EDITORIAL Corupţia bine temperată

Nici în România, nici în Bulgaria, ţări care au aderat împreună în 2007 la UE, mentalitatea de state candidate nu a fost depăşită. Referinţa la Europa ca la o realitate exterioară, dar mai ales ca la o instanţă supranaţională de ultim grad s-a menţinut şi după 1 ianuarie. Şi nu putea fi altfel câtă vreme pentru cele două state s-a pus în mişcare un mecanism de supraveghere fără precedent în cazul altor valuri de aderare. Aşa că, pe măsură ce ne apropiam de 27 iunie, data la care va fi dat publicităţii la Bruxelles raportul de monitorizare privind progresul celor două state membre în direcţia luptei pentru combaterea criminalităţii şi corupţiei şi a creşterii eficienţei justiţiei, la Sofia şi la Bucureşti creşte tensiunea politică. Ce se va întâmpla? Va fi sau nu activată clauza de salvgardare? Temerile exprimate în mass media europeană, dar şi din cele două ţări sunt aproape aceleaşi ca pe vremea rapoartelor de progres din perioada negocierilor de aderare sau a rapoartelor de monitorizare de mai an. Şi, cum lucrurile nu au evoluat spectaculos după aderare în nici unul din cele două state, suspansul este bine jucat atât la nivel mediatic, cât şi politic.

Bulgarii, care, după alegerile europene din 20 mai, se confruntă cu o activare a crizei de încrederii a populaţiei în actuala formulă de mare coaliţie, au luat iniţiativa. După ce în urmă cu doar o lună primul ministru socialist bulgar Serghei Stanişev a forţat demisa a doi vice-miniştri bine plasaţi în partidul său, Kornelia Ninova şi Delian Peevski, bănuiţi de deturnare de fonduri de stat, la sfârşitul săptămânii trecute a mai obţinut demisia a doi influenţi miniştri, cel al economie şi cel al justiţiei. Capetele lor erau cerute insistent din diferite capitale occidentale şi de la Bruxelles. Chiar dacă demisia-demitere a lui Rumen Ovtciarov, nu doar un ministru al Economiei şi Energiei, ci şi vice-preşedinte al partidului, este şi un moment al luptei interne dure pentru controlul resurselor din interiorul partidului socialist bulgar, importanţa sa nu poate fi relativizată. Chiar dacă alegerile europene l-au obligat pe Stanişev să reacţioneze, primul ministru bulgar, nu a ezitat să treacă la acţiune.

Nu doar că la primele alegeri europene organizate în Bulgaria prezenţa la vot a fost doar de 29%, cea mai slabă rată de participare din istorie, dar din cei 18 deputaţi bulgari în parlamentul de la Strasburg, noul partid GERB, abia înfiinţat, cu aproape 22% din voturi a primit cinci locuri, tot atât cât şi socialiştii primului ministru, care s-au clasat pe locul al doilea cu 21% din voturi. Victoria GREB (Cetăţeni pentru dezvoltarea europeană a Bulgariei) compensează prăbuşirea Mişcării Naţionale Simion al II-lea, care, după ce câştigase alegerile parlamentare din 2001 cu 48% şi obţinea încă 21% din voturi în 2005 a reuşit doar 6% din voturi pe 20 mai şi un singur loc de parlamentar european, sub rezultatul extremiştilor de la Ataka (14% şi trei parlamentari) şi al Mişcării pentru Drepturi şi Libertăţi (formaţiune a etnicilor turci care a reuşit 20% din voturi şi patru parlamentari europeni). Noua stea politică de la Sofia, Boiko Borissov, primar la capitalei bulgare şi fost lider al Mişcării Naţionale Simion al II-lea, a cărui campanie s-a bazat pe un puternic mesaj anticorupţie, salvează astfel imaginea pro-europeană a Bulgariei şi relativizează scorul destul de bun obţinut de antieuropeni.

Rezultatul alegerilor constituia un avertisment sever pentru Partidul Socialist, confruntat cu un electorat ostil atât din cauza corupţiei endemice, cât şi a ineficienţei justiţiei. De aceea demisia lui Ovtciarov a fost urmată şi de cea a lui Gheorghi Petkanov, ministru justiţiei, care a acuzat "o foarte mare oboseală". Prin aceste mişcări rapide Stanişev speră să dea satisfacţie atât Bruxellesului, cât şi opiniei publice bulgare. Căci spre deosebire de politicienii de la Bucureşti, cei de la Sofia au înţeles că aderarea cere sacrifici în interiorul partidelor. Pe malurile Dâmboviţei bătălia instituţională pentru controlul majorităţi a blocat orice încercare de reformă a partidelor. Aşa că acum, cu trei săptămâni înaintea raportului de monitorizare Bulgaria pare să fie mai decisă decât România să facă paşi în direcţia combaterii corupţiei.