FĂRĂ NICIO EMOŢIE FINANCIARĂ "Sunt importatori care pot disloca de la raft 60% din vinul românesc"

Reporter: Am observat, la ultimele ediţii ale târgului de vinuri, o prezenţă tot mai accentuată a producătorilor şi distribuitorilor din Moldova. Cum îi primesc românii pe omologii lor moldoveni?

Cătălin Păduraru: Personal, nu am nimic împotriva vinurilor din străinătate. Mai mult, accept că o piaţă completă trebuie să aibă o reprezentare din toată lumea. Doar că producătorii noştri, laolaltă cu administraţia centrală, nu înţeleg că sunt nişte mecanisme de piaţă globale care nu ţin cont de lipsa noastră de mobilizare. Producţia noastră de vinuri este foarte bună, calitatea - foarte sus, sunt semne de sindicalizare între companii, de reorientare a aces-tora etc. În prezent, avem argumente pentru o declaraţie de forţă a vinului românesc - una care ţine de istorie. Avem suficiente date din punct de vedere arheologic, antropologic, pentru că ne-am aflat foarte aproape de epicentrul de unde s-a răspândit viticultura modernă, prin vitis-vinifera (n.r. viţa de vie). Suntem la circa 1500 de km de acest epicentru. Toţi antropologii şi arheologii, cu circa 8000 de ani înainte de Hristos, au dat o viteză de înaintare cu 1 km pe an. Acest lucru înseamnă că, faţă de noi, Franţa şi Portugalia au intrat în contact cu vitis-vinifera cu vreo 2000 de ani mai târziu. Deci, din punct de vedere istoric, nu avem de ce să ne plângem, din punct de vedere al terroir-ului (n.r. concept de origine franceză ce încorporează toate trăsăturile distincte ale unei anumite zone viticole, cu efect asupra gustului şi calităţii vinului), stăm foarte bine. Al treilea argument pentru care susţin că vinurile noastre ar trebui să fie în vârful ierarhiei vinurilor mondiale ţine de racordul la actualitate. În acest moment, toate cramele au tehnologie modernă, o tehnologie mai bună decât cea din ţările care erau în eşalonul fruntaş, în anii din urmă, în Franţa, Italia, Spania, Portugalia.

Reporter: Atunci, ce ne lipseşte ca să fim printre pionierii vinului?

Cătălin Păduraru: Ne lipseşte pluri-disciplinaritatea. La noi nu exis-tă studii care să ne conducă spre un drum pe care să fie laolaltă oenologi, antropologi, lingvişti, cunoscători în ale ştiinţelor sociale şi toţi aceştia să se subsumeze unei activităţi ale unor comunicatori. Comunicarea nefăcându-se pe plan mondial, suntem în afara informaţiei cu circulaţie internaţională. Acest aspect este tot ceea ce ne lipseşte - lucru care nu este insurmontabil. Totul este să ajungem la acea maturitate astfel încât să înţelegem că putem avea afirmaţii de forţă, că avem un public intern care are nevoie ca de aer de o educaţie în ceea ce priveşte ierarhizarea reală. Nu trebuie să mai avem complexe.

În acelaºi timp, nu putem avea audienþă foarte mare atât timp cât autorităþile sunt foarte departe de fenomen. Este complicat. L-am rugat pe ministrul agriculturii să putem încheia un protocol inter-ministerial: cu Ministerul Culturii, cu cel al Afacerilor Externe, cu Ministerul Turismului, al Economiei. Acestea sunt lucruri care se pot face din punct de vedere instituþional. Important este ca, pentru o astfel de colaborare, pe de o parte publicul să aibă un sistem de ierarhizare normal, ºi atunci se plăteºte valoarea, iar producătorii sunt stimulaþi să producă vinuri de valoare, iar pe de altă parte suntem datori să devenim furnizori de informaþie pentru piaþa internaþională. Nu suntem cunoscuþi absolut deloc, toată literatura de specialitate este viciată de informaþii prelucrate greºit, iar aici apelul meu este în a extrage vinul din zona exclusivă a agriculturii. Este nevoie de o altfel de viziune.

Reporter: Ce pot face companiile în acest sens?

Cătălin Păduraru: Companiile au interese diferite, sunt de calibre diferite, nu pot forma ele însele branduri de ţară şi nu pot transmite un mesaj coerent, pentru că nu au resurse ca să ajungă la mesajul care trebuie transmis. Resursele nu sunt suficiete, pentru că acest tip de studiu costă, la fel şi comunicarea. În acelaşi timp, nici presiunea faţă de administraţie şi faţă de membrii comunităţii ştiinţifice nu poate fi foarte mare, atâta vreme cât Televiziunea publică nu dedică nici măcar cinci minute industriei vinului, în condiţiile în care acest sector este unul dintre contributorii importanţi la PIB.

Reporter: Revenind la vinurile moldoveneşti - cum vedeţi dumneavoastră această nouă provocare pentru piaţa autohtonă a vinului?

