Portugalia ar trebui să încheie un acord de precauţie cu Uniunea Europeană (UE) ca să-şi asigure revenirea cu succes pe pieţele obligaţiunilor, după ce, în luna mai, va ieşi din programul de bailout convenit în 2011, consideră fostul ministru al finanţelor de la Lisabona, Fernando Teixeira dos Santos.
"Aşa-numitul program de precauţie ar fi mai potrivit", a declarat Teixeira dos Santos, citat de agenţia Bloomberg, adăugând că, prin încheierea unui acord preventiv, Portugalia ar demonstra că are sprijinul partenerilor din UE, ceea ce ar genera costuri de finanţare mai scăzute.
Guvernul din care a făcut parte Teixeira dos Santos a încheiat în aprilie 2011 un acord de finanţare externă de 78 miliarde euro cu FMI şi UE, însoţit de măsuri de austeritate şi reforme structurale.
Actualul ministru al finanţelor, Maria Luis Albuquerque, a declarat anterior că Portugalia va decide în luna aprilie dacă va solicita o nouă linie de finanţare sau dacă va urma exemplul Irlandei, lăsând în urmă programele de sprijin internaţional şi optând pentru o revenire "curată" pe pieţele financiare.
Acordul Portugaliei cu FMI şi UE se va încheia la data de 17 mai. Costul de finanţare al ţării a scăzut sub 5% pentru obligaţiunile cu maturitatea la zece ani, faţă de peste 18% în ianuarie 2012.
Săptămâna trecută, FMI a atras atenţia că, deşi a realizat "cu o oarecare marjă" ţinta de deficit bugetar pe 2013, de 5,5% din PIB, Portugalia încă se confruntă cu "provocări formidabile" şi "riscuri serioase".
"Perspectivele pe termen scurt s-au îmbunătăţit şi punerea în aplicare a programului de salvare este pe drumul cel bun", a arătat FMI în raportul de evaluare a ţării.
Lisabona trebuie să îndeplinească o ţintă de deficit bugetar de 4% din PIB, în acest an. Totodată, ţara trebuie să înceapă să-şi reducă povara mare a datoriei, care a atins un vârf de circa 129,5% din PIB, anul trecut.
Conform FMI, rata şomajului din Portugalia se menţine "la un nivel inacceptabil", iar gradul ridicat de îndatorare al gospodăriilor şi întreprinderilor va continua să acţioneze ca o frână atât asupra consumului, cât şi a investiţiilor.