ESTE NOKIA MAI MULT DECÂT UN SIMBOL AL MĂRIRII ŞI DECĂDERII UNEI COMPANII GLOBALE? Finlanda nu poate trece peste criza economică dacă rămâne în zona euro

Compania care a simbolizat pentru mulţi ani dinamismul şi competitivitatea economiei Finlandei a fost nevoită să-şi vândă divizia care i-a adus faima internaţională pentru a evita insolvenţa.

Un articol recent de la Bloomberg arăta că "finlandezii jelesc pierderea simbolului Nokia". Ministrul economiei, Jan Vapaavuori, a declarat pentru Bloomberg că "cel mai mare impact este la nivel emoţional, deoarece reprezintă sfârşitul unei ere din istoria economică a Finlandei".

Dar este doar Nokia sau cetăţenii statului nordic simt că vântul schimbării va avea o putere mult mai mare?

Conform datelor din presa internaţională, Nokia a cunoscut o creştere fulminantă în anii "90 şi a atins vârful în 2000, când genera 4% din PIB-ul Finlandei. Compania s-a redefinit de nenumărate ori în istoria sa de aproape 150 de ani, după ce a plecat de la prelucrarea lemnului şi fabricarea hârtiei. Nokia a fost creditată inclusiv cu scoaterea Finlandei din recesiunea de la începutul anilor "90, care a avut loc pe fondul prăbuşirii dramatice a pieţei imobiliare.

La fel s-a redefinit şi Finlanda în ultimul secol, iar rezultatul a fost un stat al bunăstării generale, care a intrat în Uniunea Europeană în 1995 şi în zona euro în 1999.

Ceva s-a întâmplat, însă, după intrarea în zona euro. Bilanţurile cumulate ale băncilor au intrat pe o traiectorie exponenţială de creştere, în condiţiile politicii monetare relaxate a BCE, depăşind 700 de miliarde de euro în luna mai 2012, după ce au plecat de la circa 100 de miliarde la sfârşitul anilor "90 (vezi grafice). Creşterea s-a accelerat după 2009, pe fondul intrărilor masive de capital de pe pieţele internaţionale, deoarece întreaga regiune nordică era percepută ca o insulă de siguranţă în marea crizei globale. Capitalizarea sistemului bancar nu a ţinut, din păcate, pasul, considerându-se, probabil, că nu vor exista probleme pentru refinanţarea perpetuă a fondurilor împrumutate de către bănci.

Explozia creditării a fost canalizată mai ales către gospodăriile populaţiei. Creşterile anuale de peste 10% ale creditului de consum au fost norma din perioada premergătoare crizei financiare globale, iar la nivelul creditului ipotecar media avansurilor anuale a fost de circa 15%.

Efectele nu au întârziat să apară pe piaţa imobiliară. De la minimul atins în 1993, indicele preţurilor locuinţelor a crescut de aproape trei ori până în prezent, înregistrând doar un recul uşor în perioada recesiunii din urmă cu patru ani.

Consumul pe credit a condus la creşterea accelerată a gradului de îndatorare al gospodăriilor, măsurat ca raport între datorii şi venitul disponibil. Acesta a ajuns până aproape de 120% în T1 2013, de la circa 65% în primul trimestru al anului 2000. Mai mult, peste 90% dintre creditele ipotecare au fost acordate cu dobândă variabilă în funcţie de Euribor, situaţie care implică numeroase probleme în condiţiile în care se manifestă tot mai mult tendinţa de normalizare a dobânzilor la nivel global.

Dar exuberanţa creditării nu s-a manifestat doar la nivelul gospodăriilor populaţiei. În Finlanda există o instituţie de credit numită Municipality Finance, deţinută de municipalităţi, stat şi fondul de pensii al angajaţilor din administraţiile locale, care acordă credite doar municipalităţilor şi altor companii publice pentru proiecte de interes general.

Finanţarea se face, în principal, prin emisiuni de obligaţiuni pe pieţele internaţionale. Astfel, investitorii din Japonia finanţează 51% din bilanţul Municipality Finance, cei din Scandinavia 10%, iar din Germania 7%.