Cătălin Păduraru: Republica Moldova este prezentă la târgul de profil din această toamnă (n.r. desfăşurat zilele trecute în Capitală) atât printr-un stand, sindicalizat, al vinurilor moldoveneşti, aşa cum noi nu obişnuim să facem, cât şi printr-un stand al micilor producători, separat. Sunt două fronturi pe care noi nici nu le puteam anticipa. Moldovenii sunt într-o poziţie bună, ceea ce trebuie să ne dea de gândit, pentru că dacă ei pot face acest lucru cu resurse minimale financiare, atunci, în momentul în care marii jucători vor intra pe piaţa noastră, turbulenţele vor fi de o amplitudine greu de anticipat în momentul de faţă. Şi vor veni. Sunt jucători pe piaţa vinului cu miliarde de euro, care mai au şi angajaţi din România şi cunosc foarte bine piaţa noastră, şi care nu aşteaptă decât momentul propice. Când vor veni în România, vor dis-loca de la raft în proporţii răvăşitoare produsul românesc, care nu a comunicat decât preţul, pentru că ei pot veni cu orice fel de preţ, pentru orice fel de categorie.

Problema este că marea masă a consumatorilor noştri este total needucată, reperul de achiziţie fiind preţul.

Reporter: Care este nivelul calităţii vinurilor din Moldova?

Cătălin Păduraru: Moldovenii stau foarte bine din punctul de vedere al calităţii vinurilor. Au reuşit să aibă o evoluţie fantastică, sunt confruntaţi cu probleme reale mult mai mari decât ale noastre, fiind obligaţi să fie prezenţi pe pieţele externe. În aceste condiţii, produsul lor a devenit foarte reuşit din punct de vedere estetic, de o calitate foarte bună, sus-ţinut de o determinare care este echivalentă pe viaţă şi pe moarte, pentru că ei sunt foarte dependenţi de vin, acest produs reprezentând foarte mult în economia lor. Moldova este ţara cu cea mai mare suprafaţă de viţă de vie raportată la suprafaţa totală agricolă. Există toate datele favorabile din punct de vedere istoric şi la ei, spaţiul georgrafic dintre Prut şi Nistru fiind aproape echivalent cu cel din Bordeaux. Aşadar, au de unde produce calitatea, iar ei, spre deosebire de noi, dublează viticultura aproape întotdeauna cu oenoturis-mul.

Reporter: Sunt şi la noi producători de vin care au început să facă oenoturism...

Cătălin Păduraru: Oenoturismul este un produs care ar avea foarte mare succes în România. În general, turismul românesc nu oferă foarte multe lucruri. Actualul tip de turism nu are nicio perspectivă dacă nu este condimentat cu oenotursim, cu echitaţie, cu pescuit, cu drumeţii etc. Este adevărat că au încept unele crame să practice acest tip de turism şi, în acelaşi timp, unele companii turistice au construit locuri de cazare în regiuni aglomerate cu crame. Aici ar trebui să ne orientăm - să dezvoltăm acest sector. Însă, nefiind reglementat, cred că o s-o luăm de la capăt cu toate obstacolele, peste care am putea trece dacă ar exista un cadru de clasificare şi de orientare. Supra-reglementarea în capitalism nu este un lucru de dorit, dar criteriile de acordare a unor calificative pot fi făcute şi, astfel, pot fi evitate greşelile care au avut loc până acum. Oenotursimul nu este un lucru foarte vechi, deci clar avem o şansă în această direcţie - una din puţinele şanse pe care le avem în turism.

Reporter: În contextul în care moldovenii au primit interdicţie de a exporta în Rusia, noi nu am profitat de această situaţie ca să ne extindem pe piaţa rusească?

Cătălin Păduraru: România, în general, parcurge nişte poveşti date de miraje ce ar trebui demontate. Vecinii noştri din nord - polonezii, ucrainienii, ruşii etc. pot constitui pieţe foarte bune de desfacere. Pe noi ne intersează, însă, fantasmagoricele pieţe ale SUA, unde nu vom putea intra niciodată semnificativ, ne interesează Canada, China - care va deveni un exportator în viitor etc. În Ministerul Economiei nu există un departament care să centralizeze aceste date, să le pună cap la cap, să emită prognoze, strategii şi, astfel, toate eforturile pe care dumneavoas-tră, ziariştii, le faceţi şi pe care noi, din domeniul cercetării, de asemenea le facem, rămân exerciţii fără finalitate. Producătorii sunt obligaţi de exerciţiul financiar să se gândeas-că doar la ziua de mâine. Nu putem cere unui producător să aibă viziune şi să se gândească ce se întâmplă pes-te 20 de ani. Cei care fac acest lucru au şansă de reuşită.

Aş dori să atrag atenţia că, în cinci ani de zile, capitalul românesc din viticultură va fi minoritar dacă rămâ-nem pe drumul pe care suntem acum. Va fi o tragedie, pentru că vinul nu este un produs agricol fără identitate, nu este grâu care se vinde pe bursă, este vinul nostru, este moştenire, empatie de coeziune socială, care dispare dacă nu avem grijă de el. Astfel, vom rămâne în faţa unor produse străine, pentru că, repet, sunt importatori care acum pot să disloce 60% din produsele noastre de pe raft fără niciun fel de emoţie financiară.

Reporter: Mulţumesc!