DIKE-SUPLIMENT DEDICAT ACTIVITĂŢII DE DREPT "Discursul despre restricţii se poartă mai curând la nivel emoţional, visceral chiar"

Reporter: Criza produsă de pandemie se prelungeşte...cât de afectată este activitatea caselor de avocatură după mai bine de un an şi jumătate de probleme sanitare?

Ovidiu Buduşan: După încă un an de criză sanitară, incontestabil că pandemia a cauzat o perturbare fără precedent a practicii avocaţiale şi a modului în care serviciile avocaţiale sunt prestate. Practic, s-a trecut de la contactul direct, nemijlocit, în noua realitate virtuală, în care avocaţii, la fel ca numeroase alte profesii, au trebuit să înveţe noi tehnologii şi să dezvolte noi competenţe, în timp real, în paralel cu munca de la distanţă şi cu ges­tionarea stresului cauzat de riscurile inerente pentru sănătatea proprie sau a celor apropiaţi.

Viziunea asupra a ceea ce este esenţial pentru practicarea avocaturii s-a modificat şi ea, de exemplu, mulţi avocaţi nu mai văd necesar să meargă la birou în fiecare zi, pentru că şi-au dezvoltat în acest al doilea an de criză sanitară abilităţile necesare pentru utilizarea tehnologiilor de la distanţă. Provocări există şi din acest punct de vedere, întrucât această formă de interacţiune majoritar virtuală nu trebuie să afecteze nici gradul de implicare al avocaţilor şi nici capacitatea de muncă în echipă. Presiunea rămâne mare şi pentru că, independent de creşterea permanentă a volumului de obligaţii extraprofesionale, nivelul de încărcare şi de muncă nu s-a redus în mod substanţial în timpul pandemiei. Instanţele au continuat să funcţioneze, procedurile judiciare, chiar îngreunate uneori de contextul sanitar, şi-au urmat în general cursul, astfel încât se poate spune că pandemia COVID 19 a avut un impact major asupra tuturor profesiilor juridice şi în acest al doilea an.

Reporter: S-a vorbit foarte mult despre digitalizarea forţată de pandemie. Se face simţită în domeniul dumneavoastră de activitate?

Ovidiu Buduşan: Sigur, şi am să vă dau câteva exemple concrete: multe şedinţe la instanţele penale debutează cu una sau chiar două ore de videoconferinţe. Comunicările procedurale, accesul la dosare, comunicările cu instanţele şi parchetele se realizează în formă electronică. Şi, după cum spuneam, discuţiile şi întâlnirile profesionale au loc majoritar în camere virtuale, cum sunt Zoom sau Microsoft Teams. Desigur că toate acestea necesită o anumită infrastructură şi, cum spuneam, dezvoltarea unor competenţe, care, la rândul lor, presupun o serie de costuri şi eforturi.

Reporter: Restricţiile sunt tot mai prezente în vieţile noastre. Credeţi că se poate ajunge în situaţia ca un avocat să nu-şi mai poată desfăşura activitatea din cauză că refuză vaccinarea/testarea?

Ovidiu Buduşan: În teorie, nu pot exclude o asemenea situaţie, dar, din punct de vedere practic, îmi este greu să imaginez un scenariu în care un avocat să refuze aplicarea, în exerciţiul profesiei, a unor măsuri, până la urmă, de siguranţă publică, necesare şi proporţionale. Îmi place să cred că abordarea avocaţilor este, în general, una echilibrată, bazată pe înţelegerea corectă a realităţilor juridice şi a imaginii de ansamblu.

Reporter: Cum catalogaţi restricţiile impuse de autorităţi în ultima perioadă? Încalcă acestea libertăţile individuale?

Ovidiu Buduşan: Este uşor de constatat că, în societatea noastră globală, nu numai în România, dezbaterile din spaţiul public, precum şi discursul despre restricţii se poartă mai curând la nivel emoţional, visceral chiar şi, din păcate, acest lucru se petrece exact în perioadele dificile, în care se resimte cel mai acut nevoia unor evaluări raţionale, obiective şi juridice.

În sistemul nostru de drept şi în sistemul de drept european în care funcţionăm, nu există libertăţi absolute şi, în mod incontestabil din punct de vedere juridic, există o marjă de apreciere a statelor în a impune limitări libertăţilor individuale. Având în vedere intensitatea şi impactul devastator al pandemiei, pe care lesne le putem constata şi care nu mai au nevoie de explicaţii, această marjă de apreciere a autorităţilor este şi trebuie să fie, în concret, una largă. Astfel, în sine, impunerea unor limitări şi restricţii nu poate fi privită aprioric drept încălcând libertăţile individuale.