Instituţia a emis chiar şi obligaţiuni în lei în urmă cu câţiva ani. Din punct de vedere al repartizării pe valute, 40% din obligaţiuni sunt denominate în yeni, 23% în dolari şi 8% în euro.

La sfârşitul anului 2012, Municipality Finance avea un bilanţ de circa 25 de miliarde de euro, în poziţiile de pasiv regăsindu-se obligaţiuni emise în valoare de 18,8 miliarde de euro şi credite bancare în valoare de 4 miliarde, în condiţiile unui capital de 345 de milioane.

Deşi Municipality Finance nu oferă credite decât municipalităţilor (42% din portofoliu conform bilanţului din 2012) şi altor companii publice, o normalizare a dobânzilor poate conduce la creşterea accelerată a dificultăţilor de rambursare, în condiţiile în care 64% dintre credite au dobânda legată de Euribor.

De parcă dificultăţile interne nu ar fi fost de ajuns, Finlanda se poate confrunta, în viitorul apropiat, cu pierderi determinate de un nou haircut al datoriilor Greciei.

În urmă cu câţiva ani, când a refuzat iniţial să participe la bailout-ul Greciei, Finlandei i-a fost atrasă atenţia de către Statele Unite că NATO nu o va proteja în faţa unui eventual atac cibernetic venit din partea Rusiei. Pippa Malmgren, o persoană cu influenţă semnificativă în cercurile politice şi financiare din SUA, a publicat această informaţie pe site-ul propriu www.pippamalmgren.com.

Iar aceste pierderi potenţiale vin pe fondul unei scăderi semnificative a veniturilor bugetare şi a unei creşteri cu peste 53% a randamentului obligaţiunilor guvernamentale de 10 ani, până la 2,32%, în primele opt luni ale anului.

În condiţiile în care necesarul de finanţare al deficitului bugetar din 2013 a fost revizuit, recent, în creştere cu 15%, până la 9 miliarde de euro, guvernul a lansat o nouă emisiune de obligaţiuni, în valoare de patru miliarde de euro, cu maturitatea în 2018.

O ştire Bloomberg de la sfârşitul lunii trecute arată că guvernul a decis lansarea unui program de 9 miliarde de euro pentru "creşterea numărului angajaţilor şi a productivităţii până în 2017", astfel încât să se obţină noi resurse pentru plăţile din cadrul programelor sociale.

Este greu de crezut că măsurile vor avea efectul scontat, pe fondul unei scăderi semnificative a exporturilor în ultima perioadă şi a gradului ridicat de îndatorare. Spaţiul de manevră pentru noi programe de stimulare fiscală s-a redus considerabil în ultimii ani, iar Banca Finlandei prognozează depăşirea pragului de 60% din PIB al datoriei publice până în 2015.

Acesta este contextul în care Alexander Stubb, Ministrul Comerţului şi Afacerilor Europene din cabinetul Katainen, a declarat că "trebuie să privim partea luminoasă a lucrurilor", după preluarea celei mai importante părţi din Nokia de către Microsoft.

"Nu subestimaţi niciodată implicaţiile perseverenţei şi curajului finlandez", a mai declarat Stubb pentru Bloomberg, deoarece "există un potenţial uriaş al ingineriei finlandeze, care va înflori în anii următori".

Dar unde vor fi pieţele care să absoarbă acest potenţial? Şi cum poate fi evitată sufocarea lui sub povara datoriilor acumulate în ultima decadă?

Evoluţia economică a Finlandei a fost marcată profund, de la intrarea în zona euro, de politica banilor ieftini a BCE, politică responsabilă pentru creşterea explozivă a creditării, care a avut efecte deosebit de negative asupra structurii economice.

Mai sunt apoi nenumăratele legi şi reglementări ale Uniunii Europene, care sunt gata să sufoce "perseverenţa şi curajul finlandez". În aceste condiţii, este greu de crezut mediul ostil al structurilor europene va fi propice pentru o nouă reinventare a Finlandei.

Oare unde şi cum vor găsi finlandezii un nou "motor" Nokia?