Donald Trump este cauză sau doar pretext convenabil pentru căderea pieţelor?

Liniştea şi optimismul de pe pieţele americane, care au "domnit" încă de la câştigarea alegerilor de către Donald Trump şi au continuat după instalarea sa la Casa Albă, au fost curmate brusc de amplificarea crizei politice din Statele Unite.

După ce şi-a uitat promisiunea că va "drena mlaştina de la Washington", preşedintele Trump părea că este gata să se lase "asimilat" şi să pună accentul mai mult pe programul său de stimulare economică. Se pare, însă, că "mlaştina" l-a îmbrăţişat nu pentru a-l asimila, ci pentru a-l sufoca.

În aceste condiţii, perspectiva unei reduceri a taxelor şi a lansării programului de investiţii publice s-a îndepărtat semnificativ, iar indicii bursieri au înregistrat scăderi masive, pe fondul unei creşteri la fel de masive a volatilităţii.

Indicele VIX, publicat de CBOE (Chicago Board Options Exchange) pentru S&P 500 şi considerat un "indicator al fricii", a crescut cu peste 50%, de la un minim al ultimilor 24 de ani (vezi graficul 1).

Înainte de această cădere, optimismul s-a manifestat într-o formă specială la Toronto Stock Exchange. Acolo a fost lansat, la începutul lunii trecute, primul titlu ETF (Exchange-Traded Fund) care oferă investitorilor posibilitatea de a-şi plasa banii în sectorul marijuanei medicinale. Titlul, cu simbolul HMMJ (Horizons Medical Marijuana Life Sciences ETF), include 14 acţiuni al companiilor din "ramură", dintre care 10 sunt din Canada.

Cu toate că euforia a fost de scurtă durată, iar titlul a înregistrat o scădere de circa 25% de la lansare, HMMJ continuă să atragă fonduri de la investitori, valoarea totală ridicându-se până la 80 de milioane de dolari, conform unei ştiri Bloomberg.

Tot Bloomberg scrie că numărul indicilor de piaţă din Statele Unite a depăşit numărul acţiunilor listate, pe fondul creşterii explozive a cererii pentru titlurile ETF.

Astfel de "fenomene" ne arată că am trecut de mult de stadiul în care se mai putea vorbi de pieţe funcţionale.

Şi atunci, problemele preşedintelui Trump reprezintă o cauză sau doar un pretext pentru căderea "pieţelor"?

Într-o informare recentă adresată clienţilor şi preluată de Zerohedge, Eric Peters, directorul de investiţii al fondului de hedging One River Asset Management, scrie că "toţi cumpărătorii de active financiare îşi justifică deciziile cu diferite argumente plauzibile, însă ceea ce fac nu reprezintă decât o poziţionare faţă de deciziile luate la Beijing".

Peters recunoaşte că "avem nevoie de o creştere persistentă a creditului relativ la PIB pentru ca economia mondială să funcţioneze, iar din 2011 toată creşterea creditului net acordat sectorului privat nefinanciar s-a datorat exclusiv Chinei".

Conform estimărilor sale, valoarea creditului total din China este de circa 60 de trilioane de dolari în prezent şi poate creşte până la 120 de trilioane în 2020, depăşind Statele Unite peste doi ani.

Cât mai poate continua fenomenul? Nimeni nu ştie. "Mai poate continua ceva timp sau se poate sfârşi brusc", mai scrie Eric Peters, iar "ceea ce face dificilă modelarea este faptul că aceasta va fi primul ciclu care se va încheia în urma deciziilor de la Beijing", în condiţiile în care "nimeni nu are un astfel de model".

În Europa, situaţia este la fel de fragilă. Este suficient să urmărim aparenta stabilitate a costurilor de finanţare din zona euro, care sunt manipulate prin toate mijloacele de către BCE, astfel încât să evite prăbuşirea unor economii importante sub povara datoriilor publice.

Printre efectele secundare ale acestei "politici" monetare se află şi scăderea la minime istorice a randamentului mediu pentru obligaţiunile cu rating speculativ ale companiilor.

Date recente de la Bank of America Merrill Lynch arată o scădere a acestuia până la 2,77% la sfârşitul lunii trecute (vezi graficul 2), o valoare aflată doar puţin peste randamentul obligaţiunilor guvernamentale americane de 10 ani (2,3%) şi uşor sub randamentul obligaţiunilor de 30 de ani, de circa 3%.

Având în vedere afirmaţia lui Eric Peters, referitoare la influenţa Beijing-ului şi necesitatea creşterii persistente a creditării, mai rămâne de văzut de unde vor veni noile credite. Din acest punct de vedere, prognozele pentru giganţii financiari internaţionali nu sunt foarte optimiste. "Băncile din Occident sunt eclipsate de China de-a lungul noului Drum al Mătăsii", scrie Reuters, în ciuda prezenţei masive a conducătorilor acestora la recenta întâlnire la nivel înalt de la Beijing, deoarece "considerentele comerciale, costurile de finanţare mai ridicate şi cadrul de reglementare reprezintă piedici semnificative".

Pentru unele dintre ele, cum este Deutsche Bank, mai există şi problemele juridice. "Epopeea" fărădelegilor sale s-a îmbogăţit recent cu un nou capitol, referitor la relaţia dintre cea mai mare bancă din Germania şi cea mai veche bancă din lume, Monte dei Paschi di Siena (BMPS).

Pe fondul desfăşurării unui proces la Milano, în cadrul căruia DB este acuzată că a ajutat BMPS să-şi ascundă pierderile în anii premergători crizei financiare globale, procurorii italieni au venit cu noi probe incriminatoare.

Conform unui articol recent de la Bloomberg, "Deutsche Bank trebuie să răspundă şi acuzaţiilor că a făcut parte şi a condus o organizaţie criminală internaţională în acea perioadă". Ar mai fi ceva de spus?

După scăderea cu peste 300 de puncte a indicelui Dow Jones, cea mai mare din acest an, Jeremy Siegel, profesor de finanţe la Wharton School, a declarat pentru CNBC că "dacă Donald Trump ar demisiona mâine, Dow Jones ar creşte cu 1.000 de puncte". În opinia profesorului Siegel, creşterea pieţelor din ultimele luni a fost determinată de "agenda Partidului Republican" şi nu de "agenda lui Trump", iar "Wall Street-ul l-ar prefera, probabil, pe vicepreşedintele Pence în locul lui Trump".

Acum nu mai rămâne pieţelor şi investitorilor decât să-şi regăsească optimismul, mai ales în condiţiile în care Federal Reserve Bank of New York tocmai a raportat atingerea unui nou record al creditului acordat gospodăriilor din SUA în T1 2017, de 12,73 trilioane de dolari, şi toată lumea ştie că numai consumul pe datorie poate asigura drumul către prosperitate.