Uniunea Europeană ar trebui să îşi asume un program ambiţios prin care să reducă rapid cotele gratuite privind cantitatea de emisii de carbon, dacă doreşte să atingă ţintele climatice stabilite pentru 2030 şi 2050, au afirmat, ieri, reprezentanţii Cleantech for Europe şi ai WWF, în cadrul unei conferinţe de presă în care au analizat rezultatele negocierilor Mecanismului UE de ajustare la frontieră a emisiilor de dioxid de carbon (CBAM) - care a trecut de trialogul dintre Parlamentul European, Comisia Europeană şi Consiliul UE în 12 decembrie 2022, precum şi despre trialogule care se desfăşoară în acest weekend între cele trei instituţii europene privind sistemul de comercializare a certificatelor de emisii (ETS) şi Fondul Social Climatic (SCF). Participanţii la briefingul de presă au criticat şi modul în care Parlamentul European, Comisia Europeană şi Consiliul UE au mutat 10 miliarde euro din fondul de inovare al pieţei carbonului în programul RePower EU. Conform acordului încheiat în urma trialogului pe RePower EU, acest program va fi finanţat cu 20 miliarde euro, din care 10 miliarde euro provin din plata efectuată pentru certificatele ETS, iar 10 miliarde euro din fondul de inovare al pieţei carbonului.
"ETS a devenit un instrument financiar gigantic, care în ultimii zece ani a generat venituri de peste un trilion euro pentru Uniunea Europeană, dar acest lucru nu a împiedicat companiile să continuie să producă emisii de carbon. În aceste condiţii, nu este normal decizia luată de instituţiile europene care au mutat 10 miliarde euro de la fondul de inovare la RePower EU, deoarece banii respectivi nu vor fi cheltuiţi pentru tehnologii care să ducă la eliminarea emisiilor de CO2, ci vor finanţa proiecte energetice care implică folosirea gazelor naturale şi energia nucleară", a declarat Thomas Pellerin-Carlin, director al Programului Europa în cadrul Institutului pentru Economii Climatice (I4CE).
"Cred că în discuţia noastră trebuie să pornim de la preţul carbonului, pentru că, dacă acest preţ va fi unul ridicat, critic, nu va fi susţinut de investitori. De aceea, el ar trebui să crească de la 100 euro pe tonă, la 300 euro pe tonă emisii CO2. O altă parte din problemă este reprezentată de sistemul de prealocare a certificatelor verzi, la preţuri foarte reduse. Trebuie să se schimbe rapid ceva, dacă dorim să atingem ţintele climatice şi acest lucru trebuie să se refere şi la distribuirea acestor certificate. Suntem îngrijoraţi de acordul încheiat de instituţiile europene pe programul RePower Eu, deoarece aduce un risc de scădere a competitivităţii, prin rezervele privind stabilitatea pieţei şi prin scăderea sumelor alocate prin fondul inovării. Fondul de Inovare a fost fracturat prin acordul care stabileşte redistribuirea a 10 miliarde euro către RePower EU, unde suma respectivă nu va fi folosită doar pentru tehnologii curate. Este vorba despre o direcţie greşită, despre o realocare care nu era necesară. (...) Consider că trebuie să creştem focusul şi alocările pe fondul de inovare pentru a păstra în Europa companiile inovative şi oamenii de ştiinţă, care, în caz contrar, vor fi tentaţi să se relocheze în SUA. Ultimele decizii de la nivel european ne îngrijorează deoarece este posibil ca implementarea lor să ducă la pierderea de către Uniunea Europeană a cursei globale a tehnologizării", a afirmat Suzana Carp, director executiv adjunct al Cleantech for Europe.
Agnese Ruggiero, responsabilă de politici în cadrul Carbon Market Watch a arătat că trialogul din aceste zile va stabili cât vor contribui certificatele ETS pentru atingerea ţintelor climatice stabilite de Comisia Europeană pentru 2030 şi 2050.
"Dacă vrem ca în anul 2050 să reducem temperatura globală cu 1,5 grade Celsius, trebuie să reducem cu 65% emisiile de carbon până în anul 2030, nu cu 55% cum doreşte Comisia Europeană. Dintre provocările cu care ne confruntăm acum, schimbarea climatică este cea mai mare. Am dori ca trialogul din acest weekend să se finalizeze cu un acord care să stabilească o reducere rapidă şi mai mare a emisiilor de carbon. Poziţia Parlamentului European care îşi doreşte 60% arată cel mai bine direcţia spre care trebuie să ne îndreptăm. Cel mai rău scenariu ar fi să nu avem o reducere masivă a emisiilor şi să asistăm la o scădere a actualei direcţii, care ar duce la scăderea investiţiilor privind tranziţia verde şi la o reducere a competitivităţii", a spus Agnese Ruggiero.
