Economia circulară în retail. De unde începe schimbarea?

Integrarea principiilor economiei circulare în afaceri se află încă în stadiu incipient la nivel global, în condiţiile în care, potrivit studiului "Circularity Gap 2024", realizat de Deloitte şi Circle Economy Foundation, numai 7,2% din materiile utilizate în producţie sunt refolosite. În acelaşi timp, presiunea pusă de modelul economic clasic, liniar, pe resursele şi ecosistemele naturale a atins cote critice.

Prin amploarea sa în economii şi datorită apropierii de consumatorul final, industria de retail reprezintă un pilon important în cadrul tranziţiei către economia circulară, care promite nu doar diminuarea consumului de resurse, ci şi un acces mai stabil la acestea, precum şi beneficii financiare şi de reputaţie. De altfel, 62% dintre retailerii chestionaţi în cadrul Deloitte Global Retail Outlook 2024 sunt de părere că sustenabilitatea reprezintă o oportunitate pentru business şi se aşteaptă la creşterea veniturilor din modele de afaceri circulare în următorii cinci ani.

Argumentele care îi îndrumă pe retaileri spre modele circulare de business ţin, pe de o parte, de reglementările din ce în ce mai dense, în special în spaţiul UE, şi cu termene de conformare din ce în ce mai apropiate, iar, pe de altă parte, de preferinţele în permanentă transformare spre "mai verde" şi "mai curat" ale consumatorului final. De altfel, în cadrul Deloitte Consumer Sustainable Survey 2023, o treime dintre respondenţi declarau că verifică dacă produsele pe care le achiziţionează au la bază materiale reciclate sau biodegradabile, iar 82% dintre tinerii din Generaţia Z, că au în vedere valoarea de revânzare a produselor înainte de a le cumpăra.

Modele de afaceri circulare în retail. Provocări şi oportunităţi

Tranziţia spre modele circulare aduce o serie de provocări pentru businessul de retail, legate atât de măsurile efective, cât şi de bugetarea acestora. Primii paşi, determinanţi pentru felul cum vor arăta procesele şi costurile, sunt identificarea celui mai bun model de afacere circulară, respectiv dezvoltarea unui plan de afaceri corespunzător şi mobilizarea echipelor pentru a acţiona spre obiectivul şi pe coordonatele stabilite.

Ghidul "Retail Circularity", realizat de Deloitte în colaborare cu National Retail Federation din SUA, analizează diverse scenarii şi recomandă drept modele de business circular pentru retail revânzarea, repararea, reciclarea, reumplerea, închirierea şi re-proiectarea. Primele trei modele sunt tratate elaborat, ghidul punctând exemple de bune practici şi răspunzând la unele dintre cele mai frecvente întrebări din piaţă, precum: ce modele se pretează căror tipuri de afaceri, care este potenţialul de creştere a valorii companiei odată cu implementarea circularităţii, de ce decizii strategice este nevoie, ce resurse sunt necesare pentru demararea procesului ş.a.

Eficienţa este cuvântul de ordine în această primă etapă, iar deciziile retailerilor depind de produsele cu care aleg să înceapă transformarea, de comportamentul consumatorilor şi de infrastructura existentă care poate fi utilizată şi în cadrul unui model circular. Investiţiile pot fi semnificative şi nu neapărat profitabile în această etapă, de aceea, planul tranziţiei trebuie permanent racordat la priorităţile strategice ale afacerii, iar primele măsuri ar trebui să fie luate într-un proiect-pilot, care să valorifice cât mai multe dintre resursele şi infrastructurile deja existente. Trebuie spus şi că, în funcţie de nevoi şi de timpul pe care îl are la dispoziţie, retailerul are opţiunea de a se concentra pe un singur model, dar poate de asemenea integra mai multe modele simultan sau combinat.

