ECONOMIA ROMÂNIEI - UN ACCIDENT INEVITABIL? Viteza este prea mare pentru o economie aşa de fragilă

Şoselele din România sunt pline de panouri de avertizare care ne îndeamnă să ne ferim de "ucigaşul" numit viteză. Străzile pline de gropi ale economiei naţionale nu au, din păcate, astfel de indicatoare.

Chiar dacă acestea ar exista, avertismentul este greşit. Nu viteza ucide, ci deceleraţia bruscă determinată de întâlnirea unui obstacol. Economia noastră se află foarte aproape de întâlnirea cu un astfel de obstacol. Restricţionarea suplimentară a creditării, impusă de noul regulament al BNR, nu va arunca în criză doar piaţa imobiliară, ci întreaga economie. Dispariţia banilor ieftini ne va dezvălui adevărata eficienţă a structurii economice naţionale.

Autorităţile continuă, din păcate, să-şi menţină nu doar poziţia conform căreia România are nevoie de o creştere rapidă pentru a ajunge din urmă statele dezvoltate din UE, ci şi confuzia dintre creşterea şi dezvoltarea economică. La ora actuală, economia noastră trece printr-o perioadă de creştere economică superficială, care aduce o contribuţie extrem de redusă în ceea ce priveşte dezvoltarea economică. Pentru a dovedi diferenţele majore dintre cele două noţiuni, este de ajuns să evaluăm starea infrastructurii sau creşterea accelerată a numărului de asistaţi social la cel mai mic avans al preţurilor.

Creşterea explozivă a creditului neguvernamental din ultimii ani şi generozitatea monetară a BNR nu au făcut decât să aplice un strat strălucitor de vopsea pe caroseria de carton a Trabantului nostru economic. În zona euro, ritmul de creştere al creditului a intrat pe o pantă des-cendentă de la începutul anului 2007, ca urmare a măsurilor antiinflaţioniste promovate de BCE. Din acest punct de vedere, România a intrat pe contrasens cu viteză foarte mare (grafic 1).

Încadrarea creditului neguvernamental şi a masei monetare din zona euro pe o tendinţă descendentă i-a determinat pe analiştii pieţelor europene să considere că BCE poate stopa procesul de creştere a dobânzii de referinţă, deoarece inflaţia se va reduce în noile condiţii.

Din păcate, creşterea accelerată a preţurilor de producţie va obliga Banca Centrală Europeană să apese şi mai tare pe frâna monetară pentru a readuce inflaţia sub 2%.

Divergenţa tot mai mare dintre creşterea masei monetare de la noi şi cea din zona euro (grafic 2) crează condiţiile unei deprecieri rapide a leului faţă de moneda europeană, iar restrângerea pieţelor pentru exporturile româneşti poate să conducă la o creştere a deficitului de cont curent chiar şi în condiţiile unei reduceri a importurilor.

Şi din punctul de vedere al dinamicii masei monetare, România a intrat pe contrasens faţă de tendinţa la nivel european.

Reducerea semnificativă a ritmului de creştere economică din Lituania în T2 2008, la 5,5% faţă de 7% în T1, lansează un nou avertisment cu privire la efectele restrângerii creditării asupra economiei naţionale.

Listarea a bursă a titlurilor de stat, privită ca o gură de oxigen pe o piaţă sufocată de pesimism, nu va oferi mult aşteptatul impuls de creştere. De ce? Pentru că accentuarea presiunilor inflaţioniste şi tendinţa de creştere a costurilor de finanţare reprezintă principalii factori de scădere ai preţului obligaţiunilor. Dacă mai adăugăm şi un mic ingredient speculativ, guvernul se poate confrunta, într-un timp relativ scurt, cu o creştere semnificativă a randamentelor cerute de investitori pentru noile emisiuni. Condiţiile actuale ne determină să credem că există o probabilitate foarte mare să asistăm la o reluare a căderii paralele a pieţei de acţiuni şi a celei de obligaţiuni.

Creşterea cu doar 0,25 puncte procentuale a dobânzii de intervenţie nu constituie un semnal suficient de puternic al hotărârii BNR de a lupta contra inflaţiei. Banca Naţională apasă mult prea timid pe frâna monetară în condiţiile în care "drumul" economic şi financiar este tot mai alunecos, iar pe marginea şoselei "pomii" sunt din ce în ce mai deşi.

Într-o economie deja supraîncălzită, orice măsură administrativă, fiscală sau monetară, care alimentează "motoarele" economice, va fi contraproductivă pe termen mediu şi ne va îndepărta de obiectivul convergenţei europene. Riscul supraîncălzirii economice nu este al Ministerului de Finanţe sau al Guvernului pentru a fi asumat.