Exerciţii de pandemie... liber alese

Cît şi cum ne-a afectat pandemia? Cum arată tabloul rezultat din acţiunea "inamicului biologic" şi consecinţele deciziilor luate de responsabilii treburilor publice, în încercarea de a ţine sub control măcar cîţiva parametri ai fenomenului? În ce direcţie se mişcă lucrurile, dacă există vreo asemenea direcţie? Una dintre căile de urmat pentru a formula un răspuns cu miez şi bine întemeiat la această întrebare este să comparăm două planuri: cel al realităţii, cu cel al "realităţii nematerializate", cea care ar fi rezultat din datele existente înainte de instalarea stării speciale. Cu alte cuvinte, să comparăm ceea ce vedem sub ochii noştri, cu ceea ce ochii minţii ne spun că ar fi fost realitatea, dacă nu ar fi intervenit perturbarea majoră indusă de pandemie. Cum nu putem să facem acest exerciţiu deodată pentru toate domeniile majore ale realităţii sociale, astăzi vă propun să ne ocupăm de politică. Acel domeniu al relaţiilor şi interacţiunilor sociale responsabil cu alegerea şi legitimarea mandatelor celor ce deţin temporar controlul asupra instituţiilor de guvernare, cu formularea, aprobarea şi implementarea soluţiilor complex agregate la problemele stringente ale cetăţenilor, comunităţilor şi societăţii în ansamblu, cu precădere prin intermediul instrumentelor normativ-legislative, al deciziilor administrative, prin mecanismele statale de alocare primară şi secundară a acelei părţi din resursele şi oportunităţile sociale controlate guvernamental/statal.

Va să zică, să încercăm, mai întîi, să facem tabloul a ceea ce ar fi fost politica noastră fără blestemata pandemie care dădu peste noi! Trăsătura dominantă este clară şi fără echivoc. Ea este dată de bătălia declanşată imediat după alegerile care au reconfirmat mandatul Iohannis la Cotroceni pentru a delegitima şi/sau a pune capăt cît mai repede majorităţii prin care PSD domina Parlamentul şi, în mare măsură, autorităţile din administraţia locală. Aceasta era miza, aceasta era tema. Obiectivul ar fi putut fi atins, fie pe calea alegerilor anticipate, favorizată net de Administraţia Iohannis, fie pe calea restructurării majorităţii parlamentare, cu aducerea în minoritate a PSD-ului, moţiune de cenzură şi instalarea unei noi majorităţi în Parlament, constituită în jurul PNL, respectiv a unui alt Guvern la Palatul Victoria care să reflecte structura noii majorităţi parlamentare. Dacă a făcut ceva, pandemia a forţat alegerea între aceste două variate, în favoarea celei de pe urmă şi, poate într-o anume măsură, a facilitat-o. A convins ceva mai uşor şi mai repede PSD-ul să facă pasul înapoi, a convins alte micro structuri parlamentare, devenite dintr-odată facilitatoare de noi majorităţi, să abandoneze remorca PSD şi să dea verde proiectului susţinut de Cotroceni. Cu alte cuvinte, realitatea politică şi "realitatea virtuală" se varsă în aceeaşi albie. S-ar fi schimbat cu ceva mizele guvernării? Indiferent care ar fi fost soluţia, chiar şi rămînerea la guvernare a PSD pînă la alegerile la termen, temele confruntării politice ar fi fost, în cea mai mare parte, cele aflate şi azi pe agenda principală: alocarea resurselor bugetar-guvernamentale cu favorizarea clientelei politice şi risipa inevitabilă care rezultă de aici; incapacitatea de a face faţă presiunii crescînde pusă pe bugetul public de "pomenile electorale" sau de "angajamentele de campanie"; creşterea dezechilibrelor macro economice, rezulate mai ales din sporirea cheltuielilor bugetare şi capacitatea relativ redusă de colectare a veniturilor; creşterea datoriei publice, degradarea balanţei de plăţi, recursul inevitabil la împrumuturi ca sursă de finanţare bugetară şi tendinţa susţinută de scumpire a acestora; spectrul unei crize economico- financiare pentru care România, cu actuala structură economică, nu are soluţii de contracarare a efectelor drastice sau de adăpost. Singurul element nou adus în peisajul realităţii de criza epidemiologică este intervenţia Uniunii Europene care a disponibilizat şi pentru România resurse financiare suplimentare, sub formă de granturi şi împrumuturi.