Revânzare. Modelele de revânzare implică preluarea produselor folosite de la clienţi sau de la alţi comercianţi pentru a le revinde pe piaţă. Primele măsuri ţin de identificarea produselor celor mai potrivite pentru acest model de business şi de obţinerea infrastructurii necesare pentru implementarea acestuia. Pe de altă parte, este nevoie de decizie strategică privind partenerii logistici, tehnologia aleasă să susţină procesul şi politica de preţuri. Promovarea modelului de revânzare în rândul clienţilor este, de asemenea, un aspect foarte important, iar crearea de parteneriate, de campanii de marketing şi realizarea unor teste şi proiecte-pilot în anumite locaţii sau pe o gamă limitată de produse sunt câteva dintre măsurile ce ar putea asigura eficienţa tranziţiei. Potrivit ghidului publicat de Deloitte, categoriile de bunuri comercializate cele mai potrivite pentru revânzare includ produsele cu preţ mediu spre ridicat, aşa cum sunt îmbrăcămintea, încălţămintea, electronicele şi electrocasnicele şi obiectele de mobilier şi amenajări interioare.

Reparare. Acest model presupune repararea articolelor folosite sau deteriorate pentru a le prelungi durata de viaţă, fie prin întoarcerea produsului către proprietarul iniţial, fie prin revânzarea acestuia către un al doilea proprietar. În adoptarea acestui model, companiile trebuie să ia în considerare tipurile de produse ce pot fi reparate în mod durabil, capacităţile de colectare a acestora şi resursele necesare pentru desfăşurarea activităţii de reparare. Priorităţile retailerului sunt în acest caz identificarea resursei umane calificate pentru prestarea acestor servicii, urmărirea şi demonstrarea valorii generate de acest model, derularea de campanii de informare pentru a evidenţia beneficiile de mediu şi de reducere a costurilor pentru clienţi, precum şi menţinerea transparenţei faţă de clienţi şi oferirea de garanţii pentru produsele reparate. Şi în acest caz, produsele cu preţ ridicat (îmbrăcăminte şi încălţăminte, accesorii, electronice, electrocasnice, mobilă) se pretează cel mai bine şi justifică investiţia în infrastructură şi în resursă umană care să se ocupe de reparare, asigurând totodată şi un nivel ridicat de satisfacţie din partea consumatorilor. În plus, în condiţiile adoptării noii Directive privind Dreptul la reparare, este important pentru companii să înceapă din timp pregătirea pentru a răspunde noilor cerinţe.

Reciclare. Acest model se bazează pe colectarea de produse care pot fi agregate şi vândute ca materiale reciclabile, pentru utilizarea în produse noi. Deşi este modelul cu care foarte multe businessuri de retail sunt deja familiarizate, în optimizarea lui, atenţia trebuie îndreptată spre modul de colectare a produselor, stimularea clienţilor pentru predarea produselor reciclabile, finanţare şi parteneriate. Acest model vizează produsele cu preţ mediu-scăzut, care nu se pretează pentru revânzare sau reparare. În condiţiile în care numeroase state europene, între care şi România, au deja implementate sau în implementare sisteme de garanţie-returnare, menite să impulsioneze recuperarea şi reciclarea unor categorii de ambalaje de băuturi, efortul retailerilor ar trebui să se concentreze pe zonele neacoperite, de exemplu pe celelalte tipuri de ambalaje, textile ş.a.

Decizia strategică şi comunicarea ei la toate nivelurile organizaţiei, precum şi responsabilizarea tuturor angajaţilor şi stakeholder-ilor sunt esenţiale pentru ca tranziţia către modelele de afaceri circulare să aibă loc în mod eficient, echitabil şi ireversibil. Atât managementul, cât şi angajaţii trebuie să fie informaţi sistematic şi concret cu privire la provocările pe care le aduc aceste transformări, dar şi la oportunităţile unui business circular: îmbunătăţirea accesului la resurse şi, pe termen mediu şi lung, a controlului costurilor, fidelizarea şi extinderea angajamentului clienţilor, precum şi o mai bună conformare şi construirea de relaţii de încredere de-a lungul lanţurilor de valoare.