Franciza: Ce şanse de reuşită au noile afaceri?

Am achiziţionat licenţa, am amenajat şi deschis noua unitate francizată respectând întocmai instrucţiunile trasate de francizor, însă cât timp va rezista afacerea mea pe piaţă? Sau va supravieţui ea? De unde ştiu că nu doar afacerea mea va rezista, ci însuşi întreg sistemul de franciză căruia m-am alăturat?

Nu este necesar doar ca francizatul "să-şi facă temele", adică să respecte întocmai cerinţele francizorului şi să aplice indicaţiile din Manualele Operaţionale ale afacerii. Pentru a reuşi şi a rezista pe piaţă, franciza trebuie să aibă la bază un concept solid şi testat, iar afacerea francizorului trebuie să reziste şi ea.

Conform unui studiu realizat de profesorul dr. Scott Shane, pe 1292 francize noi din SUA, în perioada 1979 - 1996, doar 15% din francize ajung să reziste pe piaţă 18 ani. Astfel, din afacerile studiate şi a căror evoluţie a fost urmărită, 1097 au eşuat.

Deci, când potenţialul francizor are de sortat dintre atâtea oferte de franciză, cum ştie el/ea care afacere are toate atributele pentru a rezista pe piaţă? În cele două lucrări ale sale, "Research Notes and Communications Making New Franchise Systems Work" şi, respectiv, "New Firm Survival: Instituţional Explanations for New Franchisor Mortality", Scott trasează mai multe ipoteze privind factorii care contribuie la longevitatea unei afaceri.

Astfel, cu cât o firmă există de mai mult timp pe piaţă, cu atât probabilitatea de eşec scade. Explicaţia este ca atunci când o firmă demarează un tip nou de activitate sau pur şi simplu îşi începe activitatea, întâi trebuie să se creeze o obişnuinţă, o rutină şi un reflex al celor care execută operaţiunile implicate de noua activitate. Stabilirea rutinei şi a noilor proceduri, obişnuirea angajaţilor cu noile atribuţii precum şi unii cu ceilalţi necesită timp, precum şi efort. Compania se concentrează, cel puţin parţial, asupra acestor aspecte, fiind, conform profesorului american, predispusă mai mult spre eşec. Dar, în timp, oamenii se învaţă cu noile proceduri, acestea devin o rutină pentru ei, permiţând firmei să economisească timp şi alte resurse, fapt ce măreşte şansele de supravieţuire a companiei.

Cu cât o companie este mai mare, cu atât are mai multe şanse să reziste mai mult pe piaţă. Cu cât o firmă este mai mare, cu atât este ea mai vizibilă pentru ochii publicului. De asemenea, este mai puternică şi îşi creează prestigiu, dând astfel consumatorilor senzaţia de stabilitate şi că, în interiorul companiei, totul funcţionează "ca pe roate". O astfel de firmă este văzută ca având un acces mai uşor la resurse financiare, ceea ce le facilitează relaţiile cu furnizorii de resurse, precum şi ca având posibilitatea de a răspunde provocărilor concurenţei.

Un potenţial francizat va trebui să afle cât de mare este reţeaua de franciză în cadrul căreia vrea să achiziţioneze licenţa, precum şi de cât timp există aceasta pe piaţă. Însă nu doar vechimea şi mărimea contribuie la reducerea riscului de eşec al unei companii, ci şi cât de bine este cotată afacerea în presă. Altfel spus, cu cât i se acordă mai multă atenţie unei afaceri, cu atât cresc şansele sale de a atrage francizaţi; cu cât afacerea are mai mulţi francizaţi, deci se extinde şi creşte, cu atât îi scad şansele de eşec. Oamenii au, de obicei, o atitudine rezervataă faţă de noile afaceri, despre care nu ştiu mai nimic. De aceea, firma are nevoie de o confirmare a performanţelor şi calităţilor sale şi ce poate atrage atenţia publicului mai mult decât presa? Există numeroase publicaţii care dau rating-uri diferitelor companii sau care fac prezentări ale acestora şi/sau ideilor de afaceri pe care aceste firme îşi bazează activitatea.

Oamenii se tem, în general, de necunoscut şi astfel de rating-uri şi de prezentări nu doar îi familiarizează pe consumatori şi pe potenţialii francizaţi cu noua afacere, ci sunt ca nişte validări ale competenţelor companiei respective, în ochii consumatorilor. Mai mult, aceste rating-uri permit o diferenţiere între companii, acestea fiindu-le alocate diferite nivele de rating. O companie care obţine un rating bun sau care beneficiază de o prezentare pozitivă în media este percepută ca un învingător care, spre deosebire de celelalte afaceri similare, dacă a reuşit să atragă atenţia presei, cu siguranţă merită şi atenţia consumatorilor sau a potenţialilor francizaţi.

Oamenii preferă stabilitatea şi predictabilitatea. De aceea, companiile sunt determinate ca atunci când adoptă o politică, un mod de a opera sau de a face afaceri să o menţină. Aceste rezoluţii se transformă, cu timpul în rutină, devenind standarde ale unor modalităţi de a realiza diferite activităţi. Astfel, de exemplu, în franciză, francizorii, o dată ce au stabilit termenii contractului de franciză, ei schimbă foarte puţin, de-a lungul timpului, aceşti termeni.