Este Diana Şoşoacă agent rus?

În cele din urmă, suntem obligaţi să încercăm să răspundem la această întrebare. Mai ales că se apropie alegerile. Iar admiratorii Dianei Şoşoacă ar trebui să fie în cunoştinţă de cauză. În definitiv, există şi suficienţi admiratori ai lui Vladimir Putin, care, la o adică, o pot împinge pe Şoşoacă pe podium.

Cercetările de piaţă demonstrează că, în ciuda războiului de agresiune generat de Vladimir Putin printr-o mişcare greşită pe care a făcut-o pe tabla de şah a lumii şi în ciuda suferinţelor, presiunilor şi pericolelor la care este expusă România, există un anumit procent de concetăţeni, în orice caz de peste 10%, căzuţi în admiraţia liderului de la Kremlin. Sau chiar persoane care, prin cultura lor, prin educaţia lor sau prin filiaţia lor, sunt pur şi simplu filoruşi. Dacă Diana Şoşoacă este agent de influenţă al Federaţiei Ruse, atunci este firesc ca la alegeri aceasta să fie votată de simpatizanţii Moscovei. Ceea ce, cu certitudine, ar ridica-o deasupra ştachetei de 5% şi ar plasa-o împreună cu partidul ei în viitorul legislativ al României. Pe de altă parte, cunoscându-i pe unii dintre admiratorii ei, remarc faptul că aceştia nu sunt totodată şi admiratori ai lui Vladimir Putin, ci mai degrabă îl dezaprobă. Oare sunt induşi în eroare în ceea ce priveşte statutul real al Dianei Şoşoacă?

La întrebarea de mai sus, răspunsul este cu atât mai necesar cu cât, între timp, în absenţa unor probe cât de cât credibile, s-a dezumflat gogoaşa legată de în mod agresiv de pretinsul statut al lui George Simion de colaborator al serviciului de informaţii al Federaţiei Ruse. A trecut mult prea mult timp de când a fost lansată această acuzaţie fără ca să apară până în acest moment vreo probă cât de cât credibilă. George Simion nu a contestat niciodată că, în numeroasele lui deplasări la Chişinău, până când antiunioniştii i-au dat o interdicţie, s-ar fi putut întâlni fără să ştie şi cu unul sau mai mulţi agenţi ai serviciului secret al Federaţiei Ruse, succesor al KGB. Dar dacă a fost să fie, el nu s-a aflat în cunoştinţă de cauză. Şi nici serviciul de informaţii al Moldovei, nici SRI, nici SIE, nici CIA şi nici altcineva nu a putut dovedi contrariul. Din această perspectivă, dar şi din multe altele, George Simion a devenit din ce în ce mai frecventabil atât în plan intern, cât şi în plan extern, iar ascensiunea sa şi a partidului AUR este asigurată. Astfel încât, în prezent, suspiciunile şi-au schimbat direcţia şi se îndreaptă, pe drept sau pe nedrept, în direcţia Dianei Şoşoacă. Există vreun element de susţinere în acest sens?

Aparent, da. Diana Şoşoacă s-a prezentat de câte ori a fost invitată la Ambasada Federaţiei Ruse, cu prilejul diferitelor sindrofii politice organizate acolo şi care, toate, cum era şi firesc, au avut acelaşi laitmotiv. Susţinerea lui Vladimir Putin. Ori Diana Şoşoacă nu este un simplu om de pe stradă. Nu este nici analist, nu este nici jurnalist. Este lider al unui partid şi membru al legislativului României. În această dublă calitate, ar fi fost de datoria ei să fie solidară cu poziţia oficială a statului român şi să evite să încurajeze prin prezenţa şi prestaţia ei administraţia de la Moscova, care se manifestă constant drept ostilă României. A încălcat această regulă şi, fireşte, a generat suspiciuni.

Ca şi în cazul lui George Simion, insist asupra faptului că este de datoria serviciilor noastre secrete să limpezească această situaţie. Este adevărat că nu stă în practica serviciilor secrete să disculpe vreo persoană. În schimb, dacă acea persoană are vulnerabilităţi de acest fel, de datoria SRI şi SIE este să facă cuvenitele investigaţii şi chiar să lanseze acuzaţii de natură să se concretizeze într-un dosar penal. Ceea ce nu se întâmplă.

De aceea eu cred că Diana Şoşoacă nu este un agent de influenţă nici măcar involuntar al Federaţiei Ruse. Este pur şi simplu un om politic destul de extravagant, ca să mă exprim elegant, şi care încearcă să-şi facă loc pe scena alegerilor dând din coate şi din picioare, îmbrâncindu-se şi zbierând în orice microfon îi stă la dispoziţie. Dar pentru adversarii ei acuzaţia cum că ar fi agent de influenţă este convenabilă, aceştia mizând pe faptul că astfel o decredibilizează. Îi anunţ că se află într-o mare eroare. Pentru că, aşa cum arătam la începutul acestei analize, acuzaţiile îi pot aduce voturi. E adevărat, din altă direcţie decât cea de tip suveranist.