Este BVB o instituţie democratică? (II)

Preocuparea pe care o dezvălui în aceste rânduri faţă de caracterul instituţiei bursiere nu are determinări umorale. Delimitarea de unele manifestări ale câtorva membri ai conducerii alese a acestei instituţii este expresia îngrijorării faţă de viitorul ei şi faţă de capacitatea de recuperare a timpului pierdut şi a ocaziilor irosite pentru a fortifica şi dezvolta piaţa bursieră din România. Este, totodată, suportul de care credem că are nevoie noul Preşedinte al Consiliului, d-l Stere Farmache, pentru a face ceea ce ştia că trebuie realizat, dar n-a reuşit să facă, fiindcă decizia nu era sub influenţa domniei sale.

Mai este scriitura mea şi dovada convingerii că forţele răului nu-l vor putea ţine pe d-l Stere Farmache într-o strânsoare la fel de sufocantă ca pe d-l Septimiu Stoica şi că planul de a-l controla şi de a-i dirija mişcările nu vor reuşi. Deşi ele au luat o opţiune serioasă în această direcţie prin modul în care au conceput desfăşurarea şi au realizat conducerea AGA în care s-a ales noul preşedinte al Consiliului bursei. Dar, mai presus de toate, aceste rânduri sunt ecoul îngrijorării celor peste 7 000 de acţionari ai SSIF "Broker" SA, societate a cărei activitate este indisolubil legată de cea a BVB şi numai prin faptul că cea mai mare parte a capitalului ei de peste 100 milioane de lei este investit în titluri cotate la bursă.

Dacă analizăm, fie şi numai succint, dar fără falsă reţinere, principalele probleme în care a fost implicată BVB în ultima perioadă, putem afla dacă această instituţie merge înainte sau înapoi, comparativ cu alte burse din Europa Centrală şi de Est, şi cât de transparentă şi de democratică este conducerea ei.

Dezbaterile privind fuziunea BVB cu BMFMS au oferit împrejurarea necesară formulării unor constatări bulversante. S-a relevat încă o dată că cei care tânjesc după performanţă şi care cred că o pot obţine manifestându-se şi acţionând funcţional pentru piaţă, iar pentru investitori în mod avantajos, sunt surclasaţi în procesul de luare a deciziilor majore de cei care fac obiectul, nu cum ne-am aştepta, a unor interese de politică de afaceri, ci de exhibiţionism grupal. În condiţiile în care BMFMS dispune de toate condiţiile, inclusiv de o bună imagine dată de seriozitatea, scrupulozitatea şi intransigenţa unor salariaţi ardeleni veritabili, pentru a deveni o piaţă complementară BVB, numai cei căzuţi în patima contestărilor juvenile s-au putut preta la respingerea acestei fuziuni. Însă nu s-au rezumat la exprimarea propriei opţiuni în această problemă, ci au creat o atmosferă potrivnică ei, recurgând la judecăţi voit nedrepte şi invocând fapte inexistente. Efectele nocive ale acestei poziţii de ţâfnă adolescentină, cum că "şi noi putem face ce tranzacţionează ei, chiar mai bine şi-i vom falimenta rapid", au irupt la vedere mai repede decât se aşteptau. BMFMS are o evoluţie ascendentă, dovedindu-şi din plin soliditatea şi viabilitatea. Fapt confirmat din plin de interesul crescând faţă de ea al investitorilor autohtoni şi al unor burse străine.

Semnele puternice, de-a dreptul răvăşitoa-re pentru cei preocupaţi de soarta pieţei bursiere româneşti "transmise" de reprezentanţii unor burse străine sunt privite cu superioritatea celui care s-a ridicat de la sol până la nivelul genunchilor broaştei. Or, în condiţiile în care o bursă de prestigiu pune un picior în piaţa autohtonă preluând un pachet de acţiuni ale bursei din Sibiu, cu siguranţă că-l vor pune şi pe celălalt la BVB mai repede sau mai târziu, într-un fel sau altul. Iar dacă suntem lucizi, trebuie să recunoaştem că de tăvălugul globalizării nu scapă cei mici, atunci întrebăm retoric: nu era mai bine ca reprezentanţii celor două burse să se aşeze la masa unor negocieri oricât de dificile ar fi, dar cu siguranţă n-ar fi fost chiar ca cele care privesc provincia Kosovo, de vreme ce peste 60% din acţionarii lor erau aceleaşi persoane juridice, încât să se ajungă la o singură, dar puternică, bursă spot şi pe derivate, decât să ne trezim în situaţia de a fi împresuraţi pe flancuri de grupuri de interese extrem de puternice? Contraargumentul posibil de formulat la acest punct de vedere, cum că raportul de conversie dintre acţiunile BVB şi cele ale BMFMS era neavantajos acţionarilor de la bursa din Bucureşti, nu poate fi luat în considerare de vreme ce s-a refuzat negocierea lui.

De frica unor neica nimeni, pioni într-un joc care le depăşeşte puterea de înţelegere, am ajuns să avem două burse, două case de compensare, două pieţe pe instrumente derivate, două conturi bursiere ale aceluiaşi investitor, două conturi bancare ale aceloraşi intermediari, două fonduri de garantare etc., numai pentru că unui Dan Paul acompaniat de Nilaş, Pop & Co nu le place de d-l T. Ancuţa. Dar aşa cum este acest adevărat fiu al Glanetaşului, care nu face paradă de realizările obţinute într-un mediu ostil, nu a pus lacăt pe uşa BMFMS în timpul programului de funcţionare, cum se constată adesea la SSIF "Finaco" SA.

O altă componentă a activităţii BVB în afară de cea a vicepreşedinţilor ei, de conducerea Depozitarului Central, în care lupii au ajuns paznici la oi, de prezenţa în Consiliu a unor membri consideraţi a fi legaţi de anumiţi mari oameni de afaceri controversaţi, este Comisia de Admitere la Tranzacţionare. Ilegalitatea deciziilor acestei Comisii, fiindcă multe dezbateri nu întrunesc cvorumul statutar, dar semnăturile celor absenţi se obţin ulterior, arbitrariul recomandărilor înaintate Consiliului bursei, superficialitatea şi reaua credinţă a preşedintelui ei - Nilaş Rareş - atârnă ca adevărate pietre de moară de credibilitatea şi prestigiul BVB. Iar ultima ispravă a acestei Comisii, validată de Consiliul bursei, este o premieră pe piaţa de capital mondială: s-au admis la tranzacţionare obligaţiuni municipale care, la data acceptării înscrierii lor la cotă, n-au fost distribuite printr-o ofertă publică. Poate că garantarea vânzării lor ulterioare de către doi intermediari, membri ai cooperativei, are un cuvânt mai greu decât regulamentul bursei. Speranţa lor, nedeclarată public, este ca nu peste mult timp să facă inutile şi şedinţele Consiliului, şi ale AGA.

Întrebarea pe care nu putem să o reprimăm se referă la noua conducere a Consiliului bursei. Va putea oare d-l Stere Farmache să conducă bursa în spiritul Guvernanţei Corporative, a aşteptărilor celor care nu mai acceptă ca politica de forţă şi dictatura să substituie libertatea de expresie, raţionalitatea şi eficienţa? Or, fără asigurarea acestor trei atribute ale conducerii unei firme performante, nici BVB nu va putea evolua mulţumitor în contextul concurenţial existent în regiune.