Efectul aripii de fluture

Nu cred că face cineva o cercetare tematică a articolelor din presa românească, pentru a vedea dacă şi cum ne conectăm la evenimente de semnificaţie mai largă ale lumii, depăşind orizontul strîmt al politicii noastre năroade şi al intereselor ei de moment. Dacă, totuşi, o asemenea cercetare s-ar face cîndva, peste 2000 de ani, aş vrea să se ştie că noi, românii care-am stat în şeaua secolelor XX şi XXI, am avut o relaţie specială cu Haosul, iar pe alocuri şi cu marile spirite ale matematicii moderne.

Edward Lorenz, recent mutat de la noi într-o lume, sperăm, mult mai interesantă pentru matematicieni decît aceasta, a fost una dintre cele cîteva minţi care au avut intuiţia fenomenelor speciale din lumea haosului. A contribuit substanţial la definirea matematică a acestei lumi şi la dezvoltarea cercetărilor în domeniu. Mai presus de toate, însă, ne-a lăsat o metaforă sublimă, pe care am reluat-o în titlul articolului, în chip de omagiu. Într-o comunicare la Asociaţia americană pentru studii avansate, din 1972, Ed. Lorenz se întreba dacă bătaia de aripi a unui fluture, în Golful Mexic, ar putea stîrni o tornadă în Texas! Omul era matematician, se ocupa de studiul fenomenelor meteorologice, iar întrebarea era cît se poate de serioasă. Studiul anumitor serii de date scosese la iveală, pentru cine avea ochi de văzut, cu mintea, că sisteme dinamice predictibile pot "deraia" masiv, în mişcarea lor, de o manieră care ar putea fi totuşi calculată! Paradoxul descoperirii constă în aceea că predictibilitatea, "îşi poate ieşi din pepeni", iar condiţiile şi consecinţele acestui fapt pot fi descrise matematic. Cercetările ulterioare au arătat că asemenea fenomene se găsesc în cele mai diferite domenii ale realităţii, de la fizică moleculară, la astronomie, de la economie, la biologie şi de la teoria informaţiei, la fenomenele demografice.

Cît şi cum vom fi contribuit cu minţile matematicienilor români la înţelegerea haosului matematic şi la dezvoltarea aplicaţiilor din domeniu, îi las pe istoricii matematicii să răs­pundă. Eu, limitat de restrînsele mele competenţe, sunt constrîns să vă povestesc doar cu cît şi cum contribuie politica noastră la manifestarea Haosului Social!

Unul dintre domeniile cele mai întinse ale haosului nos­tru, cel de toate zilele, este cel al activităţii partidelor. Ce poate fi mai predictibil, atunci cînd ştii că vin scandenţele electorale, decît să-ţi alegi candidaţii! A alege, presupune într-un partid serios, un proces de selecţie bazat pe "greutatea politică" a candidatului, dată de contribuţiile sale anterioare la realizarea obiectivelor politice ale formaţiunii sale, pe sprijinul de care se bucură în interiorul partidului, valoare organizatorică, respectiv pe notorietatea şi potenţialul de susţinere electorală din partea diferitelor categorii de alegători. Chiar şi într-o lume a improvizaţiei fără de sfîrşit şi a criteriilor fără de substanţă, cum este cea românească, aceste puncte de sprijin în evaluarea şi selecţia candidaţilor pot fi, dacă nu calculate cu precizie, măcar evaluate cu rigoare. Efortul ar trebui să fie pe măsura mizei, pentru că este vorba despre cîştigarea alegerilor! La noi, partidele, fără excepţie, au făcut din acest proces o manifestare tipică a haosului! Oameni cu greutate în partid şi cu potenţial bun de susţinere electorală pleacă din partid, să candideze independent, pentru că diferitele "găşti" locale sunt mai preocupate să se blocheze între ele, decît să cîştige alegerile; oameni fără niciun fel de greutate politică şi fără susţinere de partid sunt promovaţi numai de dragul notorietăţii - vezi galeria de manelişti, foto-mondene şi alţi barzi ai subculturii de cartier cuprinşi în listele electorale; anonimi, fără greutate politică şi aproape fără nicio notorietate, sunt puşi să candideze, doar pentru că stau bine cu "finanţele" şi sunt interesaţi să şi le sporească dintr-o poziţie de administraţie publică. Ce ne putem aştepta să iasă, de aici? O viitoare administraţie locală competentă, centrată pe obiectivele comunităţilor locale? Echipe în care preşedintele consiliului judeţean să coopereze cu primarii şi consiliile locale? Greu de crezut!

În teoria lui Lorenz există o noţiune foarte importantă pentru caracterizarea mişcărilor haotice din sistem, aşa numiţii "atractori"; puncte speciale în jurul cărora "se organizează" mişcările haotice. În lumea noastră politică, poate şi în altele, cred că aceste puncte au şi o determinare materială, "gravitaţională": sunt punctele de maximă concentraţie ale "prostiei sociale".