoli se plâng că vând cereala cu 0,35 lei pe kg, cu mult sub costul de producţie de circa 0,5 lei.
Când am avut secetă a fost rău.
Când avem grâu din abundenţă este şi mai rău.
În opinia lor, de vină pentru această situaţie paradoxală sunt depozitarii, samsarii, mafia exporturilor şi lipsa de reglementare fiscală de pe piaţă.
"În zona de sud a ţării, în Bărăgan şi Dobrogea, samsarii oferă deja un preţ de nimic pe grâul recoltat: 0,3 lei/kilogram, ceea ce înseamnă 85 euro/tonă", spune fostul minis-tru al Agriculturii, senatorul PSD, Ilie Sârbu. Potrivit senatorului, grâul rusesc şi ucrainean se vinde cu 235 dolari/tonă în porturile de la Marea Neagră.
Pentru a evita un nou dezas-tru, asociaţiile de agricultori solicită stabilirea de urgenţă a unui preţ de referinţă pentru grâu de cel puţin 0.68 - 0.7 lei pe kg şi formarea unui stoc de intervenţie de 2 - 2,2 milioane de tone în baza unui preţ de intervenţie pentru cereale.
Nu îi aude nimeni. Preşedintele Traian Băsescu le-a cerut ministrului de Finanţe, Varujan Vosganian, respectiv ministrului de Interne, Cris-tian David, să analizeze oportunitatea achiziţionării recoltei micilor producători agricoli pentru rezerva de stat.
O soluţie plauzibilă, în condiţiile în care o bună parte din rezervă este scoasă la împros-pătat vara, iar diferenţa poate fi completată prin achiziţia de grâu de la producător, este de părere Marcel Cucu, preşedintele Ligii Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România.
Numai că, spre surprinderea preşedintelui Băsescu, rezerva de grâu a statului nu depăşeşte 300.000 de tone, iar suplimentarea acesteia contravine înţelegerii cu Uniunea Europeană.
Păcat, s-a negociat prost.
O altă soluţie ar fi, în opinia lui Daniel Botanoiu, directorul Federaţiei Naţionale a Producătorilor Agricoli din România (FNPAR), ca Agenţia de Plăţi şi Intervenţii pentru Agricultură (APIA) să-şi facă datoria. "APIA este singura instituţie care are la dispoziţie mecanisme de intervenţie pe piaţă la momentul actual", spune Daniel Botanoiu.
Potrivit celor declarate, APIA are posibilitatea ca, în intervalul noiembrie - mai, pentru 2008-2009, să cumpere de la agricultorii noştri până la un milion de tone de grâu de pe piaţă, pentru stocul comunitar. "Între timp APIA trebuie să anunţe UE şi să facă o serie de simulări de contracte", precizează Botanoiu.
Conform procedurii, preţul de intervenţie este de 101.31 euro/tona la care se adaugă o creştere lunară de 0.46 euro/tona (din luna noiembrie pâna în luna iunie inclusiv) şi corecţii de preţ pentru calitate.
Directorul general adjunct al APIA, Mariana Drăghici ne-a confirmat că acest proces se poate realiza, doar în conformitate cu regulamentele europene. "Declanşarea intervenţiei se realizează în regiunile care înregistreaza producţii semnificative de cereale ce depăşesc cererea locală, atât cea curentă, cât si cea ocazională, tinând seama de structurile agricole şi de piaţa din regiune, iar preţul de valorificare a acestora scade sub pretul de intervenţie de 101,31 euro/tona", se arată în legea privind intervenţia la cereale. Deci la noi, declanşarea intervenţiei este licită Întrucât tona de grâu valorează 85 euro, criteriile sunt îndeplinite.
Nimeni nu mişcă un deget...