După ce a deteriorat finanţele publice câţiva ani la rând, PSD vrea să distrugă firmele de stat

De câteva luni, PSD este într-o ofensivă în parlament pe câteva teme economice, unele având o miză deloc neglijabilă, prin prisma impactului. Bazându-se pe o majoritate parlamentară absolută, PSD reuşeşte să-şi impună iniţiativele.

Astăzi am să mă refer la una dintre acestea: Legea privind unele măsuri pentru protejarea intereselor naţionale în activitatea economică.

Proiectul în cauză are un titlu grandios, dar care nu are nici o legătură cu vreun interes naţional sau cu o protecţie a economiei naţionale. Din contră. Scopul urmărit este contrar celui enunţat.

Legea are trei obiective: să interzică vânzarea "participaţiilor" deţinute de stat la orice firmă pe care o controlează timp de 2 ani, indiferent de cota de participaţie deţinută, să oprească orice vânzare în curs şi să ofere statului dreptul de a dobândi "participaţii" la un număr de firme din aproape toate domeniile industriale, utilităţi publice, administrarea infrastructurii critice şi transport.

Ideile de mai sus nu au caracter de noutate, fiind susţinute de domnul Şerban Nicolae de mai mulţi ani. Iată că acum este pe cale să reuşească şi să creeze ceva probleme pentru câteva luni, dacă PSD nu va căştiga alegerile, evident.

În susţinerea celor trei obiective, iniţiatorii nu aduc nici un argument economic, politic sau juridic.

Am citit cu atenţie nota de fundamentare la proiectul legii. Iniţiatorii invocă prevederile art. 135 alin.2 lit.b) din Constituţie care precizează că statul trebuie să asigure "protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară". Norma constituţională nu menţionează expres că protejarea intereselor naţionale constă în blocarea privatizării şi în posibilitatea de a naţionaliza firme din aproape toată economia naţională. În nici un caz. Asta înseamnă cumva că norma invocată îţi dă dreptul să faci ce vrei? Categoric nu! Ceea ce au făcut iniţiatorii este în vădită contradicţie cu art. 135 alin.(1) din Constituţie unde scrie fară echivoc că "economia Româ­niei este economie de piaţă, bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă".

Pentru orice om de bună credinţă şi cu un coeficient de inteligenţă normal, libera iniţiativă nu poate exista fară proprietate privată, aşa cum nu poate exista o concurenţă reală în economie cu monopoluri de stat, monopoluri private sau poziţii dominante. Prin urmare, art.135 alin.2 lit,b) când se referă la "protejare" nu are în vedere restrângerea proprietăţii private şi nici păstrarea în proprietatea statului a firmelor care operează în piaţa bunurilor rivale, ci protejarea intereselor naţionale în activitatea economică. Ce se înţelege prin expresia "protejarea intereselor naţionale în activitatea economică nu este definit, dar modelul economic este deja fixat în art. 135 alin.(1). Prin urmare, orice politică publică de "protejate a intereselor naţionale" se defineşte în limita modelului/cadrului instituţional prestabilit.

De exemplu, o protecţie apare dacă statul nu acceptă privatizarea unei firme pe care o controlează cu o firma de stat străină, cum greşit s-a procedat cu Telecom cu mulţi ani în urmă sau cu Petrom, ori cu o firmă rusească, gen Lukoil. În 1997 la legea privatizării propusesem o normă în proiectul de lege pentru a interzice firmelor controlate direct sau indirect de state străine să cumpere acţiuni la firme româneşti, tocmai pentru a asigura protecţia economiei naţionale, iar domnul Pantiş - ministrul comunicaţiilor - a pledat pentru eliminarea ei din lege şi a reuşit. Un alt exemplu: o protecţie a economiei se asigură când la privatizare se face o verificare riguroasă a potenţialilor investitori, astfel încât din datele obţinute să se observe ce urmăreşte investitorul, respectiv să nu fie eliminată din piaţă firma românească (cazul Tepro). Tot o protecţie a economiei este de a elabora o strategie de dezvoltare corporativă pentru firmele mari de stat româneşti ca acestea să devină firme transnaţionale, aşa cum ungurii au procedat în anii "90 cu MOL şi care actualmente concurează la cifra de afaceri cu modesta OMV. Noi nu am făcut asta, chiar dacă în 1997 am propus ca firmele să aibă la bază o strategie de dezvoltare. PSD în 2004 a acceptat canibalizarea Petrom de către OMV pe care a ajutat-o să devină o firmă de anvergură regională, în loc să devină Petrom de nivel regional. Tot aşa la negocierea dosarului de concurentă cu Comisia Europeană pentru aderare, PSD a acceptat restructurarea sectorului metalurgic, sub presiunea Arcelor, care ulterior a devenit acţionar la Sidex Galaţi. Sigur că, la data privatizării, Sidez era "căpuşată", adică se afla sub controlul extractorilor de rente şi s-a reuşit ulterior eliminarea acestora, dar din păcate şi o reducere a producţiei, aşa cum îşi dorea Arcelor. Am dat câteva exemple, de protejare a economiei naţionale la care oamenii PSD sunt incapabili să se gândească. Aproape în toate exemplele pe care le-am enumerat mai sus nu era şi nici nu este nevoie de lege, ci de bună credinţă, competenţă profesională şi inteligenţă.

