Educaţia online nu este privită cu ochi buni de mediul academic

Vocile care nu consideră educaţia online o posibilă soluţie definitivă pentru procesul de învăţământ se înmulţesc şi capătă tot mai multă greutate. Subiectul a fost abordat inclusiv de Academia Română, instituţie care subliniază că educaţia se face în cadru social, prin interacţiunea directă dintre elevi, studenţi, cadre didactice, părinţi şi oricare alte persoane şi entităţi aflate în contextul conectării sociale.

Într-un punct de vedere intitulat "Educaţia on-line - suport pentru performanţă", Academia Română consideră că educaţia reprezintă unul dintre cele mai importante domenii de activitate ale unei societăţi şi are implicaţii profunde şi de durată în toate celelalte sectoare socio-economice: "Academia Română susţine că educaţia se face în cadru social, prin interacţiunea directă dintre elevi, studenţi, cadre didactice, părinţi şi oricare alte persoane şi entităţi aflate în contextul conectării sociale. Academia Română remarcă utilitatea şi eficienţa desfăşurării unor activităţi didactice în spaţiul virtual, dar apreciază că educaţia online este o formă complementară educaţiei directe, în sala de clasă. Academia Română doreşte să atragă atenţia asupra câtorva elemente importante referitoare la actuala situaţie a învăţământului românesc, pornind de la experienţa utilizării extinse a învăţământului la distanţă, mediat de tehnologie, ca soluţie de avarie în contextul recentei pandemii. (...) Şcoala, prin cele două obiective principale - educaţia (formarea de personalităţi, caractere, fiinţe sociale şi cetăţeni educaţi) şi instruirea (transmiterea de cunoştinţe şi informaţii, formarea de deprinderi, competenţe şi abilităţi) - joacă un rol fundamental în evoluţia societăţii, în integrarea globală la nivel competitiv. Este de menţionat că, pentru nivelurile iniţiale (preşcolar, primar şi gimnazial), educaţia este obiectivul crucial. Transmiterea de cunoştinţe creşte în importanţă nivel cu nivel, cele două obiective devenind la fel de importante în timpul ciclului liceal".

Academia Română precizează că "experimentele grăbite şi nereuşite, improvizaţiile, instabilitatea, incoerenţa şi lipsa de viziune pot compromite sistemul de educaţie, cu repercusiuni grave pe termen mediu şi lung asupra evoluţiei societăţii; credibilitatea, transparenţa, flexibilitatea şi stabilitatea sistemului de educaţie reprezintă atribute esenţiale pentru atingerea performanţei compatibile cu evoluţia ştiinţei şi tehnologiei".

Forul academic menţionează că o analiză atentă a impactului tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor asupra sistemului de educaţie, ce include o pregătire profesională competitivă la nivel global, conduce la următoarele concluzii:" -tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor, inteligenţa artificială şi robotica colaborativă reprezintă un suport remarcabil în procesul de educaţie şi instruire, dar utilizarea acestora trebuie făcută cu precauţie şi responsabilitate; - pentru ciclurile preşcolar şi primar (3 - 11 ani) şcoala online este departe de a fi o opţiune; din contră, aceasta poate avea efecte dăunătoare pentru elevi, în sensul periclitării bunei lor dezvoltări psiho-sociale şi intelectuale. Educaţia se face în interacţiune directă cu un educator, relaţia dintre elev şi învăţător/ profesor fiind mai mult decât comunicare de sunete şi imagini. Învăţătorul/ profesorul este model, ocrotitor, suport moral etc. şi trebuie perceput în chip nemijlocit de elevi; - educarea prin socializarea directă continuă să fie foarte importantă, chiar dacă din liceu începe cultivarea competenţelor, a talentelor şi se fac primii paşi spre viitoarea profesie. Însă extinderea utilizării tehnicilor digitale în procesul formativ-educativ trebuie să se realizeze cu precauţie; - folosirea tehnologiilor digitale în procesul de educaţie presupune o schimbare de paradigmă pentru dascăli, o modificare a modului de organizare şi prezentare a lecţiilor, însoţite de eforturi suplimentare şi de o infrastructură performantă, eficientă; - generalizarea învăţământului online poate compromite întregul sistem de educaţie atât prin consecinţe directe asupra calităţii, cât şi prin cerinţele legate de asigurarea echitabilă a accesului tuturor elevilor/ profesorilor la infrastructura performantă (platforme, comunicare, tablete, calculatoare etc.), care, în acest moment, este, din păcate, deficitară; - utilizarea eficientă a platformelor de instruire online înseamnă pregătirea corespunzătoare a utilizatorilor (educatori şi elevi/ studenţi) şi modificarea rolului profesorului care, în acest context, devine un antrenor (instructor)".

Forul academic susţine că se impune, mai mult ca oricând, o regândire a întregului sistem naţional de educaţie, în noul context al revoluţiei digitale: "Remarcăm utilitatea indubitabilă şi eficienţa instrumentelor pentru organizarea şi des­făşurarea unor activităţi online, cu o precizare importantă: utilizarea lor este complementară, fără a exclude educaţia în clasă, cu profesorul care transmite elevilor mult mai mult decât cunoştinţe şi informaţii, care este un model comportamental şi care incumbă un mod de gândire, acţiuni greu de realizat prin internet. Domeniile tehnice, medicina, arhitectura pot beneficia de tehnologiile digitale, dar nu poate fi înlocuit procesul formativ asigurat în laboratoare şi platforme experimentale, la care elevii şi/sau studenţii trebuie să aibă acces nemijlocit. Preluarea unor modele cu rezultate notabile în alte ţări, fără a ţine seama de particularităţile sistemului naţional de educaţie, de trăsăturile psiho-sociale ale poporului nostru, organizarea de experimente fără un studiu de impact şi lansarea unor programe formative fără coerenţă pot compromite generaţii întregi de tineri. Aceştia, supuşi unor experimente improvizate, născute prin incompetenţă şi lipsă de responsabilitate, devin inadaptaţi social. Dinamica schimbărilor tot mai numeroase şi mai profunde din societate nu se poate reflecta mecanic în dinamica materiilor/ disciplinelor şcolare. Aceste discipline verificate de istorie - ştiinţe fundamentale, ştiinţe ale naturii, limbi materne şi străine, ştiinţe sociale şi umaniste - trebuie să rămână ca atare, pentru că ele au capacitatea de a antrena mintea, a dezvolta un sistem de gândire propriu, critic şi analitic deopotrivă, şi au produs roade bune de-a lungul secolelor şi mileniilor. Ceea ce trebuie să se modifice şi adapteze mereu sunt conţinuturile. Inventarea de noi materii (educaţie managerială, financiară, sanitară, de mediu etc.) este complet neindicată şi contraproductivă pentru scopurile şcolii. Adaptarea la nou se poate realiza perfect - şi s-a realizat, parţial, de-a lungul vremii - prin ma­teriile existente, prin orele de dirigenţie şi printr-o serie de metode alternative, aflate la îndemâna educatorilor".

Ministerul Educaţiei se află în faţa unui "examen" foarte greu în acest moment, începerea noului an şcolar ridicând mai multe probleme ca niciodată pînă acum.