Încotro s-ar fi îndreptat lucrurile fără pandemie? O singură direcţie clară: confruntarea cu viitoarea criză economică majoră. Încotro se îndreaptă lucrurile azi? În aceeaşi direcţie! Confruntarea cu o criză încă şi mai drastică, în ciuda faptului că Uniunea Europeană a făcut efortul de a disponibiliza resurse financiare prin care ţările membre speră că vor putea asigura relansarea economică şi înfrunta dintr-o postură mai sigură talazurile unei crize care nu are cum să fie anulată de episodul pandemiei. Dimpotrivă, pare să fie masiv potenţată! Înseamnă toate acestea că episodul pandemiei nu a schimbat nimic semnificativ în politica din România? Nu! Sau mai precis, nu neapărat. Cîteva variabile cheie au fost totuşi modificate, astfel încît parametrii politicii noastre pot suferi modificări de substanţă. Una dintre aceste variabile este relaţia publicului cu politica, politicienii, autoritatea de guvernare şi administrativă. Soluţiile adopate de guvernanţi în încercarea de a controla parametrii difuziunii pandemice au săpat adînc la temelia relaţiei cetăţean-autoritate. O relaţie care şi aşa era fragilă, instabilă. Acum a devenit critic instabilă şi mai mult decît nevralgic fragilă. Condiţia de încredere a pactului guvernării a fost practic suspendată. S-ar putea foarte bine ca praful să se aşeze uşor uşor la loc, după furtună, după cum este posibil ca întregul eşafodaj să se prăbuşească. Direcţia în care vor evolua lucrurile depinde în cea mai mare măsură de cum vor fi organizate alegerile care urmează: locale şi parlamentare. De măsura în care procesul politic şi electoral va putea reinstitui credibilitatea autorităţii şi a pretendenţilor la funcţii ale guvernării-administraţiei publice. Din ce se vede pînă acum, însă, politica şi actorii care evoluează pe scena ei nu dau nici un semn că înţeleg seriozitatea situaţiei şi mai ales faptul că se află în condiţii foarte diferite de cele considerate, din decembrie 89 şi pînă acum, "normale". Mai rău, ne îndreptăm spre un proces electoral în care politicienii s-au aşezat aproape ostentativ cu spatele la alegători şi agenda lor, absorbiţi cum sunt de calculele meschine menite doar să le asigure şi mîine "viitorul". Nu este exclus ca rezultatele alegerilor să reflecte această criză de încredere şi reprezentativitate, să ne înfundăm în mlaştina unor majorităţi abia încropite din nenumărate compromisuri, slabe şi instabile. Un fel de proiecţie în viitorul mandat a situaţiei pe care de fapt o avem şi acum în spaţiul instituţiilor principale ale guvernării. Cealaltă posibilitate cu şanse de materializare este ca rezultatele alegerilor, diviziune bipolară şi majoritate clasică nedecidabilă, să împingă spre soluţia "marii coaliţii". O soluţie fluturată şi în acest interval de guvernare, de cîteva ori, dar respinsă în condiţiile date. În sfîrşit, există şi posibilitatea ca electoratul să genereze prin votul direct şi prin efectele legii electorale o supra-majoritate care să nu mai poată fi dislocată pînă la încheierea naturală a viitorului mandat, adică în următorii patru ani. Ar putea fi această majoritate mai degrabă a PSD sau a PNL? Dacă este a PSD, atunci PNL este condamnat să dispară de pe scena politică. Iohannis ar putea să îşi vadă al doilea mandat ghilotinat. Chiar dacă ar fi lăsat să-l ducă pînă la capăt, însă, el ar înceta să mai reprezinte un punct de referinţă pentru mişcările, manevrele şi soluţiile politicii din România. Dacă super-majoritatea ar fi a PNL, atunci PSD-ul intră forţat într-un proces de restructurare (cel mai probabil prin ruptură), care ar putea duce la apariţia unui alt sistem de partide în România.

Chiar dacă "pandemia nu salvează România", ea ar putea totuşi precipita consecinţe echivalente cu "un nou început", cu o resetare, dacă nu chiar cu "o revoluţie" în reprezentarea politică, în structurile şi procesele esenţiale ale guvernării democratice. Asta, desigur, dacă istoria se hotărăşte să o ia pe varianta bună. Dacă nu... nu este cazul să mai pierdem timpul cu descrierea anticipată a dezastrului... o să îl vedem, oricum, atunci, în toată splendoarea!