Este loc, însă, de discuţii care trebuie făcute despre modalitatea în care ele au fost adoptate şi impuse, dacă respectă sau nu filtrele şi procedurile democratice, inclusiv a testelor de proporţionalitate, pentru că devierile de la aceste proceduri, care, din nou, sunt unele eminamente juridice, riscă să le priveze, în ultimă instanţă, de eficienţă şi de finalitate. Observăm că se conturează deja o practică de anulare a actelor normative prin care au fost adoptate restricţii, oricât de necesare ar fi acestea, practică determinată, în principal, de considerente procedurale şi mai puţin de fondul restricţiilor. Consecinţele consider că sunt severe, nu numai în planul dreptului, ci şi al fundamentului de încredere care trebuie să existe între stat şi cetăţeni.

Reporter: Aveţi cunoştinţă de dosare în care "pandemia" să aibă un rol principal într-un proces?

Ovidiu Buduşan: Desigur, exis­tă procese, cum am precizat, care poartă tocmai asupra actelor normative şi administrative adoptate pentru gestionarea pandemiei, atât la instanţele administrative, cât şi la nivelul instanţei constituţionale, la fel cum ştim cu toţii, din surse publice, că există şi investigaţii penale privind unele decizii adoptate şi implementate în pandemie. Mă aştept că vor exista şi în viitorul mai mult sau mai puţin apropiat. Ca orice fenomen social, pandemia, sau cel puţin, unele aspecte ale ei, este foarte probabil să facă obiectul unor proceduri în justiţie.

Reporter: Care sunt provocările cu care vă confruntaţi în ultimii ani?

Ovidiu Buduşan: Cea mai mare dificultate pe care o resimt vizează lipsa unor abordări legislative clare, coerente şi predictibile în ce priveşte politica penală şi sistemul de justiţie penală, precum şi ezitările legiuitorului de a interveni şi a de a adopta modificări şi reforme, chiar şi în situaţiile în care ele sunt necesare şi benefice.

Reporter: Ce strategie a abordat casa de avocatură pe care o reprezentaţi pentru a depăşi mai uşor criza sanitară/economică?

Ovidiu Buduşan: Am văzut posibilă o singură abordare, care este, în esenţă, aceeaşi strategie pe care am adoptat-o încă de la înfiinţarea firmei: am ales să ne continuăm activitatea fără întrerupere şi să ajutăm să rezolvăm problemele cu care ne confruntăm zi de zi. Chiar dacă trebuie să navigăm în ape necunoscute, dacă pot folosi o metaforă, pentru că, în mod real, contextul pandemic şi evoluţia acestuia rămân dificil de anticipat.

Reporter: Cum s-a modificat piaţa în care vă desfăşuraţi activitatea în aceşti ultimi doi ani?

Ovidiu Buduşan: Din nou, nu ştiu în ce măsură putem vorbi despre tendinţe în zona avocaturii penale, care este o avocatură de tip reactiv şi nu este caracterizată neapărat prin predictibilitate. Aş menţiona orientarea vizibilă a legiuitorilor, naţionali şi supranaţionali, de suprareglementare în materie penală, tradusă în sancţionarea penală a unor comportamente în din ce în ce mai multe zone de activitate şi viaţă socială, perspectivă din care este de necontestat nevoia existenţei unor servicii avocaţiale specializate, dedicate acestei arii de practică.

Reporter: Care este domeniul care a "produs" mai multe dosare în instanţă?

Ovidiu Buduşan: În materia penalului de afaceri, cel mai probabil zona fiscală. În continuare, conformarea fiscală rămâne o chestiune cu numeroase implicaţii penale şi observăm abordări şi interpretări noi din partea autorităţilor de control, traduse, ulterior, în sesizări către organele de anchetă.

Reporter: Cu ce probleme vă confruntaţi tot mai mult şi ce soluţii ar exista pentru rezolvarea acestora?

