Federal Reserve a cedat în faţa crizei de isterie a pieţelor

Am crezut că Jerome Powell, preşedintele Federal Reserve, este "croit" dintr-o "stofă" asemănătoare cu Paul Volcker, predecesorul său care a "îndrăznit", în ciuda presiunilor politice, să urce dobânzile până aproape de 20% pentru a opri inflaţia la începutul anilor "80.

Şi la ultima şedinţă de politică monetară din 2018, Powell a anunţat majorarea dobânzii cu încă 25 de puncte de bază, până la intervalul ţintă de 2,25% - 2,5%, dar, mai ales, a subliniat că procesul de reducere a bilanţului băncii centrale, restricţionarea cantitativă, va merge pe "pilot automat".

A urmat o nouă criză de isterie a pieţelor, marcată printr-o volatilitate fără precedent a cotaţiilor principalilor indici bursieri americani. Indicele Dow Jones a scăzut cu aproape 2.000 de puncte în intervalul 19 - 24 decembrie 2018, iar după Crăciun a înregistrat un salt istoric, cu peste 1.000 de puncte într-o singură zi, 26 decembrie 2018 (vezi graficul 1).

În loc să liniştească pieţele, anunţul Secretarului Trezoreriei SUA, Steven Mnuchin, privind convocarea Grupului de Lucru al Preşedintelui pentru Pieţele Financiare, mai cunoscut sub numele "Echipa de Protecţie împotriva Prăbuşirii", a "reuşit" să amplifice panica.

Volatilitatea extremă s-a menţinut şi în primele zile de tranzacţionare din 2019, când un declin de aproape 700 de puncte, pe fondul estimărilor pesimiste de la Apple, a fost urmat de o creştere de peste 700 de puncte (vezi graficul 2).

Avansul exploziv din ultima zi a săptămânii trecute a venit după declaraţiile lui Jerome Powell din cadrul întâlnirii anuale a AEA (American Economic Association). Avându-i alături pe Ben Bernanke şi Janet Yellen, Powell a anunţat că "va asculta cu atenţie mesajele transmise de pieţe", iar Federal Reserve este gata să oprească procesul de majorare a dobânzilor, în ciuda creşterii presiunilor salariale şi a datelor foarte bune care au venit de pe piaţa muncii.

Preşedintele Fed-ului a mai declarat că instituţia pe care o conduce este gata să revizuiască şi oportunitatea menţinerii ritmului planificat de reducere a bilanţului său.

Conform ultimelor date de la Federal Reserve Bank of New York, activele totale ale Federal Reserve au scăzut, în decembrie 2018, cu circa 47 de miliarde de dolari, până la 3,84 trilioane de dolari, cel mai redus nivel din ultimii 5 ani, în condiţiile în care valoarea portofoliului de obligaţiuni guvernamentale a scăzut cu circa 30 de miliarde de dolari, până la 2,22 trilioane.

"Powell a cedat presiunii la 16 zile după ce a adoptat o atitudine dură", a scris Danielle DiMartino Booth, fost consilier al preşedintelui Federal Reserve Bank of Dallas, pe Twitter, iar concluzia sa este că "Powell şi-a pierdut credibilitatea".

În aceste condiţii, preşedintele Fed-ului nici nu mai trebuia să-şi declare refuzul de a demisiona în faţa unei astfel de cereri venite de la Donald Trump, deoarece nu îi va mai cere nimeni demisia.

După ultimele declaraţii ale lui Powell, prognozele privind dobânda de politică monetară au cunoscut o revizuire radicală. Conform datelor de la Bloomberg, probabilitatea implicită a majorării dobânzii în primele trei şedinţe din 2019 este zero, iar pentru următoarele patru din acest an este 0,2%.

O creştere accelerată au cunoscut, în schimb, probabilităţile de reducere a dobânzii de politică monetară. De la 0,5% în prima şedinţă de politică monetară a anului, din 30 ianuarie, probabilitatea reducerii dobânzii de către Federal Reserve creşte până la 38,7% în ultima şedinţă a anului, din decembrie 2019, şi trece dincolo de 50% în 2020.

Majoritatea declaraţiilor preluate de agenţiile de ştiri arată convingerea comună a investitorilor şi traderilor că evoluţia pieţelor a fost factorul determinant al schimbării atitudinii lui Jerome Powell, care a promis şi "ajustarea politicii de normalizare a bilanţului dacă este nevoie".

Din păcate, "nimic nu este normal referitor la normalizarea unui cadru anormal de politică economică în contextul unei redresări economice anormale", după cum a declarat recent David Rosenberg, economist-şef la Gluskin Sheff + Associates.

În condiţiile în care nivelul actual al indicilor bursieri este rezultatul unor politici monetare al căror grad de iresponsabilitate a atins cote maxime în ultimul deceniu, oare nu era mai înţeleaptă adoptarea unor măsuri de temperare a aşteptărilor iraţionale?

Poate că da, însă pentru eficienţa unor astfel de măsuri este nevoie şi de existenţa unor pieţe care să mai poată fi numite "pieţe de capital".

Joseph Saluzzi şi Sal Arnuk, cofondatori şi parteneri în cadrul firmei de brokeraj Themis Trading, au publicat, în 2012, cartea cu titlul "Broken Markets", unde arată că "piaţa acţiunilor a fost odată un sistem, şi un loc, în care investitorii tranzacţionau capitalul", dar acum "nu este decât o structură dezlânată, formată din peste 50 de burse şi sisteme alternative de tranzacţionare, concentrată asupra tranzacţiilor pe termen scurt".

"Piaţa este ca un vas spart, care a fost asamblat cu ajutorul adezivului numit tranzacţionare cu frecvenţă ridicată (HFT), iar acel adeziv este foarte, foarte slab", mai scriu Saluzzi şi Arnuk.

Dacă aşa era "piaţa" în urmă cu şase ani, oare cât timp mai pot funcţiona acum stimulentele monetare?

Într-o scrisoarea adresată investitorilor, Christopher Cole, fondatorul şi directorul de investiţii al fondului de hedging Artemis Capital Management (ACM), scria, în iulie 2018, că "atunci când conştiinţa colectivă va înceta să mai creadă în creşterea economică creată prin creditare, atunci întregul mediu se va dezintegra".

Despre ce mediu vorbeşte fondatorul ACM? "În capitalism, mediul care defineşte realitatea este reprezentat de banii fiduciari", scrie Cole, iar "încrederea că mediul reprezintă chiar realitatea este liantul care asigură integritatea temporară a întregului edificiu".

Pentru Cole, episodul de volatilitate extremă din februarie 2018 a fost doar "un simptom al unei probleme mult mai mari de lichiditate".

Între timp criza de lichiditate s-a adâncit, iar "capitularea" lui Jerome Powell în faţa crizei de isterie a "pieţelor", chiar dacă va avea efecte benefice pe termen scurt, a reuşit să submineze credibilitatea celei mai puternice bănci centrale din lume în cel mai nepotrivit moment.