"Avem foarte puţin timp să reducem cu 1,5 grade Celsius temeperatura globală şi de aceea ţintele stabilite pentru anul 2030 sunt cruciale în privinţa decarbonizării economice. Pentru a le atinge, este nevoie de creşterea ambiţiilor şi a taxelor ETS. De asemenea, este nevoie de atenţie cu privire la cheltuirea eficientă a sumelor rezultate din taxarea emisiilor de carbon. Banii aceştia trebuie investiţi pentru atingerea ţintelor climatice şi nu pentru realizarea de capacităţi de producţie care nu urmăresc acest scop. Este nevoie de o monitorizare atentă deoarece foarte puţine din sumele imense strânse dion 2013 încoace din taxarea emisiilor de carbon au fost folosite pentru reducerea poluării industriale, pentru retehnologizarea capacităţilor de producţie. Ne dorim ca în urma trialogului din acest weekend să avem un procent mai mare de 55% pentru anul 2030", a precizat Camille Maury, responsabil principal de politici publice în cadrul WWF.
La rândul său, Ola Hansen, director în cadrul companiei suedeze H2 Green Steel a afirmat că industria nu are motiv să afirme că nu există soluţii pentru reducerea emisiilor de carbon şi de alte noxe.
"Utilizarea hidrogenului reprezintă deja o soluţie în industria siderurgică şi în multe alte sectoare industriale. Prin folosirea hidrogenului în procesele noastre am reuşit reducerea cu peste 90% a emisiei de carbon în procesul de producţie. Din păcate, majoritatea emisiilor din Uniunea Europeană sunt acoperite de certificatele verzi prealocate şi practic industria nu simte un cost real al poluării. De aceea considerăm că trebuie să existe o posibilitate de reducere în primă fază a numărului de certificate emise, care treptat să nu mai existe în piaţă. Numărul certificatelor verzi prealocate în siderurgie şi la companiile producătoare de ciment reprezintă un inconvenient major în atingerea ţintelor climatice. Cu actualul nivel al acestor certificate, nu cred că putem atinge la termen ţinta privind neutralitatea climatică a Uniunii Europene în anul 2050 (...) Suntem dezamăgiţi de decizia privind realocarea banilor din fondul de inovare în RePower EU. Cei 10 miliarde euro puteau să contribuie la accelerarea investiţiilor în capacităţi de producţie inovative, care ar fi ajutat nu doar la atingerea ţintelor climatice, ci şi la păstrarea competitivităţii industriei europene la nivel global. Mutarea acestei sume către RePower EU înseamnă o pierdere de cel puţin 10% a competitivităţii tehnologice şi reducerea numărului de investiţii în noile tehnologii", a arătat Ola Hansen.
Mecanismul de ajustare a frontierei de carbon (CBAM) este conceput pentru a proteja împotriva "relocării emisiilor de dioxid de carbon" şi pentru a reduce riscul ca firmele din Uniunea Europeană să mute, în ţări în care există politici climatice mai puţin stricte, producţia cu emisii masive de carbon. CBAM se va aplica iniţial importurilor a căror producţie este intensivă în carbon, cum ar fi oţel, ciment, aluminiu, îngrăşăminte şi electricitate, dar şi hidrogenul produs în ţările din afara UE prin utilizarea cărbunelui. Orice companie din UE care va importa aceste produse va fi nevoită să cumpere certificate pentru a acoperi emisiile de carbon încorporate în ele, cu excepţia cazului în care pot dovedi că au fost deja contabilizate de legislaţia climatică din ţara producătoare. Profiturile vor intra în mare parte în bugetul UE. Comisia Europeană prevede că CBAM ar putea produce 500-800 milioane euro din venituri fiscale pentru UE în perioada 2023-2030. În prezent, companiile UE din anumite sectoare industriale primesc un anumit număr de cote gratuite de gaze cu efect de seră în cadrul schemei UE de comercializare a certificatelor de emisii (ETS) şi apoi trebuie să plătească pentru autorizaţii pentru a acoperi orice gaze cu efect de seră suplimentare pe care le emit. Aceste alocaţii gratuite vor începe să fie eliminate treptat începând din octombrie 2023.
Comisia Europeană va efectua o revizuire până în 2026 pentru a decide dacă va extinde în continuare domeniul de aplicare, inclusiv produsele din aval.
CBAM face parte din pachetul "Fit for 55 in 2030", care este planul UE de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră cu cel puţin 55% până în 2030, comparativ cu nivelurile din 1990, în conformitate cu Legea europeană a climei.