Ovidiu Buduşan: Două probleme reale pe care le sesizăm tot mai acut în practica noastră privesc durata procedurilor şi realizarea a drepturilor victimelor infracţiunilor. Am în vedere realizarea eficientă a acestor drepturi, pentru că, din punct de vedere formal, cadrul legal există şi este aliniat celui european. Există însă, în continuare, o percepţie cvasi-generală despre procesul penal, ca fiind eminamente centrat pe conflictul dintre acuzat şi stat, iar în acest context, perspectiva victimei de multe ori se pierde, ea devine un simplu accesoriu al procedurilor. Or, nu este greu de înţeles impactul pe care îl are, de exemplu, pentru o companie, prelungirea în timp a procedurilor penale, an după an, indiferent de poziţia pe care o deţine în proces, dar cu atât mai mult în ipoteza în care are de recuperat, de exemplu, un prejudiciu. Instrumentul legislativ introdus în anul 2014 pentru asigurarea celerităţii, respectiv, contestaţia la durata procesului penal, este binevenit, dar termenele fixate de instanţe pentru finalizarea dosarelor nu sunt privite ca imperative, pentru că nu au asociată nicio sancţiune. Şi atunci resimţim, cum am mai spus şi cu alte ocazii, nevoia unui echilibru între echitate şi celeritate, iar soluţiile ar trebui să vină atât din zona legislativă, cât şi din zona administratorilor sistemului de justiţie, singurii în măsură să realizeze o evaluare la nivel macro a eficienţei instrumentelor legis­lative şi să decidă sau să propună măsurile necesare - şi aici am în vedere în special CSM.

Reporter: Cum puteţi defini, cât mai pe înţelesul publicului larg, activitatea modernă a unui avocat?

Ovidiu Buduşan: În mod tradiţional, se propun două modele pentru activitatea "avocatului modern": modelul "T", care presupune că avocatul deţine o specializare aprofundată într-o anumită arie de drept (linia lungă), la care se adaugă o bază de cunoştinţe juridice suficientă a celorlalte arii de drept, care să permită avocatului specializat într-un domeniu să colaboreze în mod eficient cu avocaţi din alte specializări, în echipe pluridisciplinare; şi, respectiv, modelul "Delta", care presupune un tri­unghi de competenţe, şi anume, o bază largă de cunoştinţe juridice, la care se adaugă înţelegerea noilor tehnologii şi abilităţi de comunicare necesare pentru o bună interacţiune cu clientela.

Oricare model l-am alege, avocatul rămâne, în primul rând, un specialist care, după mulţi ani de studiu şi pregătire, traduce clienţilor săi normele de drept aplicabile fiecărei speţe în parte, de asemenea natură încât să permită clientului să îşi evalueze corect propria situaţie juridică şi, în acelaşi timp, să îşi calibreze în mod corespunzător aşteptările. Din această perspectivă, nu elementul de spectaculozitate asociat tradiţional cu profesia este esenţial, ci elementele de natură tehnică, de rigoare juridică, pentru că acestea sunt apte să conducă la cel mai bun rezultat care, în mod legal, se poate obţine.

Reporter: Care sunt şansele pe care le are un tânăr avocat pentru a-şi face un nume în această profesie, în prezent?

Ovidiu Buduşan: Ajungem astfel la eterna problemă cum definim succesul în avocatură. Statatis­tic, prin numărul de cazuri câştigate, şi atunci, despre ce ordin de mărime discutăm, un caz, două, zece? Sau, dimpotrivă, putem avea în vedere doar criterii de ordin financiar, şi care ar fi acestea? În mod obiectiv, singura opţiune pentru un tânăr avocat este să practice profesia, pentru că în realitate avocatura are o imensă componentă empirică. Educaţia juridică temeinică este baza pentru a începe o carieră, însă parcursul acesteia va fi, în cele din urmă, determinat de abordările şi acumulările profesionale care se dobândesc numai prin experienţă, prin interacţiunea permanentă cu alţi profesionişti ai dreptului şi prin învăţare continuă. Drumul către excelenţă nu poate fi grăbit şi nici nu pot fi sărite etape.

Reporter: Cum caracterizaţi măsurile luate de Guvern pentru susţinerea mediului de afaceri în această perioadă complicată?

Ovidiu Buduşan: Deşi unele din măsurile adoptate iniţial, în 2020, au fost prelungite şi în 2021, spre exemplu, facilităţile fiscale, în 2021 pandemia a afectat în continuare negativ mediul de afaceri, care s-a confruntat cu întreruperi în lanţurile de aprovizionare, creşteri de preţ în domeniul energiei şi gazelor naturale, lipsa forţei de muncă în unele domenii specializate, lipsă de predictibilitate şi stabilitate legislativă. Cu siguranţă, mediul de afaceri aşteaptă şi are nevoie de mai mult din partea autorităţilor şi, în principal, resimte nevoia unor măsuri de intervenţie în economie bazate pe dialog real cu factorii de decizie, înainte de adoptarea acestora.

Reporter: Vă mulţumim!