Entropia neagă succesul automobilelor electrice

Compania de servicii financiare Goehring & Rozencwajg Associates (GRA), specializată în investiţiile din sectorul resurselor naturale, a publicat recent o analiză a pieţei automobilelor electrice din Norvegia, disponibilă la adresa www.gorozen.com.

"După ce am studiat cu atenţie istoria energiei, nu am găsit încă un exemplu în care o nouă tehnologie cu eficienţă energetică inferioară a înlocuit una existentă, mai eficientă", arată autorii în prima parte, unde mai subliniază că "cercetările noastre sugerează că vehiculele electrice sunt mai puţin eficiente din punct de vedere energetic decât automobilele cu motor cu ardere internă".

Urmează apoi un tur de forţă, al cărui scop este să demonstreze că "vehiculele cu motoare clasice sunt mai eficiente decât cele electrice, atunci când sunt luate în considerare şi costurile energetice atât ale bateriei, cât şi ale energiei regenerabile necesare pentru a face vehicule electrice fără carbon", iar studiul de caz este Norvegia, prezentată cu orice ocazie drept exemplul de urmat în "electrificarea" parcului auto.

Conform statisticilor oficiale, automobilele electrice (AE) au reprezentat 80% din totalul vânzărilor de maşini noi din Norvegia în 2022, dar în condiţii cu totul speciale, care merg cu mult dincolo de subvenţionarea directă a achiziţiei.

Analiza de la GRA subliniază că AE sunt scutite de multe taxe, inclusiv de TVA-ul de 25%, care oferă un avantaj de circa 27.000 de dolari în faţa unui automobil cu motor clasic.

În plus, "Norvegia scuteşte vehiculele electrice de orice taxe de drum sau pentru transportul pe feribot şi le permite să utilizeze benzile de autobuz, oferă parcare şi taxare gratuite în zonele municipale şi asigură "drepturi de încărcare' în blocurile de apartamente".

Deşi unele dintre subvenţii au început să fie reduse sau au fost eliminate începând din 2017, un rezident din Oslo proprietar de AE se bucură, încă, de un avantaj anual de circa 8.000 de dolari în faţa unui rezident care deţine o maşină clasică.

Nivelul ridicat al subvenţiilor pentru AE într-una dintre cele mai bogate ţări din lume, cu un PIB per capita de 106.000 USD, ridică un semn de întrebare cu privire la adevărata cerere pentru aceste vehicule, după cum atrag atenţia autorii.

Aceştia au mai remarcat un aspect destul de curios: creşterea accelerată a numărului de AE nu a afectat cererea de hidrocarburi sau emisiile de CO2 conform aşteptărilor.

Mai important, vehiculele electrice din Norvegia nu au afectat cererea de combustibili fosili sau emisiile de carbon aşa cum era de aşteptat.

Astfel, cererea totală de petrol a scăzut cu 34.000 de barili pe zi din 2010 până în 2022, însă benzina şi motorina reprezintă doar 10% din scădere. Mai mult, deşi s-a înregistrat o scădere a cererii de petrol şi a emisiilor de CO2 cu 15% în acelaşi interval, cea mai mare parte nu are legătură cu AE, ci cu reducerea cererii pentru încălzire, iluminat şi industria petrochimică.

Autorii subliniază că Norvegia a fost lăudată pentru reducerea emisiilor de CO2 cu 16% odată cu trecerea de la combustibilii fosili la electricitate, însă această performanţă este prea puţin comparată în presă cu o reducere similară în Statele Unite, care a fost posibilă în urma trecerii la producţia de electricitate în centrale pe gaze, care au înlocuit centralele pe cărbune.

Un alt aspect deosebit de important îl reprezintă faptul că Norvegia nu produce automobile electrice, proces care este mare consumator de energie, mai ales în ceea ce priveşte bateriile.

Conform estimărilor de la GRA, la fabricarea unui automobil electric sunt consumaţi în medie 60 MWh, din care bateria reprezintă circa jumătate. Adică "fabricarea celor 579.000 de vehicule electrice din Norvegia (toate vehiculele electrice care circulă astăzi în Norvegia) necesită 35 TWh, echivalentul a 25% din cererea totală anuală de energie electrică norvegiană".

În aceste condiţii, "ar fi nevoie de 45 de ani de economii de CO2 din reducerea consumului de benzină şi motorină pentru a compensa emisiile iniţiale de la fabricarea vehiculelor", după cum subliniază autorii. Mai mult, "deoarece o baterie are o viaţă utilă de numai zece până la cincisprezece ani, este clar că lansarea automobilelor electrice în Norvegia a crescut dramatic emisiile totale de CO2 pentru întreg ciclul de viaţă".

Tocmai din acest motiv "programul Norvegiei ar trebui să reprezinte un avertisment cu privire la consecinţele neintenţionate ale adoptării pe scară largă a AE".

Autorii trec apoi la demolarea completă a mitului eficienţei AE în comparaţie cu cele clasice. În primul rând, din calculele oficiale este exclusă energia necesară fabricării bateriei. În al doilea rând nu se face distincţia dintre energia electrică şi cea termică, iar în al treilea rând "nu se ţine cont de eficienţa energetică slabă a energiei regenerabile".

"Trecerea de la energia termică la energia electrică introduce întotdeauna ineficienţe previzibile bazate pe legile fundamentale ale termodinamicii", subliniază autorii.

Dar de ce nu sunt explicate aceste legi ştiinţifice fundamentale şi politicienilor, care au nenumăraţi consilieri bine plătiţi? Unde sunt criticile din partea academicienilor şi profesorilor universitari?

Doar este vorba despre ştiinţă, nu-i aşa, ştiinţă care spune, pe de altă parte, că ne aflăm în pragul catastrofei climatice?

Autorii mai oferă o lecţie de fizică. "Arderea combustibililor de orice fel are întotdeauna o entropie mare. Electricitatea, pe de altă parte, cu şirul său ordonat de electroni în mişcare, are o entropie extrem de scăzută", se arată în raportul de la GRA, care subliniază că adepţii eficienţei superioare a AE faţă de cele clasice "nu reuşesc să facă această distincţie".

Consecinţa este evidentă: "guvernele pot încerca să constrângă şoferii să cumpere vehicule electrice sau chiar să interzică complet motoarele cu combustie internă, însă aceste politici vor eşua în cele din urmă, deoarece consumatorii insistă să-şi păstreze vehiculele mai eficiente".

CNBC a scris de curând că "euforia automobilelor electrice a murit", în condiţiile în care toţi marii producători, indiferent de segmentul urmărit, îşi reduc semnificativ planurile de producţie. Să fie de vină legile fizicii?

Chiar dacă autorităţile vor încerca să aplice "electroşocuri", realitatea nu va putea fi schimbată prin directive, decrete şi alte "comenduiri".

Măcar asta ar trebui să înveţe "progresiştii verzi" de la înaintaşii lor comunişti.