McKinsey Global Institute (MGI) a publicat recent studiul "The New Dynamics of Financial Globalization", unde se arată că fluxurile internaţionale de capital s-au prăbuşit cu 65% de la declanşarea crizei financiare globale în 2007 (vezi graficul).
Acest declin valoric, de la 12,4 trilioane de dolari în 2007 până la 4,3 trilioane în 2016, este echivalent cu o scădere de 4 ori a raportului dintre fluxurile de capital şi PIB-ul global.
Factorul determinant al scăderii îl reprezintă contracţia masivă a creditării transfrontaliere, al cărei epicentru se află în zona euro.
Conform datelor de la MGI, expunerile externe ale băncilor din zona euro au scăzut cu 7,3 trilioane de dolari (45%) faţă de nivelul din 2007. Între 2000 şi 2007, expunerile externe ale băncilor din zona euro au crescut de 3,7 ori, până la 15,9 trilioane de dolari, evoluţie care le-a transformat în "cele mai globalizate bănci din lume".
Printre factorii care au contribuit la inversarea brutală a tendinţei în ultimii 10 ani şi retragerea băncilor în ţările de origine se află reevaluarea riscului de ţară, recunoaşterea faptului că profitabilitatea internă este mai mare decât cea externă pentru multe bănci, politicile naţionale de promovare a creditului intern precum şi noile reglementări privind capitalul şi lichiditatea.
Unul dintre autorii studiului, Susan Lund, partener la McKinsey, a declarat pentru Financial Times că "este greu să găsim o altă parte a economiei mondiale al cărei grad de globalizare s-a redus la fel de mult ca al industriei bancare".
Pe fondul scăderii masive a fluxurilor de capital, s-au înregistrat schimbări majore în ceea ce priveşte structura acestora. Astfel, ponderea investiţiilor străine directe şi a investiţiilor în acţiuni a depăşit ponderea creditului bancar.
Analiştii companiei de consultanţă consideră că prăbuşirea fluxurilor internaţionale de capital are şi un aspect pozitiv în ceea ce priveşte îmbunătăţirea stabilităţii financiare.
În raport se arată că, pe lângă o mai bună capitalizare a băncilor globale, stabilitatea financiară a beneficiat de pe urma creşterii ponderii investiţiilor directe şi a celor în acţiuni până la 69% din totalul fluxurilor de capital, de la 36% înainte de 2007.
Din păcate, noua tendinţă nu reprezintă neapărat o evoluţie pozitivă, în condiţiile în care FMI avertizează că o mare parte a investiţiilor străine directe s-au îndreptat către aşa-numitele "centre financiare", termen care desemnează ţările cu un regim fiscal deosebit de generos.
Pe lista centrelor financiare de la McKinsey se află Hong Kong, Irlanda, Luxemburg, Olanda, Singapore şi Elveţia, cărora li s-au alăturat în ultimii ani Bahrain şi Mauritius.
Stabilitatea financiară s-a îmbunătăţit şi ca urmare a reducerii dezechilibrelor de la nivelul conturilor financiare şi a celor curente pentru un număr mare de ţări, care au devenit participanţi activi în realocarea globală a capitalului, după cum se mai arată în raportul de la MGI.
Raportul de la MGI mai subliniază şi rolul mult mai mare jucat de băncile centrale în această perioadă. Bilanţul cumulat al Băncii Angliei, Băncii Japoniei, BCE şi Federal Reserve a crescut cu 9,7 trilioane de dolari între 2007 şi 2016, până la 13,4 trilioane de dolari, ceea ce reprezintă 36% din PIB-ul cumulat al celor patru economii. În cazul Japoniei, bilanţul băncii centrale a ajuns să reprezinte aproape 100% din PIB-ul ţării.
În raport se mai subliniază şi creşterea puternică a rolului Chinei pe piaţa financiară globală, pe fondul avansului accelerat al activelor şi pasivelor externe, care a propulsat cea mai mare economie a Asiei pe locul 8 în clasamentul interconectării financiare în 2016, de pe locul al 16-lea în 2005. Întărirea poziţiei pe pieţele financiare globale s-a înregistrat mai ales pe fondul diversificării investiţiilor în străinătate, în condiţiile creşterii rolului global al companiilor şi băncilor chineze.
În ciuda perspectivelor optimiste, analiştii de la McKinsey arată că, totuşi, riscurile financiare există în continuare.
"Fluxurile brute de capital rămân volatile şi pot crea efecte semnificative asupra ratelor de schimb şi a preţului activelor, care se pot transmite economiei reale", se mai arată în raport.
Compania americană de consultanţă nu exclude nici varianta existenţei unei bule speculative la nivelul celor mai importante burse de valori, care, dacă se va dovedi nesustenabilă, amplifică riscul de contagiune la nivel global.
Perspectiva optimistă din raportul publicat de McKinsey Global Institute depinde, în mod fundamental, de prezenţa pe termen lung a băncilor centrale pe piaţă. "Pentru menţinerea stabilităţii financiare, băncile centrale ar putea decide să-şi menţină bilanţurile la un nivel mult mai ridicat decât în perioada premergătoare crizei", se precizează în raport.
Dar cum se mai poate vorbi de stabilitate financiară sau pieţe internaţionale, când existenţa lor depinde exclusiv de intervenţia permanentă a marilor bănci centrale? Şi care ar putea fi efectul "noii dinamici a globalizării financiare" pentru economia reală?