Investiţia totală în energie verde la nivel global a ajuns la 269 miliarde de dolari în 2012, reprezentând o creştere de 500% comparativ cu 2004, arată un studiu realizat de Ernst & Young.
Sectorul energiei regenerabile este acum în competiţie pentru obţinerea de investiţii cu zona energiei tradiţionale, dar şi cu cea bazată pe noile tehnologii, precum panourile solare, producţia de energie din biomasă şi mini-turbinele eoliene. Acestea dau posibilitatea utilizatorilor de energie să deţină propriile mici uzine energetice şi schimbă, astfel, modul în care companiile şi utilizatorii finali se raportează la piaţa de energie.
Gil Forer, Global Cleantech Leader Ernst & Young, a declarat: "Peisajul industriei energetice de astăzi este cu adevărat global. Din Japonia şi Asia de Sud, până în Africa şi America de Sud, energia regenerabilă este o sursă viabilă, care câştigă teren şi îşi creşte cota de piaţă în mixul surselor energetice. Însă, industria energiei regenerabile va avea de înfruntat dificultăţi în creştere. Pe lângă sprijinul tot mai diminuat din partea guvernelor, jucătorii din indus-trie trebuie acum să se lupte pentru cotă de piaţă peste tot în lume şi să facă faţă semnelor tot mai îngrijorătoare în privinţa apariţiei barierelor comerciale. Pentru o industrie care este relativ nouă, este o perioadă plină de provocări, liderii trebuie să cunoas-că foarte bine mediul de business internaţional, politicile globale şi să aibă abilitatea de a inova, propunând noi modele şi relaţii de business pentru a fi câştigători pe o piaţă globală din ce în ce mai competitivă".
America de Sud şi Asia Pacific continuă să crească, în timp ce Europa şi Orientul Mijlociu stagnează. Studiul arată faptul că SUA îşi recâştigă prima poziţie, iar obstacolele majore la intrarea pe piaţă a investitorilor străini plasează China pe locul doi. Cu toate aces-tea, perspectivele de creştere ale sectorului de energie regenerabilă în China rămân favorabile, pe fondul creşterii continue a PIB-ului, a majorării cererii de energie dar şi a importanţei strategice susţinute a sectorului în economia locală, ceea ce asigură o bază solidă pentru viitor.
America de Sud continuă să creas-că în importanţă, fapt ce se datorează într-o anumită măsură creşterii cererii de energie.
În Europa, România este ţara care a tăiat cel mai recent subvenţiile, intensificând starea de spirit relativ sumbră din Europa de Est, în contextul în care responsabilii de politici încearcă să găsească echilibrul dintre creştere şi sustenabilitate.
Activitatea de tranzacţii din sector a fost desfăşurată atât de jucători dominanţi, cat şi nou intraţi pe piaţă, stimulând consolidarea industriei. Există, de asemenea, un apetit mare din partea grupurilor de construcţii şi a producătorilor de echipamente (OEM) din Estul îndepărtat, aflaţi în căutare de oportunităţi de dezvoltare în zona activelor solare şi eoliene, pentru a-şi asigura canale de distribuţie pentru produsele lor.
Discrepanţa dintre planurile de investiţii ale sponsorilor de proiecte şi capacitatea corporaţiilor de a finanţa aceste investiţii va continua să determine înstrăinarea mai multor active. Este probabil ca atât investitorii financiari, cât şi producătorii de echipamente originale, aflaţi sub presiunea supracapacităţii, să rămâ-nă cei mai activi jucători în zona activelor operaţionale şi, respectiv, de dezvoltare.