Bucureştiul a rămas singura capitală europeană fără o staţie de epurare a apelor uzate, tărăgănând lucrările timp de 28 de ani. Şi nici nu va avea prea curând, întrucât proiectul său stagnează. Anunţat cu surle şi trâmbiţe de municipalitate, proiectul pentru "Reabilitarea şi Modernizarea Staţiei de Epurare a Apelor Uzate - Bucureşti", în valoare de 92,9 milioane de euro, n-a mai ajuns şi la execuţie.
Încă din anul 2002, reprezentanţii Comisiei Europene şi cei ai Ministerului Mediului din ţara noastră au hotărât, ca prioritate "numărul unu" pentru combaterea poluării şi refacerea mediului înconjurator, construcţia unei staţii de epurare a apelor uzate pentru Bucureşti.
Potrivit datelor primăriei Municipiului Bucureşti, lucrările de reabilitare şi modernizare a staţiei au început în luna ianuarie 2007, termenul de finalizare fiind decembrie 2009.
Deşi a trecut mai mult de jumătate din timpul alocat pentru construirea staţiei de epurare a apelor uzate Bucureşti - Glina, nici până în prezent nu a fost desemnat agentul economic care ar urma să producă şi să livreze betoanele pentru reabilitarea staţiei, ne-a anunţat Florentina Preduţ, reprezentant al firmei SC "Cargo Trans" SA, companie înscrisă la licitaţia pentru furnizarea materiei prime.
Şi asta în condiţiile în care municipalitatea a încheiat un contract de lucrări, ce cuprinde antreprenoriat, proiectare şi execuţie, cu societatea mixtă elenă Aktor SA. - Athena SA, contract a cărui valoare este de circa 83,5 milioane de euro.
Există şi un contract de asistenţă tehnică pentru managementul proiectului, de circa 3,7 milioane de euro, atribuit firmelor Sweco International AB (Suedia) şi Sogreah Consultants (Franţa), precum şi un contract care prevede supervizarea lucrărilor, încheiată cu firmele Jacobs UK Ltd (Marea Britanie), Fichtner GmbH & Co. KC, (Germania), Placenter Ltd., (Finlanda), pentru circa 3,6 milioane de euro.
Cu toate acestea, reprezentanţii "Cargo Trans" susţin, însă, că nici până la această dată nu a fost desemnat furnizorul care ar urma să producă şi livreze betoanele pentru reabilitarea staţiei de epurare a apelor. "Drept urmare, nici proiectul nu a demarat, în condiţiile în care termenul iniţial de predare era decembrie 2009", a subliniat Florentina Preduţ.
Potrivit unui studiu al "Cargo Trans", antreprenorul general "Aktor" a iniţiat procedura de selecţie de oferte privind desemnarea furnizorului de beton pentru execuţia lucrărilor de reabilitare a staţiei, începând cu luna februarie 2008. Cu alte cuvinte, la un an şi o lună de la demararea lucrărilor!
Florentina Preduţ a precizat că necesarul de beton care făcea obiectul cererii de ofertă, de 85.500 metri cubi, ar reprezenta, aproape producţia pe un an a unei staţii de betoane!
În condiţiile în care furnizorul nu a fost desemnat, este lesne de înţeles că numai pentru producerea materiei prime am intra în anul 2009, anul de predare a lucrării. Producătorii care au depus oferte sunt firmele "Premix", "Lafarge" şi "Cargo Trans".
Florentina Preduţ ne-a menţionat că, după desemnarea consorţiului grecesc Aktor S.A. - Athena SA drept executor al lucrării, la scurt timp, la câteva sute de metri distanţă de viitoarea staţie de epurare a apelor uzate de la Glina, s-a "amplasat" o staţie de betoane, tot grecească, care comercializează betoane sub marca înregistrată "Premix".
Studiul "Cargo Trans" relevă că între producătorul grec şi ceilalţi doi agenţi economici există diferenţe de preţ de 20%, respectiv de 24%, în timp ce între ofertele depuse de "Lafarge" şi "Cargo Trans" preţurile au fost relativ apropiate (doar 4% diferenţă, un procent firesc şi rezonabil de diferenţă între doi producători de beton care operează corect pe o piaţă concurenţială, susţine reprezentantul "Cargo Trans").
"În aceste condiţii, dacă ne raportăm la preţurile de piaţă (fără discounturi), prin faptul că oferta de preţ a producătorului grec este cu 24% mai ieftină decât a producătorului Cargo Trans, care, după cum am precizat, aplicase deja un discount de 20% la preţurile de listă, printr-un simplu calcul matematic se observă că faţă de preţurile de piaţă producătorul grec oferă un discount de - nici mai mult, nici mai puţin de 44%", ne-a explicat Preduţ.
Doamna Preduţ mai susţine că preţurile astfel ofertate de producătorul grec nu acoperă nici măcar costurile materiilor prime, fără a mai vorbi de costul cu forţa de muncă, cu serviciile de transport şi pompare, cu taxele şi impozitele datorate bugetului de stat sau cu întreţinerea dotărilor privind protecţia mediului.
De altfel, reprezentanţii "Cargo Trans" susţin că un discount de 44% faţă de preţul corect al betonului pe piaţă este imposibil de oferit, în condiţiile în care profitul brut realizat ca medie anuală de un producător de beton este de circa 15%.
"În ceea ce priveşte preţurile de listă ale producătorilor de beton pe piaţă, acestea sunt sensibil egale, diferenţele dintre oferte fiind făcute fie prin discounturile aplicate (în funcţie de cantităţile de beton turnate, de distanţele până la locul de turnare, de termenele de plată etc.), fie prin durata acceptată de producători pentru achitarea betoanelor livrate şi a serviciilor de transport şi pompare prestate către clienţi (30 zile, 45 zile)", mai arată studiul.
Contactat telefonic, conducătorul lucrărilor de la Glina a refuzat să ne comunice stadiul lucrărilor.
Unitatea de Implementare a Proiectului de la Glina a anunţat, luna aceasta, ultimele sale realizări: gardul care împrejmuieşte şantierul, camere video, sistem de iluminat, renovarea sediul administrativ, demolarea podurilor bazinelor de aerare şi modernizarea bazinelor de decantare, plus efectuarea unor probe de apă.
În anii "80 a început constructia "Staţiei de Epurare a Apelor Uzate Bucureşti - Glina"", care nu s-a finalizat din cauza evenimentelor din 1989. După 28 de ani de amânare a lucrărilor am rămas ultima capitală europeană fără o astfel de staţie.
Situaţia nu este tocmai roz nici în ţară; din totalul celor 1310 staţii de epurare inventariate de Ministerul Mediului, 63,4% nu funcţionează corespunzător. Există 47 de localităţi în ţara noastră, printre care şi Bucureştiul, Craiova, Drobeta-Turnu-Severin, Brăila, Galaţi, Tulcea etc., care deversează apele uzate în receptori naturali, fără o epurare prealabilă.