EDITORIAL Congres de avarie

Congresul extraordinar al PNL nu a rezolvat dilemele identitare ale partidului. Obligaţi de dizidenţa stolojenistă la o acţiune de stabilizare organizaţională, liberalii au improvizat un congres de avarie, fără ambiţii ideologice. Deşi a introdus o timidă notă concurenţială, fără însă să convingă în privinţa democraţiei interne, congresul liberalilor a stat sub semnul continuităţii. Dincolo de realegerea lui Călin Popescu Tăriceanu, adevăraţii învingători ai momentului sunt liderii judeţeni. Compromisul intern, facilitat de fragmentarea partidului şi accentuat de atacurile interne şi externe, a dus spre un consens seniorial. Baronii partidului au definit propria lor constituţie internă, al cărei caracter informal nu o face mai puţin eficientă. Politica sprijinului reciproc, în condiţiile dominaţiei culturii de fortăreaţă asediată, a limitat radical libertatea preşedintelui partidului. Acesta nu mai poate realiza mare lucru fără sprijinul a cel puţin două structuri regionale. Încercările de reformă, de la cea ideologică până la cea electorală, vor fi mult mai uşor blocate. Nici nu s-a încheiat bine congresul şi deja lupta pentru succesiunea lui Călin Popescu Tăriceanu a început. Echilibrele politice interne sunt în mişcare, iar adversarii lui Stolojan, ai PD-ului şi criticii lui Băsescu sunt pe val. Folosind argumentul noii orientări regionaliste, nedublată însă de structuri teritoriale adecvate, liderii judeţeni au devenit arbitrii jocului. Şi, ca în orice structură federativă, cu tot votul uninominal, controlul organizaţiilor judeţene asigură alegerea prioritară a reprezentanţilor grupului dominant. Modificările la Statutul aleşilor locali prin care, sub scuza limitării migraţiei politice, a crescut puterea liderilor teritoriali, îşi fac efectul. Ca şi în cazul PSD, şi în PNL puterea a fost preluată de grupurile locale. Câtă vreme schimbările nu vor afecta şi aranjamentele politice locale, PNL rămâne încă la începutul reformei. Dacă libertatea de manifestare a curentelor, atât cât a existat la congresul de la sfârşitul săptămânii trecute, nu se va manifesta şi la nivelul organizaţiilor locale, PNL riscă o derivă oligarhică.

Grupul tinerilor liberali, adunaţi în jurul lui Bogdan Olteanu, şi identificaţi oarecum artificial ca reprezentând interesele lui Călin Popescu Tăriceanu, a fost marginalizat. E de presupus că lecţia simbolică administrată tânărului preşedinte al Camerei Deputaţilor a fost preţul pe care Tăriceanu l-a plătit pentru a fi plebiscitat. Oricum, ideea, promovată de platformişti, a existenţei unui grup restrâns Tăriceanu, Olteanu, Orban, a fost invalidată de realitate. Pe de o parte Olteanu a candidat, demonstrativ şi riscant, împotriva tenorului antibăsescian, pe de altă parte, chiar concurenţa acerbă pe anumite posturi a întărit impresia consolidării pluralismului intern.

Dacă PNL se mulţumeşte doar cu soluţiile de varie improvizate la acest congres, fără o reformă ideologică, va resimţi efectele. Spre deosebire de PSD, PNL nu dispune de un electorat insensibil al ideologiei, cel mai instruit, dar şi cel mai tânăr electorat din România, este şi cel mai exigent. Solidar cu partidul în faţa atacului concertrat al preşedintelui şi PD, deschis spre reforma morală, antreprenorial şi studios, acest nou electorat, care a contribuit decisiv şi la victoria lui Traian Băsescu în al doilea tur al alegerilor prezidenţiale, nu prea se regăseşte în noua structură de conducere a PNL. Ori, dacă acest electorat nu se va mai mobiliza, încă de la alegerile europene din mai ar putea fi consemnat reculul, şi nu revenirea liberalilor.