Elon Musk: "AfD - singura speranţă a Germaniei"

Germania este cea mai mare economie a zonei euro, dar se îndreaptă către un colaps iminent, în urma politicilor iresponsabile promovate de o coaliţie de stânga formată din Partidul Social Democrat şi Partidul Verde, care îi dictează politica energetică. Partidul Liber Democrat şi-a abandonat complet principiile, orientate către libertatea economică şi piaţa liberă, când a intrat în această coaliţie, al cărui obiectiv pare să fi fost aplicarea cu înverşunare a Planului Morgenthau.

În acest context a crescut popularitatea partidului Alternativa pentru Germania (AfD), care în prezent ocupă locul al doilea în sondaje, după creştin-democraţi (CDU).

Pe fondul stigmatizării sale neîncetate, prin etichetarea drept partid extremist de dreapta, care este preluată fără nicio explicaţie sau justificare în presa europeană, actuala clasă politică a promis că nu va negocia în niciun fel cu AfD şi că îl va izola pentru fi apărată democraţia.

Teama de AfD este aşa de mare încât televiziunea publică a anunţat că formaţiunea nu va fi invitată la dezbaterile din campania electorală.

Elon Musk a venit cu o soluţie şi a oferit liderului AfD, Alice Weidel, oportunitatea de a-şi expune ideile şi programul pe platforma X. Interviul este programat în această seară la ora 20, ora României.

Odată cu lansarea ideii unui interviu acordat lui Elon Musk, isteria liderilor europeni a căpătat proporţii apocaliptice.

Fostul comisar european Thierry Breton a venit chiar cu ameninţări voalate şi i-a amintit miliardarului american că îi oferă liderului AfD un avantaj "semnificativ şi valoros" în faţa concurenţilor, în condiţiile în care contul său are circa 210 milioane de abonaţi.

Dar Musk nu a precizat nicăieri că exclude orice interviu cu ceilalţi candidaţi şi este, probabil, gata să ofere această şansă şi candidatului Verzilor, Robert Habeck, "arhitectul" principal al politicilor distructive din Germania.

Breton i-a mai amintit lui Musk că Alice Weidel trebuie "să respecte pe deplin toate obligaţiile care îi revin în temeiul legislaţiei UE".

În faţa acestei atitudini arogante a fostului comisar european, majoritatea reacţiilor au subliniat că declaraţiile sale reprezintă un atac frontal la adresa libertăţii de exprimare.

Dar care este, de fapt, programul acestui partid, care să justifice includerea sa în categoria dreptei extreme?

"Manifestul pentru Germania" este disponibil şi în engleză pe site-ul AfD şi proclamă în deschidere că "suntem liberali şi conservatori", "cetăţeni liberi ai naţiunii noastre" şi "susţinători fermi ai democraţiei".

Programul subliniază încrederea AfD într-o democraţie directă cum există în Elveţia, care se bazează pe separarea puterilor în stat, domnia legii, economia socială de piaţă, subsidiaritate, federalism, valorile familiei şi moştenirea culturală a Germaniei.

În document se subliniază că sectorul public s-a extins nepermis de mult, iar obiectivul partidului este "revenirea instituţiilor statului la obiectivele şi responsabilităţile iniţiale".

AfD pledează pentru introducerea referendumului după modelul elveţian, care ar putea avea un efect moderator asupra Parlamentului şi ar putea conduce la scăderea puternică a numărului legilor fără sens adoptate.

O propunere din programul AfD, care ar trebui luată în considerare în toată Europa, este aceea a reducerii semnificative a numărului parlamentarilor, atât la nivel federal cât şi la nivelul landurilor, în condiţiile în care "extinderea constantă şi deseori mânată de ideologie a funcţiilor guvernamentale a atins limitele financiare şi practice şi reprezintă o ameninţare la adresa drepturilor fundamentale ale cetăţenilor".

Reducerea numărului parlamentarilor ar trebui însoţită de limitarea numărului de mandate, astfel încât să nu mai existe cariera de politician, deoarece astfel s-a ajuns la "monopolizarea puterii şi adâncirea decalajului dintre popor şi clasa politică".

O altă propunere deosebit de "extremistă" din program este pedepsirea risipirii şi deturnării fondurilor publice obţinute din taxare. AfD doreşte introducerea infracţiunii penale de "fraudă bugetară", care "va consolida drepturile contribuabililor şi va pedepsi cazurile extreme de risipire a fondurilor fiscale de către funcţionarii publici şi oficiali".

În program se mai arată că AfD se opune transformării UE într-un stat federal centralizat şi crede într-o Germanie suverană, care să garanteze libertate şi securitatea cetăţenilor. Pentru asigurarea acestui obiectiv este luată în considerare inclusiv ieşirea din UE.

AfD susţine, de asemenea, organizarea unui referendum pentru ieşirea din zona euro, deoarece moneda unică nu mai este viabilă fără transferul masiv de avuţie între statele membre şi nu îndeplineşte condiţiile pentru o uniune monetară.

În ceea ce priveşte politica externă şi de securitate, AfD consideră că aceasta trebuie construită pornind de la interesele naţionale şi bunăstarea poporului german, iar "calitatea de membru NATO corespunde intereselor Germaniei, atât timp cât rolul NATO rămâne acela al unei alianţe defensive".

AfD susţine şi eliminarea influenţei partidelor politice în numirea judecătorilor şi procurorilor, precum şi dreptul cetăţenilor de a purta arme, deoarece "un stat liberal şi constituţional trebuie să aibă încredere în cetăţenii săi".

