DIN CULISELE DOSARULUI REVOLUŢIEI ROMÂNE Procurorii au simulat anchetarea simulatoarelor electronice din decembrie 1989

În dorinţa de a crea impresia că reanchetează evenimentele sângeroase din decembrie 1989, magistraţii PÎCCJ au scos la iveală câteva declaraţii ignorate de anchetatori timp de trei decenii. Astfel, în pagina 13, ordonanţa face referire la război electronic, ţinte false observate şi bine documentate de centrul de supraveghere aeriană - Punctul de Control Principal (PCP) al Centrului de Comandă Aerian (CCA), unitate construită de sovietici în subsol în anii '80, la Baloteşti. Din cele două documente menţionate mai sus, aflăm că pe teritoriul României s-a dus un război electronic intens şi s-a creat în rândul populaţiei o stare de psihoză şi dezinformare.

Documentul semnat de procurorul Bogdan Licu arată: "Deşi ordonanţa reţine existenţa războiului radio-electronic, ea se rezumă la a menţiona faptul că acesta a amplificat starea de psihoză şi incertitudine creată în rândul militarilor şi populaţiei civile, dar nu răspunde unor întrebări fireşti privind scopul acestui război, necesitatea declanşării acestuia, scopul urmărit, şi nu au fost identificaţi cei care l-au dispus şi pus în executare".

• Ţinte false şi zgomot de blindate

Martorii oculari, civili şi militari vorbesc în declaraţiile palmate iniţial de procurori, despre elemente de diversiune şi crime comise cu sânge-rece. În focul evenimentelor din decembrie 1989, cineva a avut interesul să semene panică şi confuzie, plasând ţinte false pe radarele armatei, iar difuzoare de mare putere inoculau populaţiei ideea că se apropie coloane de tancuri şi zeci de elicoptere. Presa a relatat pe larg declaraţiile unui ofiţer superior de aviaţie care le-a spus anchetatorilor că radarele armatei au fost bruiate fiind bombardate cu ţinte false. Ofiţerul povestea că, pe 23 şi 24 decembrie, peste 1.300 de ţinte false au apărut brusc pe aparate. Iată ce declara inspectorul de aviaţie Ştefan Budiac: "Ţintele zburau la înălţimi de 400-600 metri, cu viteze de până la 300 km/h, ele fiind identificate ca elicoptere. Sistemul pus în funcţiune, «război electronic», a fost coordonat cu mesaje telefonice. De exemplu, dacă şase «elicoptere» simulau aterizarea la sud de Bucureşti, imediat se primea telefon de la «diverşi cetăţeni» care ne informau că din elicopter se debarcă trupe". Acelaşi ofiţer le-ar fi spus anchetatorilor şi că ţintele false au început să apară pe radare încă din vara lui 1989, astfel de incidente fiind semnalate în Delta Dunării, Buzău şi Timişoara.

• Acroşat sub grinda unui MIG 21

Venim în ajutorul magistraţilor "însetaţi de adevăr", cu indicii importante referitoare la echipamentele de război electronic, bruiaj şi ţinte false, folosite pe teritoriul ţării în anii '80. Informaţiile şi documentele pot fi ridicate de anchetatori direct din arhivele secretizate ale Ministerului Apărării Naţionale, mai precis de la Forţele Aeriene Române (FAR), şi pot fi reconstituite din unele mărturii ale piloţilor militari. Un indiciu important se află în documentele secrete ale unităţilor militare de luptă radio-electronică de la Craiova, unde, în 1988, specialiştii FAR urmau cursuri de cercetare şi de utilizare a dronei TU-143 (VR3 Reis în codificare NATO). În acest sens, procurorii pot studia singura dronă rămasă la Muzeul Militar Naţional, din cele 11 aparate aflate în dotare MApN la sfârşitul anului 1990. Piloţii militari pregătiţi la aceste cursuri erau autorizaţi să opereze şi echipamentul SPS-141 MW, de-abia introdus în dotare în acel an, un container de bruiaj electronic acroşat în grinda de sub fuselajul aeronavei MIG-21.

Specialiştii în război electronic spun că SPS-141 MW, aflat în dotarea FAR la vremea aceea, era o versiune superioară a SPS-141 MVG, fiind destinat luptei împotriva sistemului de rachete Hawk MIM-23A (sistem cumpărat de MApN după ce a fost casat ca uzat moral de olandezi). Piloţii care au folosit containerul SPS povestesc faptul că, activat, containerul aruncă pe radarul inamic sute sau mii de ţinte false. Oficial, SPS 141 ar fi fost utilizat de români pentru prima dată în cadrul aplicaţiei cu arme întrunite Granitul `88, ultima de acest fel desfăşurată de Tratatul de la Varşovia. În concluzie, dacă echipamentele SPS ( de fabricaţie sovietică ) au fost folosite în războiul electronic desfăşurat pe teritoriul României la sfârşitul anului 1989, sarcina cea mai importantă a procurorilor este să afle cine a ordonat utilizarea lor şi în ce scop.