False evidenţe

Probabil fără să vrea, preşedintele Traian Băsescu a făcut, vineri, 10 decembrie, la Con-gresul Mişcării creştin-democrate Maghiare din România - platformă a UDMR, un compliment nemeritat comunismului. Criticând ideea că statul ar fi "responsabil pentru fiecare cetăţean", care, nu ar fi adevărată, Traian Băsescu a mai adăugat: "Acesta este comunismul exprimat în fiecare dimineaţă în mass-media, şi anume că statul este responsabil, ceea ce nu este adevărat. Statul nu mai are resursele comunis-mului". Dacă în timpul comunismului ar fi existat într-adevăr un stat şi nu o dictatură totală a unei organizaţii private, Partidul Comunist Român, atunci România ar fi arătat altfel. Dar, distrugând spaţiul public, comunis-mul şi-a apropriat statul. Şi nu res-ponsabilitatea pentru cetăţeni conta atunci, ci propăşirea clasei muncitoare. Aceasta era şi logica "dictaturii proletariatului", de a "elibera" clasele exploatate. Şi pentru că statul era "instituţia centrală a clasei exploatatoare", trebuia desfiinţat. De unde şi obsesiva ofensivă a activiştilor de partid împotriva birocraţiei şi a categoriilor socio-profesionale "neproductive". Nu foarte diferit, chiar dacă pe o altă argumentaţie ideologică, de ceea ce se întâmplă astăzi.

Poate că statul nu se poate ocupa de fiecare cetăţean în parte, dar trebuie să asigure cadrul general de funcţionare a societăţii şi de manifestare a fiecărui individ. Altfel, ce rol mai are? Şi dacă statul social - pe care Traian Băsescu l-a mai criticat, dar care este prevăzut expres de articolul 1 al Constituţiei - trimite spre comunism, probabil că cei 66% dintre danezi, care se declarau lunile trecute satisfăcuţi de nivelul de impozitare (ca să nu mai vorbim de cei 12% care ar fi fost de acord chiar cu o creştere a impozitului), adică 78% dintre danezi, ar fi deschişi către comunism. Ori, datele de mai sus, preluate din Marianne nr. 705/23 octombrie 2010, trimit spre un model european alternativ de organizare economică şi socială care dă democraţiei o bază. Căci, dacă democraţia nu se traduce prin bunăstare generală, nu mai poate exista. Şi, tot capitalismul popular, bazat pe dezvoltarea clasei mijlocii, se destramă.

Preşedintele Traian Băsescu pare să susţină ideea că pieţele, în special cele financiare, sunt cele ce trebuie să regleze, spontan şi nemediat, raporturile dintre oameni, şi nu statul, adică birocraţia "reacţionară". Dacă astăzi majoritatea observatorilor sunt conştienţi de rolul important jucat de pieţele financiare în funcţionarea economiei, destui sunt cei ce constată că efectele acestora asupra societăţii şi economiei au fost devastatoare. Această evoluţie, care a început în anii "60, a marcat o ruptură clară, atât cantitativ cât şi calitativ, cu situaţia anterioară. Sub presiunea pieţelor financiare, a apărut o nouă formă de capitalism pe care unii o numesc "capitalism patrimonial", alţii "capitalism financiar" iar alţii, cu referire la nucleul ideologic, o denumesc "capitalism neoliberal". Această falsă evidenţă, că pieţele financiare sunt eficiente, ca şi cea a "statului social" comunist, conduc la politici economice şi sociale nu doar riscante, ci catastrofale.

Căci, în locul reglementării clare a pieţelor financiare, în interesul cetăţenilor (care nu sunt doar clienţi, ci şi contribuabili), statele se retrag, şi în numele unui concept vag, "sănătatea bugetară", promovează cele mai dure politici de austeritate aplicate vreodată. Aşa că, în loc ca activităţile financiare să fie despărţite de cele speculative, iar băncilor să li se interzică efectuarea de activităţi speculative pe cont propriu, statele sunt supuse de către cei ce au stat la baza crizei actuale, de reprezentanţii lumii financiare, unui atac concertat care deja a început să atingă şi democraţia. Falsele evidenţe produc inevitabil efecte negative, dar cât se poate de reale.