Blocarea privatizării, inclusiv a celor în curs este nocivă şi primitivă. Fară îndoială, că momentul la care se face o privatizare trebuie ales cu grijă. La fel şi metoda de privatizare. Dar, asta ţine de strategie. Iniţiatorii din PSD au blocat privatizarea la modul grosier, pentru că acesta este nivelul lor intelectual. Se pune problema ce motiv au de fapt. Se bazează pe vreo evaluare? Nicidecum. În nota de fundamentare scrie: "pandemia a modificat substanţial regulile după care funcţionează economia românească, atât în plan intern, cât şi internaţional". Nu se aduce nici un argument, nici un exemplu. De asemenea, în nota de fundamentare se precizează că, "valoarea participaţiilor (adică a acţiunilor la firme) fluctutează într-un ritm şi în direcţii greu de anticipat (?) şi de aceea se impune interedicţia.

Pentru că iniţiatorii nu sunt obişnuiţi să argumenteze, nici măcar când se apropie de adevăr, am să încerc eu să o fac eu. Cotaţiile la multe firme listate la BVB au scăzut puternic în perioada 16 - 18 martie 2020. În aprilie, cea mai proastă lună de la începutul anului din punct de vedere economic, cotaţiile au început să se redreseze, chiar dacă nu au atins valorile înregistrate înainte de introducerea restricţiilor în circulaţia mărfurilor şi persoanelor. Ca volum şi valoare totală a tranzacţiilor, lucrurile nu se prezintă bine. Dar, firmele incluse în indicele BET au înregistrat o creştere de 4,63%. Prin urmare, perspectivele sunt pozitive.

Cea mai mare oportunitate pentru firmele româneşti, inclusiv pentru cele de stat aflate într-o situaţie financiară dezastruoasă sau având investiţii mari în curs blocate, este să aibă dreptul de a-şi majora capitalul înregistrat. Asta înseamnă cu alte cuvinte, vânzare de acţiuni prin majorare de capital, metodă care permite firmelor să încaseze banii în locul statului şi să se redreseze financiar. La multe firme mari strategice această majorare de capital nu ar fi o privatizare propriu-zisă, pentru că vânzarea de acţiuni s-ar face până la 50% din acţiunile cu drept de vot. Cea mai mare nevoie de bani o au în acest moment CFR Marfă, Compania Naţională a Lignitului Oltenia, Transelectrica şi parţial Romgaz. Acestea ar putea proceda la majorări succesive de capital, la momente bine judecate. Nu pretinde cineva să cedeze controlul deciziilor prin vânzări de peste 50% din totalul acţiunilor cu drept de vot , dar să se majoreze capitalul social prin ofertă publică primară ar fi necesar. Din păcate, această metodă de vanzare/privatizare este blocată acum de aceşti primitivi din PSD. Asta după ce tot PSD cu 2 ani în urmă, a forţat firmele de stat să cedeze 90% din profitul lor, blocând astfel investiţiile majore şi slăbind forţa financiară a multor companii de stat, precum Transelectrica, Societatea Naţională a Lignitului Oltenia, CFR Marfă.

Ce motive au iniţiatorii PSD să blocheze privatizarea/vânzarea acţiunilor firmelor de stat? Au motivaţii ideologice? Nicidecum. PSD nu este un partid de stânga, ataşat de proprietatea publică şi de stat. De 30 ani, PSD a făcut tot posibilul să se împotrivească privatizării dintr-un singur motiv: ca să-şi protejeze extractorii de rente, adică pe toţi cei numiţi în consilii de administraţie, manageri şi pe toţi acei care fac afaceri cu firmele de stat în detrimentul celor din urmă. Aşa au fost distruse multe firme de stat înainte de privatizare în perioada 1990 - 1996. La data vânzării lor către public se vindeau niste cadavre, nu firme viabile economic, ca să se demonstreze ce rău face privatizarea. Prin urmare şi acum precum în trecut, interesul PSD pe termen scurt este acela de a-şi proteja oamenii numiţi în consiliile de administraţie, cel puţin până la alegeri.

PSD a fost şi va rămâne un vehicul de extras rente, nicidecum un partid. Sistemul de extras rente este ideologia sau "constituţia economică şi politică" a acestui partid.