Creşterea economiei bazate pe hidrogen în Germania încetineşte, chiar dacă evoluţia pozitivă globală continuă. Acest lucru reiese din cel de-al treilea H2-Bilanz publicat de E.ON pe baza datelor furnizate de Institutul de Economie Energetică de la Universitatea din Köln (EWI). Capacitatea de producţie de hidrogen planificată până în 2030 a crescut de la 8,1 gigawaţi în februarie 2023 la 8,7 gigawaţi în august 2023. Chiar dacă există încă o uşoară tendinţă de creştere aici, aceasta nu este nici pe departe la fel de intensă ca în intervalul iulie 2022-februarie 2023. Obiectivul guvernului german în cadrul strategiei naţionale privind hidrogenul este de a avea cel puţin 10 gigawaţi de capacitate de electroliză instalată în Germania până în 2030.
În ceea ce priveşte infrastructura de H2, numărul de conducte de hidrogen 100% aflate în operare în Germania a rămas aproape neschimbat. Există o evoluţie clar pozitivă în ceea ce priveşte planurile pentru o reţea de hidrogen, a cărei lungime planificată aproape s-a dublat. În prezent, este planificată construirea a 5.708 kilometri de conducte de hidrogen până în 2035, faţă de doar 2.813 kilometri care au fost anunţaţi în luna februarie a acestui an. E.ON atribuie acest lucru faptului că, odată cu decizia de a crea o reţea centrală de hidrogen, construcţia unei infrastructuri aferente a luat avânt în ultimele luni.
Pentru E.ON, acesta este un alt indiciu că existenţa unor cadre politice şi de reglementare clare accelerează în mod direct dezvoltarea economiei bazate pe hidrogen. Cu toate acestea, în multe domenii, acestea nu sunt în prezent suficiente pentru a limita riscurile existente în materie de tehnologie, cerere şi infrastructură şi nici pentru a face competitive costurile de producţie a hidrogenului verde, în special. Din acest motiv, E.ON a solicitat firmei de consultanţă Frontier Economics să analizeze diverse opţiuni pentru accelerarea dezvoltării hidrogenului în Germania.
Patrick Lammers, membru al Consiliului de Administraţie al E.ON: "Accelerarea este un lucru de care avem nevoie urgentă în ceea ce priveşte dezvoltarea hidrogenului în Germania. Discrepanţa dintre proiectele planificate şi deciziile finale de investiţii este mult prea mare. Avem nevoie de instrumente care să intensifice şi mai mult procesul de dezvoltare a utilizării hidrogenului. De aceea, noi, cei de la E.ON, am iniţiat un studiu care identifică diverse opţiuni. În acest fel, dorim să oferim un impuls concret şi să sprijinim factorii de decizie politici în crearea condiţiilor-cadru necesare pentru succesul economiei bazate pe hidrogen."
Noul studiu se concentrează pe cinci instrumente diferite. Deoarece cota de gaze verzi este un subiect tot mai des întâlnit pe agenda politică şi întrucât UE impune deja cote de hidrogen în industrie şi în sectorul transporturilor care trebuie respectate în statele membre, Frontier Economics a analizat minuţios acest instrument. Un argument în favoarea unei cote de gaze verzi este că aceasta poate fi implementată fără utilizarea de fonduri publice directe şi permite creşterea planificată a gazelor verzi în mod sigur. O cotă de gaze verzi ar fi, de asemenea, un semnal politic concret pentru viitorul gazelor verzi ca o completare semnificativă a electrificării.
Cu toate acestea, studiul evidenţiază şi unele dezavantaje. De exemplu, cota de gaze verzi creează doar o certitudine relativă în ceea ce priveşte cantitatea de gaze verzi, deoarece se bazează pe vânzările totale de gaze. Acest lucru este valabil în special pentru hidrogenul verde. În plus, o cotă pentru entităţile obligate ar implica riscul de a nu putea achiziţiona suficient hidrogen. În general, introducerea unei cote de gaze verzi - ca şi alte instrumente - ar fi asociată cu costuri suplimentare. Din punctul de vedere al E.ON, instrumentul ar trebui, prin urmare, să fie utilizat iniţial cu prudenţă, pentru a minimiza sarcinile şi riscurile financiare şi pentru a promova acceptarea acestuia.
Studiul arată că nu există o soluţie universală pentru o creştere rapidă a consumului de hidrogen. Cu toate acestea, E.ON şi Frontier Economics au reuşit să identifice avantajele şi dezavantajele diferitelor instrumente şi modul în care acestea ar trebui concepute pentru a minimiza dezavantajele. Instrumentul cel mai potrivit depinde de premisele şi de obiectivele politice specifice.