Exmatricularea lui Nicuşor Dan

Scenariul lansat pe piaţă cum că preşedintele Klaus Iohannis face din umbră manevre pentru ca Nicuşor Dan, după ce va câştiga un nou mandat la Primăria Generală a Capitalei, să fie lansat în cursa pentru Cotroceni, susţinut de struţo-cămila PSD-PNL, a căzut. Au cam căzut şi scenariile care îi acuzau împreună şi separat pe Marcel Ciolacu şi pe Nicolae Ciucă de un complot politic care urmărea sacrificarea propriilor candidaţi şi susţinerea mascată a lui Nicuşor Dan pentru un nou mandat. Se conturează în schimb un alt scenariu, la care mă voi referi în cele ce urmează, de exmatriculare bine planificată şi regizată a aceluiaşi Nicuşor Dan.

Ce putem observa analizând cea mai importantă competiţie electorală din tot ceea ce înseamnă alegeri locale? Că Nicuşor Dan, în ciuda modului catastrofal în care a administrat Capitala, beneficiază în continuare de încrederea a circa 35% dintre cetăţenii cu drept de vot. Iar ceilalţi, contracandidaţii săi, vrând-nevrând, sunt siliţi să împartă celelalte procente. Şi cu cât competiţia devine mai strânsă, cu cât sunt mai performanţi Piedone, Firea şi Burduja, cu atât cresc şansele lui Nicuşor Dan ca, în condiţiile unui singur tur de scrutin, să obţină cel mai bun procent dintre voturi şi să câştige. Dacă este adevărat ceea ce cred eu, şi anume că până în prezent nu a existat niciun complot PSD-PNL, împreună sau separat, pentru a-l împinge mascat pe Nicuşor Dan către un nou mandat, atunci suntem obligaţi să luăm în calcul o realitate: până în prezent, în această precampanie electorală care se sfârşeşte luni, contracandidaţii lui Nicuşor Dan au evitat, indiferent cât de mult au fost provocaţi, să se atace între ei. În schimb, fiecare dintre aceştia a încercat din răsputeri să demonteze sau măcar să şubrezească piedestalul pe care s-a cocoţat actualul primar. Ceea ce mă îndeamnă să fac un exerciţiu de imaginaţie, la capătul căruia ajung la concluzia că există o înţelegere aparent tacită, dacă nu care cumva perfectată în spatele uşilor închise, ca, pe ultima sută de metri, chiar în condiţiile unui singur tur de scrutin, Nicuşor Dan să poată fi catapultat din fotoliul de primar. Cum ar suna această înţelegere, explic imediat.

Pentru a nu antagoniza electoratele sub nicio formă, Firea, Piedone şi Burduja nu se atacă reciproc, dar în schimb fac eforturi din ce în ce mai consistente, unele chiar spectaculoase, de a-şi promova viziunea şi proiectele pentru Capitală. Campanii de tip constructiv, pozitiv, cum sunt ele definite în manuale. Ceea ce înseamnă că, pe parcursul celor 30 de zile de campanie electorală, cei trei competitori la care mă refer vor încerca din răsputeri să adune de partea lor cât mai mulţi votanţi, pentru a ieşi cât mai bine în clasament şi pentru a reuşi să promoveze cât mai mulţi consilieri în viitoarea conducere a Capitalei. Cu sau fără cercetări de piaţă, ale căror rezultate în mod inevitabil vor fi din ce în ce mai puţin măsluite, cu câteva zile înainte de încheierea campaniei, partidele pe care le au în spate competitorii, ei înşişi şi analiştii din presă vor şti cu precizie în ce poziţie se află fiecare. Şi vor mai şti că un sprint spectaculos pe ultima sută de metri, în ultimele câteva zile înaintea votului, este imposibil. În aceste condiţii, dacă scenariul meu se confirmă, unul sau doi dintre adversarii lui Nicuşor Dan îşi vor ceda public voturile celui de-al treilea. Celui care este mai bine plasat. În favoarea lui Piedone, Firea sau Burduja. Vor face în consecinţă apel la electoratul care îi susţine, explicând care este raţiunea politică care îi determină să facă acest gest, care este interesul real al bucureştenilor şi vor face apel la electori să-şi transfere voturile către cele aflat în fruntea cursei, dar separat să rămână consecvenţi în ceea ce priveşte votul pentru consilierii celor trei formaţiuni politice. Va fi nevoie de câteva zile pentru ca această idee şi acest proiect să poată fi înţelese şi procesate de către alegători. În felul acesta, Nicuşor Dan va fi învins, iar struţo-cămila PSD-PNL, care până în prezent a luat doar decizii prosteşti, îşi va putea cârpi cumva imaginea. Le atrag atenţia cititorilor că, deşi plauzibil şi probabil, acesta este doar un scenariu şi nimic mai mult. Dar dacă aş fi consultantul politic ale celor trei partide, cu certitudine aş insista pentru implementarea lui.