Programul mai include măsuri pentru limitarea strictă a imigraţiei şi a acordării cetăţeniei, pentru lupta împotriva crimei organizate, dar şi pentru reformarea legislaţiei muncii sau a scoaterii influenţei politicii din arte şi viaţa culturală.

Programul AfD mai include şi eliminarea din instituţiile de învăţământ a studiilor de gen, precum şi interzicerea îndoctrinării politice şi ideologice în şcoli.

"Respingem obiectivele planificate la nivel central pentru numărul de studenţi, performanţele academice sau cotele de gen", se subliniază în program.

Cele mai importante puncte din programul AfD se regăsesc în secţiunile dedicate politicilor economice şi energetice.

"Facem apel la un etos economic şi de afaceri în conformitate cu liniile economiei sociale de piaţă dezvoltate de Walter Eucken, Alfred Muller-Armack şi Wilhelm Röpke şi implementate de Ludwig Erhard", se accentuează în document, iar apoi se arată că "cele mai mari poveri impuse în prezent asupra bunei funcţionări a economiei sociale de piaţă sunt politica fără precedent de salvare a zonei euro, aplicată de ţările din zona euro şi manipularea politicii monetare de către Banca Centrală Europeană".

AfD se pronunţă pentru acorduri comerciale corecte şi împotriva sancţiunilor economice de orice fel, iar "orice transfer al suveranităţii sau delegarea puterilor statului către curţi speciale de arbitraj în cadrul unor acorduri de liber schimb trebuie respinse din start".

"Din aceste motive, respingem TTIP (Transatlantic Trade and Investment Partnership), TISA (Trade in Services Agreement) şi CETA (EU-Canada Comprehensive Economic and Trade Agreement)", se mai arată în program.

AfD se mai pronunţă, de asemenea, pentru reducerea birocraţiei în scopul atragerii investiţiilor şi promovării inovaţiilor, precum şi pentru reducerea subvenţiilor, dar şi pentru utilizarea programelor informatice open source în cadrul administraţiei publice, pentru a preveni accesul neautorizat al criminalilor cibernetici sau a serviciilor de informaţii.

AfD doreşte să prevină reintroducerea impozitului pe avere, precum şi a impozitul pe moştenire., deoarece ambele sunt impozite pe valori fără venit, adică sunt colectate independent de capacitatea economică a contribuabilului. În plus, aceste impozite se aplică asupra unor active care au fost obţinute dintr-un venit deja impozitat.

În ceea ce priveşte sistemul bancar, AfD susţine utilizarea fără restricţii a numerarului în economie şi restabilirea secretului bancar.

Programul AfD arată că politica germană de protejare a climei se bazează pe modele ipotetice, care pornesc de la ipoteze nerealiste. În aceste condiţii, partidul se pronunţă pentru susţinerea programelor de protecţie a mediului, însă respinge politica de protecţie a climei.

Ca urmare, organizaţiile care susţin combaterea schimbărilor climatice nu vor mai fi susţinute, iar Legea energiei regenerabile trebuie anulată.

În opinia AfD, orice politică energetică trebuie să aibă ca obiective garantarea furnizării, accesibilitatea şi compatibilitatea cu mediul, în condiţiile în care sursele de energie regenerabilă nu reprezintă înlocuitori viabili pentru centralele convenţionale, mai ales când este necesară o extindere masivă a reţelei electrice.

Majoritatea punctelor din programul politic al partidului a fost actualizată în programul electoral disponibil pe site-ul AfD.

În ceea ce priveşte politica energetică, este subliniat obiectivul restabilirii accesului la energie sigură şi accesibilă prin prelungirea duratei de funcţionare a centralelor pe cărbune, revenirea la energia nucleară, repararea şi repunerea în funcţiune a conductelor Nord Stream, ridicarea interdicţiei de încălzire cu petrol şi gaze, eliminarea taxei pe emisiile de CO2 şi reducerea taxelor pe energie. Programul mai prevede şi anularea deciziei de interzicere a comercializării automobilelor cu motoare termice.

Pe fondul impulsului oferit de susţinerea deschisă a lui Elon Musk, care subliniază că AfD nu este deloc un partid extremist, ci reprezintă singura speranţă a Germaniei, au început să apară schimbări de poziţie la nivelul unor organizaţii media importante, cum este Bloomberg.

Sub titlul "How Far Right Is Germany's AfD Party?", Bloomberg scrie că programul economic al partidului este de natură libertariană, iar programul electoral include ieşirea Germaniei din UE, revenirea la energia nucleară şi ridicarea sancţiunilor impuse Rusiei.

"Propunerile AfD ar putea să nu fie considerate de extremă dreapta, însă manifestul oferă doar o privire limitată asupra a ceea ce ar putea face AfD odată ajuns la putere", mai scrie Bloomberg.

Deci partidul AfD nu este extremist de dreapta, însă nu se ştie ce va face dacă va ajunge la putere. Iar din acest motiv trebuie împiedicat, cu orice preţ să ajungă la putere, pe fondul terorizării permanente a populaţiei de către "forţele" democraţiei, nu doar din Germania, ci şi la nivel european?

Atunci cum rămâne cu partidele sau alianţele care au fost la putere şi dovedesc cu certitudine că au programe de guvernare dezastruoase? Trebuie să li se acorde încă o şansă?

Până când şi cine va plăti preţul, care deja este mult prea mare, nu doar în termeni monetari, ci mai ales din punct de vedere al perspectivelor de dezvoltare, libertate şi competitivitate ale Europei?