Drapel pentru Rege

Românii au o istorie ce numai plictisitoare nu poate fi considerată, trebuie doar să o cunoaştem, să o citim şi să o interpretăm. Istoria nu este o ştiinţă, nu este formată din adevăruri demonstrabile şi cuantificabile, ci din cele mai diverse interpretări şi mistificări. Până la urmă, fiecare ne formăm propriile istorii, ne construim propriile opinii despre ce s-a întâmplat, le dăm la toţi sentinţe şi ne manifestăm din plin subiectivitatea. De fapt, acest drept ne este răsplata pentru eforturile inevitabilele, pentru îndelungata aplecare asupra izvoarelor şi altor surse din care aflăm cam ce s-a întâmplat cu ani, secole sau milenii în urmă.

Studierea istoriei monarhice a României este încă la început şi deja este grevată de toate păcatele trecutului. De abia împlinirea a 140 de ani ai monarhiei ne-a pus sub nas realizările excepţionale ale guvernării primului Carol, citind despre regina Maria am reuşit să ieşim din tiparul lubric în care am fost aruncaţi cu mulţi ai în urmă, am înţeles rolul Întregitorului în momentele astrale de acum aproape un secol, iar Carol al II-lea a fost adus în ţară, în cripta regală, după o eternitate de provizorat în cripta regilor Portugaliei, şi chiar de Iliescu şi Năstase. De fapt, Iliescu este autorul unui gest reconciliator de mare impact emoţional, deşi va rămâne în istorie mai mult pentru câinosul tratament aplicat Regelui la începutul anilor '90. În martie 2001, proaspătul din nou preşedinte al României îl invită pe Rege în ţară, eleganta ocazie fiind oferită de artă - redeschiderea Galeriei de artă europeană de la Muzeul Naţional de Artă a României, găzduit de Palatul Regal. De văzut este filmul vizitei Regelui la Cotroceni, egal în emoţie doar cu apariţia familiei regale în balconul de la Peleş. În 2011, un alt preşedinte al României îl jigneşte grav şi istoric pe Regele pe care destinul ni l-a lăsat cu o viaţă lungă. Românii au ştiut, totuşi, să-l sărbătorească pe suveran în octombrie acelaşi an şi nu greşesc să cred că furia acumulată atunci de suficienţa prezidenţială a răbufnit peste 6-7 luni, în ianuarie 2012, când o altă imagine iconică pentru societatea românească avea să fie umplută cu lături din fruntea statului.

Şi picturile cu subiect regal au apărut destul de târziu pe piaţă, nefiind de ici de colo un portret regal, apanaj al muzeelor. În septembrie 2011, Artmark a avut ideea organizării unei licitaţii numite "România regală", greşit plasată de unele televiziuni în organizarea Casei Regale. Un portret impresionant al lui Carol I, realizat de Fritz Grotemeyer, evaluat la 40-50 de mii de euro a rămas nevândut, evident din cauza preţului. În momentul în care evaluarea a scăzut la 30-40 de mii de euro, şi odată cu ea şi preţul de pornire a coborât şi el, alta a fost soarta vânzării acestei picturi. Ea a reapărut în Licitaţia de pictură şi sculptură europeană a Artmark din 18 aprilie şi s-a vândut cu 30 de mii de euro. Este drept că în 2011 pictura se numea funcţionăreşte "Portret Carol I", în timp ce în 2013 era mult mai friendly sau oriented cu monarhia, intrând în licitaţie cu titlul "Regele Carol I" şi fiind expusă, inspirat şi central, pe scările Palatului Artmark.

Preţul cel mare al vânzării regale a fost realizat de calendarul reginei Elisabeta pe 1898, pictat şi inscripţionat chiar de ea. Cele 14 pagini originale au fost apreciate la vreo 15 mii de euro şi s-au dat cu 46 de mii de euro, preţ refuzat, cum spuneam, marelui portret Carol l. Cele 12 pa-gini ale calendarului, cu florile specifice în ilustrarea reginei şi cu un panseu pe spatele cartonului, au fost scoase şi ele la vânzare şi s-au dat cu preţuri între 750 şi 1000 de euro, fiecare.

Tot despre primul rege al românilor este şi o statuetă de Oscar Spaethe reprezentându-l pe monarh călare, în poziţia de minim pavoaz şi maximă aplicabilitate militară a inspectării trupelor. Simpla mărire a acestei statuete ne-ar fi oferit un monument remarcabil pentru Piaţa Palatului Regal din Bucureşti, pentru faţa Colegiului naţional Carol l din Craiova sau alte locuri în care se doreşte ridicarea unui monument pentru austerul şi străduitorul monarh. Numita statuetă a fost vândută cu 5,5 mii de euro, pornind de la o apreciere minimă de vreo 4 ori mai mică. De pe acolo a pornit şi un portret redescoperit al reginei Elisabeta, prima regină a României. Americanul George Alexander Haley, născut fix acum 2 secole, a reprezentat-o pe cea care a fost mereu alături de soţul ei, regele Carol l, într-o superbă ie autentică, ştiut fiind că Elisabeta, ştiută şi drept Carmen Sylva, este cea care a deschis ochii nobilimii asupra frumuseţii straielor poporului simplu.

O vânzare aparte este covorul ţesut mecanic, o tapiserie nu cu "Răpirea din serai", ci cu închinarea drapelelor turceşti capturate în campania din 1877 în faţa regelui Carol. Şi nu este urmă de turban, fes sau şal-vari, ci doar un drapel otoman înclinat de un grup de falnici roşiori româ-ni în faţa regelui Carol l, cu stânga odihnindu-se pe sabie, în dreapta fiind un ofiţer rus. Covorul a fost apreciat cam la o mie de euro şi a fost vândut cu 5 mii. Din prezentare aflăm că scena se inspiră până la copiere dintr-o pânză de Friederich Kaiser, prolific pictor bataillist ce aparţine total secolului al XIX-lea, trăind între 1815 şi 1890. A început ca gravor, la Paris a căzut în admiraţie după scenele lui Horace Vernet şi de atunci în colo totul a fost doar bataillism de grup sau individual. În 1850 a fost adus la Berlin de prinţul de Prusia şi a rămas acolo patru decenii, până la final. Între timp a pictat războaiele Prusiei, războiul Crimeii, chiar şi un Waterloo. Culmea este că pictura originală a lui Friederich Kaiser nu trece de o mie de euro, în timp ce covorul pe care l-a inspirat a atras 5 mii. Dacă ni se oferea o pictură a bataillistului german cu subiect românesc, oricare ar fi fost el, dar mai ales din 1877, trebuia să ne aşteptăm la cifre mai mari sau chiar mult mai mari? Tot de la primul rege al României am avut, în vânzare, două plăci de faianţă cu portretul regelui şi cel al reginei Elisabeta, care s-au vândut cu 2 mii de euro, aproape dublul celor cerute.

Nu a fost ofertă din Licitaţia "România regală" din 2011 care să nu fie interesantă şi atrăgătoare pentru cei pasionaţi de istorie şi memorie. Hărţi, uniforme, obiecte de uz personal, lucrări de artă, toate amintesc de epoca de glorie şi pres-tigiu în istoria României reprezentată de monarhie, cu toate luminile şi umbrele aferente. În mod special, în aceste zile, ne atrage atenţia portretul fotografic al reginei Ana, zâmbind plină de şarm şi lumină pentru un atelier londonez, la mijlocul anilor '50, când istoria unei legături puternice era încă la început.