Deşi nu s-a limitat la licitaţiile legate de cele patru anotimpuri, Artmark pune în acestea greutatea activităţii sale. Uneori, o explicaţie se lipeşte e tradiţionalul titlu, se anunţă participarea unui număr însemnat de maeştrii, chiar o sută. Aşa s-a numit şi licitaţia acestei toamne, cea cu 177 de loturi, vândute trei sferturi, la nivel de peste 800 de mii de euro. Să vedem despre ce a fost vorba.
Loturile cu acelaşi autor au intrat unul după altul, realizând un mic dar scump moment al artistului. Procedeul este relativ nou, în forma aceasta consistentă şi clară. Pe vechile vremuri se evita apariţia a două lucrări cu acelaşi autor în aceeaşi licitaţie. Au tot apărut, chiar şi trei, dar efectul era vizibil şi nu prea bun. Altfel spus, preţul scădea şi cel puţin o lucrare nu se vindea deloc. Nu era suflu suficient pentru mai multe oferte per autor, nici numărul de loturi nu era aşa mare. Nu ajungea nici la sută. Bineînţeles că lucrurile au evoluat, la fel ca mentalităţile şi veniturile. Şi nu mai contează câte sunt cu acelaşi autor, mai ales dacă acesta are căutare. Poate că e mai bine, oferta se mişcă şi în această direcţie, se pot face comparaţii pe acelaşi teren.
Se începe cu un artist bun şi destul de rar, Arthur Garguromin Verona, dintr-o familie nobilă şi cu mulţi pictori. Are primul cuvânt, un set de trei lucrări, două peisaje date cu câte 1,4 mii de euro, una, o ţărăncuţă care toarce, lână, cu 3,5 mii. Urmează Octav Băncilă, cu cinci lucrări, de muzeu şi preţuri de la 3,5, la 10 mii de euro. Cu 10 mii este "Ghicitoarea", iar florile au mers la 5-6 mii. Coşul de nuiele plin. Şi de euro.
Pericle Capidan a trăit aproape un secol şi era de sorginte aromână. Pictura sa "Micuţa macedoneancă" s-a dat cu 10 mii de euro, dublul estimării mari, în numita licitaţie. Modelul stă într-o poză tare complicată pentru pictor, întins pe un pat, în haine grele, privind peste umăr. Mai corect ar fi fost ca tânăra să fie numită aromâncă şi nu macedoneană, confuzia cu macedonenii de origine slavă venind de la apelativul "machidon" pe care îl folosim pentru latinii Balcanilor, crezând, eronat, că ei locuiesc doar în Macedonia.
Fanii lui Nicolae Vermont au avut la dispoziţie nu mai puţin de şapte picturi, una dintre cele mai numeroase prezenţe. Cel mai mare preţ reuşit a fost de 16 mii de euro, plătiţi pentru "Promenadă la Constanţa", din 1910, pânză demnă de saloanele pariziene ale impresioniştilor. Peisajele s-au limitat la 1,4 sau 1,8 mii de euro, iar o scenă relativ mică de grădină cu trandafiri a primit 6,5 mii de euro.
Rudolf Schweitzer-Cumpăna a avut încă şi mai multe lucrări în licitaţie, zece adică. Sunt de calităţi diferite, astfel că şi preţurile sunt diferite. Dar nu au trecut de 3.750 de euro, ceea ce este puţin pentru un artist de talia argeşeanului cu origini elveţiene . Dar ne revenim cu Iosif Iser, cu cinci lucrări şi preţuri, la pictură, de la 3 la 16 mii de euro. Desigur, preţul cel mare a fost obţinut de "Odalisce".
Dimitrie Ştiubei a fost unul singur. A fost un artist unic dar şi în licitaţie a fost prezent cu un singur lot, adjudecat cu 1,5 mii euro. Dar şi acesta este aparte, pentru opera marelui pictor român de marine, pentru că, în loc să ne arate bastimente luptând cu valurile, "Bărci la Istanbul" exact asta arată, bărcuţe la un ponton cu scară, pe mare fundal de Istanbul.
Jules Perahim, marele nostru avangardist, apare cu trei picturi din bunele vremuri pariziene. "Heureux Presage", din 1974, a primit 12 mii de euro, "A bout de soufle", care corect s-ar scrie " A bout de souffle", din 1970, 8,5 mii de euro. Iar "Trei arte" nu a primit încă nimic. Cele două oferte Georges Mazilu au plecat cu 11 mii şi, respectiv, 4.250 euro. Patru loturi cu semnătura lui Constantin Piliuţă au primit 3.750 şi 7,5 mii de euro, de două ori fiecare.
Samuel Mutzner a beneficiat şi el de o ofertă bogată, şase loturi care nu au coborât sub 4 mii. S-au menţinut la 5, 6, 6.750 sau 7,5 mii de euro. O scenă de bucătărie cu galinacee vie încă nu şi-a găsit cumpărător. Două picturi de Nicolae Dărăscu înseamnă succes garantat, 9,5 şi 14 mii de euro! Petraşcu, însă, este cheia succesului consistent: peisaj veneţian cu iole, 13,5 mii de euro, un interior de atelier, cu inventarul cunoscut, 16 mii, şi o Veneşie de 42 de mii dar neadjudecată.
Dar preţuri mari au tot fost, flori de Tonitza, de 35 de mii de euro, un ciobănaş de Grigorescu, la 50 de mii, Sabin Bălaşa, 22 de mii, Ţuculescu, cu 57.500 de euro. Cel mai mult s-a plătit, 70 de mii de euro, pentru un Aman cum numai la Art Safari am mai văzut, în primăvară.
Multe piese scumpe nu s-au dat, nu au fost licitate. Şi astfel au rămas neadjudecate două picturi mari cu portretul unor înalţi clerici ai bisericii ortodoxe de la noi, Nifon, de Tattarescu, şi Calinic Miclescu, de Szathmari. Ele pot fi încă achiziţionate cu 60.300 de euro, fiecare. Poate doar de BOR.